ZILELE UAIC 2026: Lansarea volumului omagial dedicat academicianului Gheorghe Platon, marți, 20 octombrie, la Casa Catargiu din Iași

13.10.2026

Editura UAIC vă invită marți, 20 octombrie 2026, ora 17.00, la lansarea volumului „Istoria – o pedagogie națională”. Omagiu Academicianului Gheorghe Platon la 100 de ani de la naștere, editat de Alexandru-Florin Platon, Petronel Zahariuc, Lucrețiu Mihailescu-Bîrliba și Cristian Ploscaru.

Lansarea se va desfășura la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Corp H, sala H1 (Casa Costin Catargiu).

Invitați:
Prof. univ. dr. Liviu-George Maha, Rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Prof. univ. dr. Victor Spinei, Membru al Academiei Române
Prof. univ. dr. Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba, Decanul Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, Directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române - Filiala Iași
Prof. univ. dr. Cristian Ploscaru, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Conf. univ. dr. Livia Iacob, Director executiv al Fundației Editurii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Prof. univ. dr. emerit Alexandru-Florin Platon, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Evenimentul are loc în cadrul ZILELOR UNIVERSITĂȚII „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI, fiind organizat în parteneriat cu Facultatea de Istorie a UAIC, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” și Academia Română.

Conceput pentru a omagia personalitatea și opera academicianului Gh. Platon, fost profesor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, de la a cărui naștere s-a împlinit, în februarie 2026, o sută de ani, volumul care va fi lansat conține mai multe studii semnate de foștii săi studenți, de colaboratori și de cei care l-au cunoscut, precum și o biografie a anilor tinereții și ai formării sale intelectuale și, de asemenea, ultimul interviu pe care l-a acordat înainte de trecerea sa la cele veșnice.
Precedată de o scurtă biografie și de interviul menționat, cartea este împărțită în mai multe capitole (Evocări, Istorie veche, Istorie medievală, Istorie modernă, Istorie contemporană, precum și Istoria culturii și istoriografie), în funcție de domeniul în care se înscriu studiile autorilor.

«Din ceea ce am scris, se poate vedea cât se poate de limpede profesorul. Omul de știință vorbește, dar vorbește altfel. Și scrie altfel, are un anumit stil, o anumită viziune. Pe când la mine se observă, cred, pretutindeni, în toate scrierile, profesorul, care scrie nu de dragul de a scrie, de a face numai știință, ci de a pune această cercetare în slujba celor cărora le predă, de a și întări experiența didactică. Cine citește ce am scris eu, nu poate să nu l vadă pe profesor. Asta a fost marea mea pasiune.»
(Gh. Platon)

«Pentru Gh. Platon, istoria a însemnat responsabilitatea față de adevărul istoric. În acest sens, asu¬marea dimensiunii civice a istoriei capătă la el înțelesul de „pedagogie națională”. Expresia revine frecvent în discursul său, pentru că ea cristalizează o con¬vingere privind impli-carea istoricului în prezent. Nu este vorba despre un angajament în slujba unor interese efemere, ci despre o obligație morală și profesională funda¬mentală: aceea de a împărtăși cunoștințele istorice pentru a oferi concetățenilor repere valide, care să i ajute să înțeleagă lumea în care trăiesc în lumina trecu¬tului.»
(Cristiana Oghină-Pavie)

«Dedicat împlinirii unui secol de la nașterea părintelui meu, Gheorghe Platon (26 februarie 1926), volumul prefațat de rândurile de față a fost elaborat sub egida Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române.
Trăind 80 de ani fără o lună, părintele meu a fost martorul unor schimbări radicale în viața societății noastre și a țării întregi. Abia ieșit din copilărie – care, de la vârsta de 10 ani, a fost una de orfan – a asistat la instaurarea celor două regimuri autoritare – carlist și legionar – și la sfârșitul firavei democrații românești de după 1918. Puțin mai târziu, în pragul maturității (1944-1945), după ce trecuse printr-un refugiu în care a pierdut totul, martor fiind la ultimul an de război și la instaurarea ocupației sovietice, a trăit a doua răsturnare istorică, în urma căreia lumea în care văzuse lumina zilei și în care petrecuse cei dintâi ani ai vieții a dispărut: instaurarea violentă și sângeroasă a regimului comunist (1948), după trei ani tulburi de tranziție (1944-1947).
Ca toți cei din generația lui și din cele câteva care i-au urmat până în 1989, tata s-a format ca intelectual în timpul acestui regim, pe care a trebuit să-l accepte și cu rigorile constrângătoare ale căruia s-a acomodat. Ceea ce l-a susținut în toți acești ani, făcându-l să treacă peste toate obstacolele întâlnite și să trăiască în atmosfera adesea irespirabilă a timpului, a fost pasiunea statornică pentru istorie, disciplina pe care o iubea încă din școală, și abnegația cu care și-a făcut meseria de dascăl. Ele au dat sens întregii lui vieți, iar coerența acesteia și etica slujirii, a cinstei și a corectitudinii care au definit-o de aici vin.
Numai așa se explică de ce Revoluția din decembrie 1989 – a treia răsturnare istorică pe care a trăit-o – nu l-a clintit cu nimic din obiceiurile de mai înainte. A continuat să citească, să scrie, să predea și să conferențieze cu aceeași râvnă dintotdeauna, autoritatea științifică, profesională și morală câștigată în deceniile precedente dobândind acum, pe lângă o prețuire publică și mai largă, cea mai înaltă recunoaștere instituțională și simbolică: alegerea la Academie. Aceasta a fost singura schimbare semnificativă din viața lui în noua lume pe care avusese norocul să o apuce când avea puțin peste 60 de ani. Alta nu a mai existat. Până să treacă la cele veșnice (în urmă cu 20 de ani, la 24 ianuarie 2006), tata a continuat să trăiască așa cum o făcuse toată viața, urmând cu aceeași tenacitate și pasiune calea profesională, științifică și morală aleasă la începutul tinereții, care a dat un sens întregii sale existențe și a împlinit-o.»
(Alexandru-Florin Platon)