Descriere
Sumar
Despre autori
Ediţia a II-a. Îngrijirea textului, bibliografie, indici şi notă asupra ediţiei de Eugen Munteanu şi Lucia Gabriela Munteanu. Postfaţă de Eugen Munteanu.
Având la bază o teză de doctorat susţinută de Gh. Ivănescu (1912-1987), în anul 1945 şi tipărită în 1948, lucrarea de faţă reprezintă una dintre contribuţiile ştiinţifice fundamentale la cunoaşterea începuturilor limbii române literare. Republicarea acestei lucrări de pionierat, în anul când se împlinesc 100 de ani de la naşterea autorului ei, a fost determinată de convingerea editorilor că, dincolo de interesul istoric intrinsic, multe dintre problemele dezbătute aici şi au păstrat actualitatea.
Prefaţă
Introducere
§§ 1-2. Noţiunea de veche română literară. Cele două mari faze ale limbii române de cultură – § 3. Începuturile românei literare moderne
Partea întâi. Problemele capitale ale vechii române literare
Cap. I
Teoriile dominante despre vechea română literară
§§ 5—10. Teoria originii muntene a limbii literare româneşti. —§§ 11—13. Teoria originii maramureşene a limbii literare româneşti
Cap. II
Presupusa unitate a vechii române literare
§ 14. Marea greşeală a concepţiilor dominante: limba literară românească ca limbă unică. — §§ 15—17. Teoriile aproximativ juste despre originile limbii literare româneşti
Cap. III
Dialectele literare româneşti
§ 18. Cele patru dialecte literare româneşti. — § 19. Probele existenţei lor. — §§ 20—23. Particularităţile dialectelor literare româneşti în faza lor cea mai veche. Localizarea şi cronologizarea câtorva texte mai importante care n au menţiunea locului şi a datei. — § 24. Limba marilor scriitori moldoveni din secolul al XVII lea şi de la începutul secolului al XVIII lea. — § 25. Evoluţia dialectelor literare în secolul al XVIII lea
Cap. IV
Problemele capitale ale vechii române literare
§ 26.— Prime corectări ale concepţiei lui Densusianu şi Ibrăileanu despre limba literară românească. — § 27. Problemele capitale ale vechii române literare
Cap. V
Metodele cercetării
Partea a doua. Originile dialectelor româneşti
Cap. I
Palatalizarea labialelor
§ 29. Separarea fenomenului de palatalizre a labialelor de altele, denumite cu aceeaşi expresie. − § 30. Apariţia fenomenelor în textele vechi. − § 31. Interpretări greşite a apariţiei palatalelor în texte. − § 32. Originile graiurilor moldovene. Cronologia palatalizării labialelor. − § 33. Originile graiurilor literare de peste munţi şi din Moldova. − § 34. Migraţiile românilor sud dunăreni şi ardeleni în Muntenia. − § 35. Originea dialectului literar muntean. − § 36. Raporturi între graiul aristocratic sau scris şi graiul popular în secolul al XVI-lea
Cap. II
Prefacerea lui ĕá urmat de e, i şi sunet muiat în e
§ 37. Formularea fenomenului. Cele două fenomene cuprinse supt această formulă. – § 38. Cronologia fenomenului. – § 39. Concluzii asupra originii dialectelor literare
Cap. III
Velarizarea şi muierea şuierătoarelor
§ 40. Rezultatele cercetărilor de până astăzi asupra cronologiei fenomenelor. Formularea şi aria lor. – §§ 41 42. Cronologia fenomenelor. – § 43. Concluzii asupra originii dialectelor literare româneşti
CAP. IV
velarizarea lui e şi i precedaţi de s, z, ţ şi dz.
§ 44. Formularea, aria şi cronologia fenomenului. – § 45. Concluzii asupra originilor dialectelor literare
Cap. V
Apariţia verbelor cu –t, d, n şi r
§ 46. Formularea şi numirea fenomenului. – §§ 47 48. Cronologia apariţiei verbelor cu t şi d. – § 49. Cronologia apariţiei verbelor cu n. – § 50. Cronologia apariţiei verbelor cu r. – § 51. Concluzii asupra originilor dialectelor literare româneşti.
Cap. VI
adjectivele şi pronumele demonstrative determinative
§ 52. Stările de lucruri din textele româneşti vechi şi din actualele graiuri populare. – § 53. Vechimea şi originea formelor. – § 54. Originea locală a formelor din vechile dialecte literare
Cap. VII
Lipsa meglenoromânismelor în cel mai vechi grai literar muntean
§ 55. Dispariţia lui h şi y' iniţiali şi intervocalici. – § 56. Epenteza lui ĭ între vocală accentuată şi k' urmat de vocală palatală. – § 57. Imperfectul indicativului în ĕam al verbului a fi. – § 58. Verbele perfective cu prefix de origine slavă. – § 59. Prepoziţiile după (dupe, dăpă, dipă) şi depe (dupe, după)
Cap. VIII
Elemente maramureşene şi moldovene de nord în cel mai vechi grai literar românesc 297
§ 60. Adjectivul şi pronumele posesiv de pers. a III a sing. – § 61. acmu. – § 62. aş™ – § 63. rapură. – § 64. Alte elemente maramureşene şi moldovene de nord în graiul literar din Moldova. – § 65. Lipsa unor elemente specific moldovene de nord în graiul literar din Moldova
Cap. IX
totalizarea rezultatelor
Cap. X
Graiul aristocraţiei moldovene în secolele al xiv lea, al xv lea şi al xvi lea 312
§ 67. Dezrotacizarea graiului aristocraţiei moldovene. – § 68. Dispariţia sunetelor l' şi n' din graiul aristocraţiei moldovene
Partea a III a. Evoluţia dialectelor literare româneşti. Sensul şi cauzele ei
§ 69. Unificarea vechii române literare un proces întâmplător. – § 70. Unificarea vechii române literare ca rezultat al concentrării vieţii culturale româneşti spre sud. 323
Consideraţii finale
Anexă
Adăogiri şi îndreptări
Semne întrebuinţate
Bibliografie generală
Notă asupra ediţiei
Postfaţă de Eugen Munteanu
Indice
Gheorghe Ivănescu (1912 - 1987) a fost unul dintre eminenţii profesori ai şcolii româneşti de lingvistică şi filologie. În 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A elaborat lucrări fundamentale de lingvistică românească, romanică, indo-europeană etc.: "Problemele capitale ale vechii române literare", Iaşi, 1947 – 1948, "Curs de sintaxa limbii române moderne", Iaşi, 1948 (litografiat; reeditat în 2004), "Istoria limbii române", Iaşi, 1980 (ed. a doua în 2002), (în colaborare cu Th. Simenschy) "Gramatica comparată a limbilor indoeuropene", Bucureşti, 1981, "Lingvistică generală şi românească", Timişoara, 1983. A publicat peste două sute de studii şi articole, cu tematică foarte diversă şi cu teorii originale, în reviste româneşti şi străine. A editat opera lingvistică a lui A. Philippide. Au rămas în manuscris cărţi, studii, ediţii (în diferite stadii de finalizare), peste 7 000 de foi, păstrate la Biblioteca Filialei Iaşi a Academiei Române.