LANSARE DE CARTE: Discursul autonom. Strategii de comunicare, de Arthur Suciu, luni, 21 octombrie, la „TAFRALI”
04.10.2024
Luni, 21 octombrie 2024, de la ora 12.00, la Librăria OREST TAFRALI din Iași va avea loc lansarea volumului Discursul autonom. Strategii de comunicare, de Arthur Suciu, recent apărut la Editura UAIC în colecția SOPHIA.
Invitați la acest eveniment pentru a prezenta cartea alături de autor sunt prof. univ. dr. Codrin Liviu Cuțitaru, prof. univ. dr. Ioan Alexandru Tofan și prof. univ. dr. George Bondor (coordonatorul colecției SOPHIA) .
În prezentul volum, Arthur Suciu reia mult dezbătuta problemă a autonomiei, scoțând-o din cadrele teoriei esteticului și definind-o ca raportare distanțată la discursul dominant al unei societăți. Această raportare nu este în primul rând estetică, ci politică și existențială și presupune construcția unei strategii discursive. Momentul strategic este, pentru un autor, cel mai important. El orientează discursul din punct de vedere ideologic, stabilește gradul de distanțare față de discursul dominant (heteronom), temele abordate, accentul temporal etc. Discursul autonom produce o ruptură în masa discursivă, diferențiindu-se de toate formele discursului heteronom, fie ele publicitate, relații publice, cinema sau forme discursive literare. Cartea propune o teorie a autonomiei și, de asemenea, oferă patru interpretări ale unor strategii discursive, anume: opera lui Cioran, opera lui Gabriel Liiceanu, romanul Insuportabila ușurătate a ființei, de Milan Kundera, și romanul Particulele elementare, de Michel Houellebecq. Miza filosofică este resemnificarea problematicii libertății, în contextul în care strategiile discursive, inclusiv cele științifice, iau adesea o direcție heteronomă.
«Cercetarea pleacă de la următoarea ipoteză: Dacă nu o parte a discursului, luată şi analizată separat, ci discursul în ansamblul său are un caracter ironic, atunci putem afirma că există autonomie la nivelul discursului. Discursul autonom va fi definit, aşadar, prin caracterul ironic al ansamblului discursiv. În această lucrare nu voi urmări, de aceea, propriu-zis analiza discursului, ci a strategiilor discursive. (Arthur Suciu)
«Lucrarea de faţă demonstrează că autonomia semnifică mai mult decât o luare de poziţie faţă de o putere. Autonomia are în primul rînd o dimensiune existenţială – o serie de alegeri care marchează traiectoria privată şi publică a unui autor, alegeri care se vor „obiectiva” în limbaje şi forme de expresie alternative. Nu suntem în paradigma „viaţa autorului determină opera”, dimpotrivă. Ideea asupra căreia Arthur Suciu revine constant este aceea că autonomia se „naturalizează” ca practică discursivă în sfera privată, în contextul unor experienţe şi opţiuni. Autonomia este deopotrivă un mod de a fi şi de a exprima (distanţarea faţă de norme şi registre dominante)». (Camelia Beciu)
«Arthur Suciu se folosește de temporalitate pentru a distinge două tipuri de discurs: discursul heteronom și discursul autonom și pentru a identifica căile pe care discursul autonom le găsește pentru a evada dintr-un cadru istoric deja creat de „putere”. Deși teoretică și erudită, miza cărții de față este profund existențială și aparține unei îndelungi tradiții spirituale a evaziunii, unde însă lumea nu mai este definită prin materie sau corporalitate, prin vid ori prin atomi, prin lucruri sau fenomene, căci nici un referențial propriu-zis nu corespunde limbajului, ci este o lume „istorică”, compusă din semne și simboluri culturale care-l înfășoară pe fiecare individ precum o pânză în jurul unei muște prinse în ea. „Lumea” din care dorește să se desprindă creatorul unui discurs autonom este, la fel precum pânza unui păianjen cosmic, aproape imposibil de rupt: cu cât te zbați mai tare, cu atât te încurci mai rău în ea, cu atât mai mult cu cât singurele arme pe care le ai la dispoziție sunt tot cele lingvistice și culturale, situație la fel de absurdă ca cea a unei muște căreia i se oferă șansa să se elibereze de pânza de păianjen folosindu-se de chiar pânza de păianjen.» (Horia Pătrașcu)
Arthur Suciu (n. 1974, la Suceava) este scriitor și lector universitar la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde predă cursuri din domeniul științelor comunicării. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și programul de studii aprofundate în Filosofie teoretică al Universității din București. Este doctor în științele comunicării (SNSPA, 2013). A desfășurat, în București, o lungă activitate în jurnalism și copywriting politic.
A publicat numeroase articole și studii științifice în reviste și volume colective. De asemenea, a scris editoriale și analize politice pentru Ziarul Financiar, Cadran Politic, blogurile Adevărul etc. și a realizat emisiunea City Talk, la Radio City FM din București. A publicat eseuri şi cronici literare în revistele „Cultura”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară” și „Argeș”.
A obţinut premiul pentru debut în literatură acordat de revista „Convorbiri literare” pentru romanul În gaură. Cărți publicate: Contribuții la apocalipsă (2008), Fericirea în vid (2012), În gaură (2016), Pierdut între medii (2020), Drumul către viața privată. Interpretări ale discursului politic postcomunist (2009, 2020), Cel care așteaptă (2021), O nouă pantă (2023), Simulacru si razboi. Discursul politic in postistorie (2024), Fragmente (2024).