Domenii
Filosofie şi Ştiinţe sociale
Istorie
Litere
Ştiinţe ale naturii
Ştiinţe economice
Ştiinţe exacte
Ştiinţe juridice
Educaţie fizică
Diverse
Colecții
Academia Practică
Antiqua et Mediaevalia
Bibliografica
Biblioteca de Istorie Literară
Bibliotheca Archaeologica Iassiensis
Bibliotheca Archaeologica Moldaviae
Bibliotheca Classica Iassiensis
Bibliotheca Patristica Iassiensis
BusinessLike
Cicero
Colecția Medico-chirurgicală
Contribuţii Ieşene de Germanistică
D.E.U. (Dicţionarele Editurii Universităţii)
Documenta
Economie şi Societate Liberă
Economikon
Ethnos
Excellentia 150
Exercitium
FIBAS
Fontes Traditionis
Geographia
Historica
Historica Dagesh
In Honorem
Logos
Monumenta Linguae Dacoromanorum
Observatorul Social
Patrimoniu
Personalităţi ale Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi
Proiecte Europene în Ştiinţele Sociale
Psihologie Socială şi Aplicată
Publicațiile Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”
Restitutio Historiographica
Scripta Archaeologica et Historica Dacoromaniae
Sophia
Sport și Societate
Ştiinţele Educaţiei
Studii de Geografie Politică
Studii Europene
Thesaurus
Traditio
Periodice
Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (Serie nouă)
Alte reviste și periodice științifice

Pagina principală / Cărți în pregătire /

Constantin Diaconovici-Loga, Orthografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii româneşti., Buda, 1818. Ediţie de text şi studiu filologico lingvistic

Loredana-Liliana Buzoianu

Data apariției: ---

Domeniu: Litere / Istoria lb. române

Colecție: Fontes Traditionis

ISBN: 978-606-714-534-2

Nr. pagini: 217

Format: 17 x 24 cm.

--- LEI

preț de producție

ADAUGĂ ÎN COȘ

Poșta Română 3-4 zile lucrătoare livrare gratuită Curier rapid 24-48 ore + taxe de livrare Suport clienți 0232.314.947

Descriere Sumar Despre autori

Lucrarea reprezintă o contribuție în domeniul istoriei limbii literare, mai precis, editarea critică, însoțită de studiul filologic și lingvistic al unui text vechi românesc. Se intenționează facilitarea accesului direct la un text românesc important de la începutul secolului al XIX-lea, aducându se astfel o contribuție concretă la mai buna cunoaștere a culturii româneşti. Autoarea se înscrie în tradiţia filologiei ieșene, caracterizată de rigoare și acribie, de efortul responsabil de a reda textul editat în toată autenticitatea sa. În ediţia de faţă a Ortografiei lui Diaconovici-Loga, principiul asumat este cel al transcrierii fonetice interpretative, prin care se respectă o echivalare consecventă și realistă între semnele chirilice şi caracterele latine ale ortografiei actuale.
Constantin Diaconovici-Loga (1770-1850) a activat ca profesor și autor de manuale școlare în Banat, contribuind substanțial, prin lucrările sale, la forjarea și definitivarea terminologiei gramaticale a limbii române moderne. Ediția filologică a Orthografiei sale, tipărită în anul 1818, se adaugă unei Gramatici a limbii române, din 1822, care beneficiază de mai multă vreme de o ediție științifică, publicată de Olimpia Șerban și Eugen Dorcescu, la Timișoara, în anul 1973.

