Istoria Universităţii din Iaşi şi Oraşele romane de la Dunărea Inferioară (sec. I-III P. Chr) - cărţi premiate la concursul Cartea de Istorie organizat de Jurnalul Naţional

16.12.2010

Pe 15 decembrie 2010 s-au decernat premiile concursului Cartea de Istorie organizat de Jurnalul Naţional. Printre cărţile premiate s-au aflat şi două volume publicate în 2010 la Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Astfel, la secţiunea Istorie şi societate a fost premiat volumul Istoria Universităţii din Iaşi, coordonat de Gh. Iacob şi Al. Florin Platon, iar la secţiunea Clio auditor (autor tânăr) a fost premiat volumul Oraşele romane de la Dunărea Inferioară (secolele I-III P. Chr). În articolul Libertate pentru Istorie din Jurnalului Naţional din 16 decembrie 2010 se precizează că: "Juriul, prezidat de academician Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române şi format din academician Dinu C. Giurescu, academician Ioan Aurel Pop, prof. univ. dr Ilie Rad (Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca) şi prof. univ. dr Lavinia Betea, şef departament Istorie Recentă a ziarului Jurnalul Naţional a evaluat lucrările aplicând criteriile inspirate de manifestul asociaţiei "Libertate pentru Istorie", enunţate cititorilor Jurnalului Naţional cu prilejul anunţării concursului: istoria nu e religie, nu e morală, nu este supusă actulităţii, nu este memorie şi nici obiect juridic."
Referitor la volumul Istoria Universităţii din Iaşi, Prof.univ.dr. Gh. Iacob, unul dintre coordonatori, a declarat: "Istoria Universităţilor este considerată de către mulţi cititori – specialişti sau nu – un subiect secundar, dacă nu chiar minor. Nu ne-am propus să combatem acest “stereotip”. Într-o ţară cu zeci sau sute de Universităţi, monografia uneia dintre ele reprezintă doar o mică parte din istoria culturală a acelei ţări. Intr-o ţară ca România, în care până la l9l8 au funcţionat doar două universităţi, iar în perioada interbelică – patru (la care se adăugau Politehnicile şi Academiile), istoria Universităţii din Iaşi – prima Universitate modernă a ţării – capătă, credem noi, cu totul alte semnificaţii. De altfel, trebuie subliniat că, până la l948, între elita cultural-ştiinţifică a ţării şi corpul profesoral al Universităţilor exista o suprapunere aproape perfectă. Iar până la Primul Război Mondial şi elita politică cuprindea numeroşi reprezentanţi ai Universităţilor. Aceasta lucrare s-a realizat printr-un efort susţinut al unui grup de istorici din Iaşi, Cluj-Napoca şi Chişinău, care au cercetat arhivele în ultimii cinci ani.Trebuie remarcată şi contribuţia Editurii Universităţii: a publicat cartea într-un timp record şi în conditii deosebite. Iar coordonatorii chiar au fost coordonatori, adica au muncit din greu. Sperăm ca această carte – şi ca urmare a publicităţii asigurate de “Jurnalul National” – să reprezinte un semnal şi un îndemn pentru realizarea altor monografii privind universităţile din ţara noastră."
Referitor la obţinerea premiului pentru Oraşele romane de la Dunărea Inferioară (secolele I-III P. Chr) la Secţiunea Clio auditor (autor tânăr), Dan Aparaschivei, cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie Iaşi al Academiei Române-Filiala Iaşi a declarat: "Obţinerea acestui premiu reprezintă pentru mine o surpriză extrem de plăcută şi reprezintă un imbold de care un cercetător are nevoie mai mult decât oricine. Alegerea unei cariere în cercetarea ştiinţifică românească se face, în opinia mea, în special prin prisma pasiunii şi mult mai puţin având ca argument avantajele, de orice fel. De altfel, credem că esenţa unei lucrări ştiinţifice nu trebuie să fie beneficiile obţinute, în speţă cele materiale. Una dintre deosebirile de suprafaţă dintre o lucrare comercială şi una ştiinţifică (şi nu este vorba despre valoare sau mesaj, ci doar la impact), constă în atitudinea autorului faţă de recunoaşterea publicului-ţintă. În cazul cercetătorului, se porneşte de la premisa lansării unei lucrări apreciate în cercurile de specialişti. Dacă informaţia şi noutăţile emise ar interesa publicul larg sau măcar o categorie elevată a acestuia, ar fi deja un bonus. Dacă există cercetători, profesori, studenţi sau alte categorii, fie ele şi restrânse numeric, care beneficiază de noutăţile aduse de un o astfel de lucrare, putem spune că scopul său a fost atins. Nu este o pledoarie despre sacrificiu şi valorile care sfidează materialul, dar este nevoie de aceste elemente pentru ca un om de ştiinţă să îşi atingă obiectivele. Şi există speranţa că, mai devreme sau mai târziu, va veni şi recunoaşterea muncii depuse."