Domenii
Filosofie şi Ştiinţe sociale
Istorie
Litere
Ştiinţe ale naturii
Ştiinţe economice
Ştiinţe exacte
Ştiinţe juridice
Educaţie fizică
Diverse
Colecții
Academia Practică
Antiqua et Mediaevalia
Bibliografica
Biblioteca de Istorie Literară
Bibliotheca Archaeologica Iassiensis
Bibliotheca Archaeologica Moldaviae
Bibliotheca Classica Iassiensis
Bibliotheca Patristica Iassiensis
BusinessLike
Cicero
Colecția Medico-chirurgicală
Contribuţii Ieşene de Germanistică
D.E.U. (Dicţionarele Editurii Universităţii)
Documenta
Economie şi Societate Liberă
Economikon
Ethnos
Excellentia 150
Exercitium
FIBAS
Fontes Traditionis
Geographia
Historica
Historica Dagesh
In Honorem
Logos
Monumenta Linguae Dacoromanorum
Observatorul Social
Patrimoniu
Personalităţi ale Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi
Proiecte Europene în Ştiinţele Sociale
Psihologie Socială şi Aplicată
Publicațiile Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”
Restitutio Historiographica
Scripta Archaeologica et Historica Dacoromaniae
Sophia
Sport și Societate
Ştiinţele Educaţiei
Studii de Geografie Politică
Studii Europene
Thesaurus
Traditio
Periodice
Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (Serie nouă)
Alte reviste și periodice științifice

Pagina principală / Ultimele apariții /

Estetica și știința generală a artei expuse în trăsăturile lor principale

Max Dessoir

Data apariției: 27.07.2019

Domeniu: Filosofie şi Ştiinţe sociale / Filosofia artei

Colecție: Sophia

ISBN: 978-606-714-470-3

Nr. pagini: 406

Format: 17 x 24 cm.

44.00 LEI

preț de producție

ADAUGĂ ÎN COȘ

Poșta Română 3-4 zile lucrătoare livrare gratuită Curier rapid 24-48 ore + taxe de livrare Suport clienți 0232.314.947

Descriere Sumar Despre autori

Traducere și prefață de Val. Panaitescu.
Max Dessoir revoluționează maniera tradițională de definire și tratare a esteticii, printr-o viziune integratoare asupra domeniului, completat de ceea ce el denumește „știința generală a artelor”. Autorul face apel deopotrivă la filosofia și psihologia creației, precum și la mecanismele psihologice ale percepției artistice. Tratatul de estetică al lui Max Dessoir sintetizează și ilustrează perspectiva modernă asupra creării și receptării artei. Pentru cititorul de azi, această lucrare poate fi deopotrivă o incursiune în istoria esteticii, dar și un prilej de meditație asupra reperelor ce stau la baza evoluției artelor de-a lungul secolului 20, într-o manieră ce poate reformula trăsăturile postmodernismului și ale tendințelor contemporane. Parte din afirmațiile lui Max Dessoir au devenit istorie. Însă multe din judecățile sale sînt de o surprinzătoare actualitate, întărite fiind de farmecul demonstrațiilor.

Max Dessoir și-a pus în valoare pregătirea complexă mai ales în cîmpul esteticii, unde s-a afirmat ca un adevărat înnoitor. Anii care preced și cei ce urmează primului război mondial s-ar putea numi, în estetică, și „momentul Dessoir”; afirmația nu e hazardată, chiar dacă niciodată pînă atunci această disciplină nu a reunit mai mulți reprezentanți de valoare și nu a dat mai multe rezultate semnificative. „Secolul al XIX lea a fost epoca antitezelor ideologice”, observa Guido Morpurgo-Tagliabue; însă plăcerea pentru „polarizare”, dacă nu și pentru „antinomii metafizice” s-a perpetuat și în secolul următor. Fascinat de jocul opozițiilor, Dessoir a încercat, în același timp, o „împăcare” între subiectivismul estetic (reprezentat mai ales de școala empatică, prin Lipps și alții) și obiectivism (cu deosebire în variante descriptive, fenomenologice). Era o conciliere în care, personal, înclina mai mult spre cel de-al doilea termen – chiar din clipa în care declara că „valoarea estetică este ... o valoare de trăire subiectiv obiectivă”. Între o estetică speculativă și una experimental descriptivă, Max Dessoir a preferat așadar cea de a doua cale. (Val. Panaitescu)