I. STUDIU FILOLOGIC: 1.1. Descrierea textului şi încadrarea lui în epocă; 1.2. Constantin Diaconovici-Loga ‒ o personalitate iluministă a veacului său; 1.3. Convergenţe şi divergenţe între Orthografia (1818) şi Gramatica (1822) de Constantin Diaconovici-Loga şi lucrări similare ale unor contemporani; 1.4. Convergenţe şi divergenţe între Gramatica lui Dimitrie Eustatievici Brașoveanul, 1757, și Orthografía lui Constantin Diaconovici-Loga, 1818; 1.5. Influenţa lucrării lui Ienăchiță Văcărescu, Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielelor gramaticii româneşti, 1787, asupra Orthografíei lui Constantin Diaconovici-Loga; 1.6. Influenţa Gramaticii românești a lui Radu Tempea, 1797, asupra Orthografíei lui Constantin Diaconovici-Loga; 1.7. Concluzii; II. STUDIU LINGVISTIC: 2.1. Particularităţi grafice; 2.1.1. Studiu asupra grafiei textului editat; 2.1.2. Inventarul slovelor şi valoarea lor fonetică; 2.1.2.1. Inventarul slovelor; 2.1.3. Norme tehnice de transcriere; 2.2. Particularităţi fonetice; 2.2.1. Vocalismul: 2.2.1.1. Vocale anterioare; 2.2.1.2. Vocale posterioare; 2.2.1.3. Vocale centrale; 2.2.1.4. Diftongii; 2.2.2. Consonantismul: 2.2.2.1. Consoane labiale [p], [b], [m], [f], [v]; 2.2.2.2. Consoana laringală [h]; 2.2.2.3. Consoane dentale; 2.2.2.4. Consoane prepalatale; 2.2.2.5. Consoane postpalatale; 2.2.2.6. Consoane spirante; 2.2.2.7. Consoane africate [č], [ğ], [ţ]; 2.2.2.8. Consoana fricativă; 2.2.2.9. Grupuri de consoane; 2.2.3. Concluzii. Particularități fonetice; 2.3. Particularităţi lexicale: 2.3.1. Considerații preliminare; 2.3.2. Cuvinte dispărute din limba literară actuală sau cuvinte cu caracter regional şi popular; 2.3.2.1. Cuvinte moştenite din latină; 2.3.2.2. Împrumuturi din slava veche sau slavonă; 2.3.2.3. Împrumuturi din neogreacă; 2.3.2.4. Împrumuturi din bulgară; 2.3.2.5. Împrumuturi din limba maghiară; 2.3.2.6. Împrumuturi din germană; 2.3.2.7. Împrumuturi din latina medievală sau latina savantă; 2.3.2.8. Cuvinte cu etimologie necunoscută sau nesigură; 2.3.2.9. Cuvinte cu etimologie multiplă; 2.3.3. Cuvinte formate în limba română: 2.3.3.1. De la cuvinte de origine latină; 2.3.3.2. De la cuvinte de origine maghiară; 2.3.3.3. De la cuvinte de origine neogreacă; 2.3.3.4. De la cuvinte de origine slavă veche sau slavonă; 2.3.3.5. De la cuvinte de alte origini sau cu origine necunoscută; 2.3.3.6. De la cuvinte cu etimologie multiplă; 2.3.4. Neologismele; 2.3.5. Calcurile lingvistice; 2.3.6. Sinonimia; 2.3.7. Cuvinte cu forme sau sensuri diferite față de cele din limba literară; 2.3.8. Derivarea cu prefixe și sufixe; 2.3.8.1. Cuvinte formate prin derivare cu prefixe; 2.3.8.2. Cuvinte formate prin derivare cu sufixe; 2.3.9. Familii lexicale; 2.3.10. Concluzii. Particularități lexicale; 2.4. Particularităţi morfologice; 2.4.1. Substantivul; 2.4.1.1. Declinarea; 2.4.1.2. Numărul; 2.4.1.3. Cazul; 2.4.1.4. Genul substantivelor; 2.4.2. Articolul: 2.4.2.1. Articolul hotărât; 2.4.2.2. Articolul nehotărât; 2.4.2.3. Articolul posesiv-genitival; 2.4.2.4. Articolul demonstrativ-adjectival; 2.4.3. Adjectivul; 2.4.4. Pronumele: 2.4.4.1. Pronumele personal; 2.4.4.2. Pronumele reflexiv; 2.4.4.3. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv; 2.4.4.4. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ; 2.4.4.5. Pronumele și adjectivul pronominal relativ-interogativ; 2.4.4.6. