PREMIILE ACADEMIEI ROMÂNE 2025: Mihaela Asăndulesei a primit Premiul „Mihail Kogălniceanu” pentru volumul „Antropologia culturală a sării în mediul rural din spațiul est-carpatic al României”, publicat la Editura UAIC

11.12.2025

    Conform listei oficiale a premiilor acordate de Academia Română pentru excelența lucrărilor științifice apărute acum doi ani, la secțiunea ȘTIINȚE ISTORICE ȘI ARHEOLOGIE, lucrarea Antropologia culturală a sării în mediul rural din spațiul est-carpatic al României, de Mihaela Asăndulesei, a fost recompensată cu Premiul „Mihail Kogălniceanu”.
    Ceremonia de decernare a avut loc miercuri, 10 decembrie 2025, în Aula Academiei Române, în prezența membrilor Adunării Generale, iar premiul i-a fost decernat cercetătoarei Mihaela Asăndulesei de către acad. Victor Spinei.

    Despre primirea acestui important premiu, Mihaela Asăndulesei ne-a declarat următoarele:
    «Mă bucur foarte mult că munca mea de câțiva ani a fost recunoscută și consacrată de unul dintre cele mai prestigioase foruri științifice din România!
    Acordarea acestui premiu reprezintă pentru mine confirmarea relevanței cercetărilor despre antopologia sării, care se conturează tot mai mult într-un domeniu de studiu distinct, cu profunde valențe interdisciplinare.
    Totodată, îmi dă încredere că pot continua pe această direcție, valorificând tot mai mult din potențialul patrimoniului cultural material, dar mai ales imaterial.»

   Cartea premiată a fost publicată în anul 2023 la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în colecția Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, coordonată de acad. Victor Spinei.

    Lucrarea Mihaelei Asăndulesei se încadrează în domeniul antropologiei culturale din punct de vedere teoretic, conceptual, metodologic, la nivelul instrumentelor cu care operează. Astfel, sintetizând scopul principal al demersului, antropologia culturală a sării studiază totalitatea reacțiilor umane față de acest mineral. Importanța și gradul de noutate ale volumului sunt asigurate de tratarea subiectului la nivelul întregului spațiu est-carpatic românesc din punct de vedere lingvistic, toponimic și simbolic. Primul capitol tratează din punct de vedere diacronic valorificarea sării, prin totalitatea lucrărilor și instalațiilor tradiționale, non-industriale. În cel de-al doilea capitol s-a interpretat, dintr-o perspectivă lingvistică, impactul sării și al altor termeni asociați în lexic și toponimie. Ultimul capitol este dedicat principalelor concepţii simbolice legate de sare, accentul fiind pus pe manifestările ritualice și creațiile populare. Studiul istoric, evolutiv, asupra unui comportament specific al comunităților umane în relație directă cu elementul sare nu se putea constitui altfel decât printr-o abordare de tip monografic, în care să se regăsească intervenții complementare necesare ale unor domenii distincte de cercetare, cu abordări metodologice particulare.
Volumul de față se bazează pe teza de doctorat a autoarei, dar înglobează și o parte dintre rezultatele obținute în cadrul a două proiecte de cercetare în care autoarea a fost membră (EthnosalRo și EthnosalRo3). Este vorba despre o cercetare sistematică, inedită prin complexitatea sa, asupra ansamblului de reacții, de poziționări și de valori angrenate de referențialul „sare”, delimitat de spațiul geografic cuprins între Carpați și Prut. Lucrarea se situează într-o multidisciplinaritate ofertantă, utilizând instrumentele de cercetare proprii mai multor discipline: arheologie, istorie, lingvistică și etnografie, încadrându-se astfel în domeniul canonic al antropologiei culturale.
Prin punerea în practică a unora dintre cele mai recente teorii și modele de cercetare specifice domeniilor menționate anterior, a rezultat o monografie analitică coerentă, cu claritate metodologică și structurare corespunzătoare a unui impresionant volum de informații disparate, dar relevante pentru tema tratată. Această abordare cvasi-holistică a valențelor mineralului natural o găsim oportună dacă avem în vedere evoluția rapidă și ireversibilă a societății moderne care contribuie la simplificarea sau chiar dispariția acestor atribute ale sării, determinând necesitatea, și chiar obligația salvgardării, cel puțin la nivel teoretic, a unui patrimoniu imaterial extraordinar, atât cantitativ, cât și calitativ. Lucrarea poate fi, totodată, asimilată și drept un model de cercetare privind investigarea complexă a rolului emergent jucat de sare în evoluția comunităților umane și generarea unui univers specific mentalului colectiv din zona studiată.

    Mihaela Asăndulesei (n. 1983, Vaslui) este cercetător științific gr. III doctor în cadrul Departamentului de Științe Socio-Umane de la Institutul de Cercetări Interdisciplinare al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A finalizat studiile de doctorat în domeniul istoriei în anul 2017, sub îndrumarea prof. univ. dr. Adrian Poruciuc. A fost membră în mai multe proiecte de cercetare cu finanțare națională (2014-2022), pe perioada studiilor doctorale beneficiind și de două burse (una doctorală și una Erasmus, proiect Ianus II). Principalele domenii de cercetare abordate sunt: etnoarheologia, toponomastica, antropologia culturală a sării și metodele de cercetare interdisciplinară în arheologie. Este direct interesată de analiza complexă a raporturilor existente între resursele naturale, datele arheologice, datele istorice și comportamentul comunităților umane, dar și de studiul comparativ între informația istorică, toponimică, lingvistică și informațiile rezultate în urma propriilor anchete etnografice. În ceea ce privește valorizarea cercetărilor, a publicat, individual și în colaborare, mai multe articole în reviste indexate BDI sau în volumele conferințelor, apărute la edituri internaționale de prestigiu și indexate Web of Science. De asemenea, împreună cu Ștefan Caliniuc, Roxana-Gabriela Curcă și Marius-Tiberiu Alexianu, a editat volumul First International Congress on the Anthropology of Salt. Book of Abstracts (Editura Univrsității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2015), iar împreună cu Marius Alexianu, Olivier Weller, Roxana-Gabriela Curca și Robin Brigand, a editat volumul White Gold. French and Romanian Projects on Salt in the Extra-Carpathian Areas of Romania (Parthenon Verlag, 2016). A participat la numeroase simpozioane, colocvii și congrese desfășurate atât în România, cât și în străinătate.

    Premiile Academiei Române se acordă oamenilor de ştiinţă şi litere, artiştilor români, din ţară sau din străinătate, pentru meritul de a fi contribuit, prin activitatea şi opera lor, la dezvoltarea culturii şi ştiinţei româneşti. Conform regulamentului Avademiei Române, domeniile pentru care se acordă premiile sunt literatură și filologie, istorie, matematică, fizică, chimie, științe tehnice, științe geonomice, tehnologia informației, biologie, medicină, agronomie, silvicultură, științe economice și juridice, sociologie, psihologie, filosofie, teologie, arte plastice, teatru și muzică. Durata întregii proceduri de propunere, evaluare, dezbatere şi decizie referitoare la acordarea premiilor este de doi ani.
Decernarea premiilor are loc în luna decembrie a fiecărui an, în şedinţa solemnă a Adunării Generale a Academiei Române.