Momentul Dessoir; Cuvînt înainte; Introducere; I. ORIENTĂRILE ESTETICII: 1. Conținut și metodă; 2. Obiectivismul; 3. Subiectivismul; II. OBIECTUL ESTETIC: 1. Sfera obiectelor estetice; 2. Armonie și proporție; 3. Ritm și măsură; 4. Mărime și grad; III. IMPRESIA ESTETICĂ: 1. Desfășurare temporală și caracter general; 2. Sentimentele senzoriale; 3. Sentimentele formale; 4. Sentimentele de conținut; IV. FORMELE ESTETICE FUNDAMENTALE: 1. Frumosul; 2. Sublimul și tragicul; 3. Urîtul și comicul; V. CREAȚIA ARTISTULUI: 1. Desfășurare temporală și caracter general; 2. Deosebirile dintre talente; 3. Cunoașterea sufletului de către artist; 4. Constituția psihică a artistului; VI. GENEZA ȘI DIVIZIUNEA ARTEI: 1. Arta copilului; 2. Arta popoarelor primitive și a preistoriei; 3. Originea artei; 4. Sistemul artelor; VII. ARTA MUZICALĂ ȘI MIMICA: 1. Mijloacele muzicii; 2. Formele muzicii; 3. Sensul muzicii; 4. Mimica și arta teatrală; VIII. ARTA CUVÎNTULUI: 1. Intuitivitatea limbajului; 2. Discurs și dramă; 3. Narațiune și poem; IX. ARTA SPAȚIALĂ ȘI ARTA PLASTICĂ: 1. Mijloacele și genurile artei spațiale; 2. Arta plastică; 3. Pictura; 4. Grafica; X. FUNCȚIA ARTEI: 1. Funcția spirituală; 2. Funcția socială; 3. Funcția morală; Indice de nume

Max Dessoir (1867-1947). Născut în Berlin, într-o familie de evrei, a studiat la Universitatea Humboldt din Berlin. Doctor în filosofie (1889) și în medicină (1892), a fost profesor asociat al Universității din Berlin din 1897 pînă în 1933, cînd regimul nazist i-a interzis să mai predea. A continuat să susțină conferințe publice și demonstrații ale teoriilor sale. A murit în Hessen, după ce și-a pierdut toate bunurile din Berlin, în urma unui bombardament.
Figură cu totul remarcabilă în domeniile filosofiei, psihologiei, esteticii, a avut însemnate contribuții în domeniile psihologiei și al parapsihologiei, influențîndu-i pe Albert Moll și Sigmund Freud în ce privește teoria sexualității.
Cele mai importante lucrări ale sale au rămas cele din domeniul esteticii. Lucrarea prin care s-a impus în plan internațional, Estetica și știința generală a artei, a fost publicată în 1905 și reluată, într-o formă mult îmbunătățită, în 1923 (variantă ce stă la baza prezentei traduceri). În acest volum, autorul definește cinci forme estetice fundamentale: frumosul, sublimul, tragicul, urîtul și comicul. Considerat un neokantian, Max Dessoir își lărgește perspectiva filosofică prin integrarea elementelor de psihologie.

Val. Panaitescu, traducătorul prezentului volum, este pseudonimul sub care publică Valeriu Stoleriu (n. 11 aprilie 1924), profesor, critic și istoric literar, comparatist și traducător. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1967, şi membru al Asociaţiei Raymond Queneau, din Paris, după 1980. A publicat volumele: Satira lui Rabelais (1957), La littérature française du symbolisme au surréalisme (1977), Umorul lui Raymond Queneau (1979) și Humorul. Sinteză istorico-teoretică, 2 vol. (2003), Jean Paul, humorist și poetician (2017). A coordonat apariția lucrărilor: Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (1983), L’analyse du poème (1987), Terminologie poetică şi retorică (1994). A colaborat cu peste o sută de articole, studii şi cronici la reviste din ţară.