Postmodernismul şi identităţile culturale. Conflicte şi coexistenţă, de Virgil Nemoianu: analiză într-un grupaj tematic din revista Euphorion

03.12.2012

În numărul din 9-10/octombrie-noiembrie 2012 al revistei Euphorion a apărut un grupaj dedicat volumului Postmodernismul şi identităţile culturale. Conflicte şi coexistenţă, de Virgil Nemoianu, tradusă în limba română de Laura Carmen Cuţitarula la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în anul 2012.
Purtând titlul "Virgil Nemoianu faţă cu postmodernismul", cu articole semnate de Ion Bogdan Lefter, Iulian Boldea, Cosmin Borza, Adriana Stan, Corina Gruber, Andrei Terian si Dumitru Chioaru şi cu un interviu cu Virgil Nemoianu luat de Andrei Terian, tema revistei sibiene este dedicată personalităţii culturale a reputatului profesor de la Universitatea Catolică din Washington şi concepptului de postmodernism pe care îl analizează în paginile cărţii menţionate mai sus.
Astfel, în articolul "Doctrinarul româno-american al creştin-democraţiei", Ion Bogdan Lefter evaluează cartea lui Virgil Nemoianu ca fiind „un veritabil manifest creştin-democrat şi anti-liberal prin care Virgil Nemoianu pledează pentru o anumită „identitate” şi pentru un rol sporit al respectivei religii în viaţa publică, în sens cultural, ideologic, dar şi aplicat-socio-politic.” Tematica operei lui Nemoianu, sesizeaza criticul, se înscrie în paradigma unui „adaos creştin la combinaţia „conservatorismului liberal”.
Referitor la expresivitatea textului, Ion Bogdan Lefter precizează că „stilistica autorului nu s-a schimbat: aşa cum se „reinventase” în etapa sa americană şi cum îl descoperisem cu toţii în 1990, el continuă să fie un speculativ foarte agreabil, cu talentul articulării alerte a naraţiunii, în iuţi racursiuri de istorie culturală, fără ignorarea fundalurilor politice, în permanenţă reflexiv, interogativ, asumîndu-şi temele subiectiv, la persoana I, cu tot cu dilemele şi paradoxurile care decurg din mixajul extins la care realitatea concretă supune tipologiile «puriste»".
În concluzie, Ion Bogdan Lefter subliniază că este vorba despre o carte „doldora de idei, subiecte şi exemple incitante, iar tonul face o muzică finalmente perfect acceptabilă, căci autorul e definitiv marcat de exerciţiul american al diversităţii.”