Descriere
Sumar
Despre autori
Fascinația gândirii este percepută, resimțită şi trăită atunci când, prin ceea ce face, gândirea iese din sine şi îşi revarsă intenția reflexivă asupra alterității, întruchipându-se în ceva ieşit din comun şi care ocoleşte drumurile bătătorite pe care umblă toți. Dar miracolul care răscoleşte de-a dreptul se insinuează când gândirea se gândeşte pe sine. Aici sunt dezvăluite şi subtilitățile de gând, dar şi precaritatea armonizării lor. Cartea de față încearcă să spună ceva, interesant dacă se poate, şi despre actul gândirii asupra sinelui, dar şi despre impactul ei la ieşirea din sine. Fericirea omului e deplină atunci când ea vine după ce a înțeles ceea ce s-a chinuit mult să înțeleagă! E o invitație la a părăsi, atât cât ne stă în putere, cercul lipsit de confort al celor „care trăiesc fericiți fără să ştie” (Vauvenargues). (Constantin Sălăvăstru)
Capitolul I. Ideea de ordine şi reconfigurarea gândirii care se gândeşte pe sine:
1. Să plecăm de la o dilemă: logică sau logici?;
2. Scurtă călătorie printre definiții;
3. Logica şi raționalitatea intelectivă;
4. Raționalitatea multiplă şi ideea de ordine;
5. Câteva argumente justificative;
6. Remarci finale;
Capitolul II. Cum lucrează gândirea? Faptele de limitare şi mecanismele raționării:
1. O complicitate productivă: a şti şi a face;
2. Primul fapt de limitare: paradoxurile;
3. Al doilea fapt de limitare: axiomele;
4. Al treilea fapt de limitare: incompletitudinea;
5. Al patrulea fapt de limitare: metalimbajul;
6. A gândi înseamnă a trasa limite;
7. Scurte concluzii;
Capitolul III. Cum ne învață Schopenhauer să avem întotdeauna dreptate?:
1. Noi şi ceilalți: o relație plină de animozități;
2. De ce nu e bun Aristotel?;
3. Un mariaj imposibil: Aristotel şi sofiştii;
4. Ce este arta de a avea întotdeauna dreptate?;
5. Arta de a înşela: e dificil?;
6. Este Schopenhauer un imoral?;
7. Un scurt bilanț;
Capitolul IV. Despre viclenia raționalității argumentative: ad hominem:
1. Natura şi dificultățile problemei;
2. Ad hominem şi logica informală;
3. Ad hominem şi pragma-dialectica;
4. Despre temeiurile argumentului ad hominem;
5. Ad hominem şi politica;
6. Ad hominem şi politețea comunicării;
7. Concluzii: ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie;
Capitolul V. Gândirea dialogică: argumentare şi logică naturală:
1. Punctul de plecare: logica naturală;
2. Logică şi argumentare;
3. Argumentare şi verosimilitudine;
4. Valori ale adevărului şi valori ale credinței;
5. Grize versus Perelman;
6. Câteva concluzii;
Capitolul VI. Experiența practică a gândirii discursive: Cicero, Filipicele:
1. O întâlnire plină de primejdii: politica şi elocința;
2. Catilinare versus Filipice: de la măreție la decadență;
3. Construcția argumentativă a Filipicelor;
4. Stil şi expresivitate;
5. La ce bun elocința în ziua de azi; Referințe bibliografice.
Constantin Sălăvăstru (n. 1956, Truşeşti, Botoşani) este profesor de logică, teoria argumentării şi retorică la Departamentul de Știinţe ale comunicării de la Facultatea de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Premiul Ion Petrovici al Academiei Române pentru cartea Logică şi limbaj educațional (1995). Preocupări de logică discursivă, teorie a argumentării, semantică logică, retorică, teoria dezbaterilor publice, domenii în care a şi publicat lucrări importante în ţară şi în străinătate. Stagii de cercetare în străinătate: Université des Sciences et Technologies de Lille (Franţa, 1996), Université de Neuchâtel (Elveţia, 1996-1997; 2004, 2009), Université Paris X-Nanterre (Franţa, 2006), Konstanz Universität (Germania, 2009), Université de Lausanne (Elveţia, 2010), Université de Liège (Belgia, 2010), Université Libre de Bruxelles (Belgia, 2011). Partener asociat al Centre de Recherches Sémiologiques de l’Université de Neuchâtel. Membru al Centre Européen pour l’Etude de l’Argumentation (Université Libre de Bruxelles). Prezent în The Philosopher’s Index (Ohio, USA, vol. 34, nr. 4, p. 226). Director al Seminarului de Logică discursivă, Teoria argumentării şi Retorică de de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” şi al revistei Argumentum. Coordonează colecția Cicero la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
De același autor: Logică și limbaj educațional, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995; Modele argumentative în discursul educațional, București, Editura Academiei Române, 1996; Raționalitate și discurs ‒ perspective logice și semiotice asupra retoriciii, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996; Antinomiile receptivității ‒ încercare de pragmatică logică, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997; Discursul puterii ‒ încercare de retorică aplicată, Iaşi, Editura Institutul European, 1999; București, Editura Tritonic, 2009; Critica raționalității discursive ‒ o interpretare problematologică a discursului filosofic, Iaşi, Editura Polirom, 2001; Teoria și practica argumentării, Iași, Editura Polirom, 2003; Rhétorique et politique - le pouvoir du discours et le discours du pouvoir, Collection «Psychologie politique», Paris, Éditions L’Harmattan, 2004; Mic tratat de oratorie, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, 2006, ed. a II-a, 2010, ed. a III-a, 2021; Logique, argumentation, interprétation, Collection «Epistémologie et philosophie des sciences», Paris, Éditions L’Harmattan, 2007; Arta dezbaterilor publice, București, Editura Tritonic, 2009; Essai sur la problématologie philosophique, Collection «Commentaires philosophiques», Paris, Éditions L’Harmattan, 2010; Argumentation et débats publics, Collection «L’Interrogation philosophique», Paris, Presses Universitaires de France, 2011; Cinq études sur la rhétorique cicéronienne, Collection «Commentaires philosophiques», Paris, Éditions L’Harmattan, 2013; Idee și expresie. Călătorie în lumea formulelor filosofice, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2016; Elogiu elocinței: Cicero, Catilinarele, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2018; Quand philosopher, c’est questionner, Revue internationale de philosophie, 4-2020 / volume 74, no 294, De Boeck Supérieur, Liège, 2020.