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât; 2.4.4.7. Pronumele și adjectivul pronominal negativ; 2.4.4.8. Pronumele de întărire; 2.4.5. Numeralul: 2.4.5.1. Numeralul cardinal; 2.4.5.2. Numeralul ordinal; 2.4.5.3. Numeralul colectiv; 2.4.5.4. Numeralul fracționar; 2.4.5.5. Numeralul adverbial; 2.4.5.6. Numeralul multiplicativ; 2.4.5.7. Numeralul distributiv; 2.4.6. Verbul: 2.4.6.1. Conjugarea; 2.4.6.2. Diateza; 2.4.6.3. Modurile şi timpurile verbului; 2.4.6.3.1. Indicativ prezent; 2.4.6.3.2. Timpul imperfect; 2.4.6.3.3. Timpul perfect simplu; 2.4.6.3.4. Timpul perfectul compus; 2.4.6.3.5. Timpul mai mult ca perfect; 2.4.6.3.6. Timpul viitor; 2.4.6.3.7. Modul conjunctiv; 2.4.6.3.8. Modul condițional-optativ; 2.4.6.3.9. Modul imperativ; 2.4.6.3.10. Modurile nepersonale: 2.4.6.3.10.1. Modul infinitiv; 2.4.6.3.10.2. Modul supin; 2.4.6.3.10.3. Modul gerunziu; 2.4.6.3.10.4. Modul participiu; 2.4.7. Adverbul; 2.4.8. Prepoziția; 2.4.9. Conjuncția; 2.4.10. Interjecţia; 2.4.11. Concluzii. Particularități morfologice; 2.5. Particularităţi sintactice; 2.5.1. Sintaxa propoziției: 2.5.1.1. Subiectul; 2.5.1.2. Predicatul; 2.5.1.2.1. Predicatul verbal; 2.5.1.2.2. Predicatul nominal; 2.5.1.3. Acordul dintre predicat și subiect; 2.5.1.4. Atributul: 2.5.1.4.1. Atributul adjectival; 2.5.1.4.2. Atributul substantival; 2.5.1.4.3. Atributul pronominal; 2.5.1.4.4. Atributul verbal; 2.5.1.4.5. Atributul adverbial; 2.5.1.5. Complementul: 2.5.1.5.1. Complementul direct; 2.5.1.5.2. Complementul indirect; 2.5.1.5.3. Complementul intern; 2.5.1.5.4. Complement circumstanțial de agent; 2.5.1.5.5. Complementul circumstanţial de timp; 2.5.1.5.6. Complementul circumstanţial de mod; 2.5.1.5.7. Complementul circumstanţial de loc; 2.5.1.5.8. Complementul circumstanţial de cauză; 2.5.1.5.9. Complementul circumstanţial de scop; 2.5.1.5.10. Complementul circumstanţial instrumental; 2.5.1.5.11. Complementul circumstanţial sociativ; 2.5.1.5.12. Complementul circumstanţial de relație; 2.5.1.5.13. Complementul circumstanţial concesiv; 2.5.1.5.14. Complementul circumstanţial condițional; 2.5.1.5.15. Complementul circumstanţial opoziţional; 2.5.1.5.16. Complementul circumstanţial de excepţie; 2.5.1.5.17. Complementul circumstanţial cumulativ; 2.5.2. Sintaxa frazei: 2.5.2.1. Coordonarea; 2.5.2.2. Subordonarea: 2.5.2.2.1. Propoziţia subiectivă; 2.5.2.2.2. Propoziţia predicativă; 2.5.2.2.3. Propoziţia atributivă; 2.5.2.2.4. Propoziţia completivă directă; 2.5.2.2.5. Proproziţia completivă indirectă; 2.5.2.2.6. Propoziţia circumstanţială de loc; 2.5.2.2.7. Propoziţia circumstanţială de timp; 2.5.2.2.8. Propoziţia circumstanţială de mod; 2.5.2.2.9. Propoziţia circumstanţială de cauză; 2.5.2.2.10. Propoziţia circumstanţială de scop; 2.5.2.2.11. Propoziţia circumstanţială condiţională; 2.5.2.2.12. Propoziţia circumstanţială consecutivă; 2.5.2.2.13. Propoziţia circumstanţială concesivă; 2.5.2.2.14. Propoziţia circumstanţială opozițională; 2.5.2.2.15. Propoziţia circumstanţială de excepţie; 2.5.3. Concluzii. Particularități sintactice; III. SIGLE ȘI BIBLIOGRAFIE; IV. NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI; V. TEXTUL PROPRIU-ZIS, ÎN TRANSCRIERE INTERPRETATIVĂ; VI. FOTOCOPII

Loredana-Liliana Buzoianu (n. 1982, Galați) este asistent universitar universitar doctor la Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi, departamentul de literatură, lingvistică și jurnalism, din cadrul Facultăţii de Litere. A fost, din 2002, profesor de limbă şi literatură română Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”, din Galaţi, și directoare a Şcolii Gimnaziale nr. 26, Galaţi. A obţinut doctoratul în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu lucrarea Orthografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii româneşti de Constantin Diaconovici-Loga, Buda, 1818. Ediție de text și studiu filologico-lingvistic, coordonată de prof. dr. Eugen Munteanu. A mai publicat două volume de gramatică şi peste douăzeci de articole din domeniul filologiei românești.