Descriere. Indiferent de regimul opresiv ori democratic în care a subzistat, omul secolului XX a avut mereu capacitatea de a se defini evadând, de a accesa temporalităţi paralele, de a conserva în propria-i biografie poveştile altor semeni. Cu toate acestea, trecutul nostru recent ne reţine atenţia mai mult prin excesele care l-au marcat. Iar volumul de faţă nu încearcă să însenineze această perspectivă, de altfel cât se poate de justificată. Îşi doreşte totuşi să lărgească noţiunea de „istorie recentă”, extinzând-o asupra unui secol în care nu am exersat doar condiţia de victime. Având convingerea că perioada în discuţie nu a fost complet confiscată de războaie şi totalitarisme nici măcar în acele spaţii unde ele s-au manifestat pregnant, proiectul de faţă vrea să „reabiliteze” cumva un veac XX ce nu dă semne că ar vrea să se încheie. Prin intermediul acestui volum tematic, ne reamintim că Marele Război a fost precedat de o Belle Epoque, iar bomba atomică de patefonul interbelic. Departe însă de melancoliile-kitsch şi de stereotipul „omului fără însuşiri”, cartea repune în drepturi un individ care şi-a apărat identitatea cât mai ingenios posibil, chiar şi în cele mai grele situaţii. Din cuprins: Cum se năştea prezentul, De altă dată, Katiuşa la microfon, Politică şi spectacol, Comitetul şi intelectul, Pelicula de adevăr, Cotidian, subversiune, simulacru; În joacă şi nu prea, Chitarele nu cântă marşuri, Poveşti de spus, Unde se termină trecutul?, Retragerea din real

Descriere. Ediţie îngrijită de Gabriel Kohn. Traducere de Ioana Rostoş. Postfaţă de Cornel Ungureanu.
„Cu zece ani în urmă, în 2001, am terminat De la Timişoara la Viena, o carte în care descriam circumstanţele plecării mele din Timişoara şi primii mei ani în pribegie, sfârşind cu primii zece ani în fruntea Staatsoper. De această dată încerc o reluare a începuturilor şi o continuare a celor petrecute la Staatsoper, în afara ei şi în lunile de după ce am părăsit-o. În timp ce atunci, aflat în plină activitate, a trebuit vrând-nevrând să iau în considerare şi să menajez pe unul sau pe altul, de data aceasta nimic şi nimeni nu m-a împiedicat să descriu şi fapte neplăcute unuia sau altuia. Cele două cărţi se întregesc, iar acest volum rotunjeşte povestea activităţii mele la opera vieneză.” (Ioan Holender) Din cuprins: Cronici de întâmpinare ale cărţii pot fi citite în Jurnalul Naţional, Observator Cultural, Suplimentul de Cultură, AltIaşi.ro şi pe pagina de web a postului de radio Europa Liberă.

Descriere. Ediţia a doua. Seria Opere Dumitru Irimia. Prefaţă de Mihai Zamfir. "Cu o concepţie modernă despre poezie şi depăşind net, prin opera sa, paşii făcuţi în acelaşi sens de înaintaşi, Eminescu smulge cel dintîi limbajul poeziei dintre limitele închise ale limbii literare, acordîndu-i pentru prima dată autonomie. În acest proces de autonomizare, urmînd îndeaproape autonomizării poeziei înseşi, limbajul poetie eminescian îşi dezvoltă propria structură între coordonatele unei libertăţi superioare – fiind condiţionată exclusiv de legi ale semnificării poetice – în selectarea şi combinarea elementelor lingvistice convertite în semne poetice." (Dumitru Irimia) Din cuprins: ---.