Descriere
Sumar
Despre autori
Text ales şi stabilit, note şi comentarii, indice de nume de Victor Durnea. În acest al treilea volum al publicisticii lui C. Stere sunt cuprinse textele, scrise şi rostite de C. Stere în intervalul dintre 1910 şi 1916 , ale căror principale teme sunt: 1) apărarea poporanismului de atacurile socialiste (polemica dintre C. Stere, de-o parte, C.D. Gherea şi ceilalţi socialişti, de alta, în jurul „Neoiobăgiei”); 2) aplanarea conflictului din sînul comitetului central al PNR din Transilvania (celebra „afacere” Goga-Vaida); 3) campania pentru democratizarea României: revizuirea Constituţiei, pentru a se putea implementa „colegiul unic pentru toţi ştiutorii de carte” ( etapă pregătitoare pentru votul universal), reforma agrară, descentalizarea etc. şi în sfîrşit, 4) problema de partea cărei tabere trebuie să lupte România, a Puterilor Centrale sau a Antantei?
Ca şi în vol. precedente, notele şi comentariile încearcă să reconstituie întregul context al „discursului” sterist şi să pună în evidenţă, cu obiectivitate, motivele pentru care ctitorul poporanismului a ales să susţină, cu excelente mijloace persuasive (şi îndeosebi cu patos), o soluţie pe care majoritatea elitei intelectuale şi politice româneşti a crezut-o incorectă, fără putinţă de realizare, judecată confirmată de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
„Europa“ pentru un călător român din 1825, H. Taine şi Revoluţia Franceză, Băncile populare şi creditul ţărănesc, Din carnetul unui solitar: Pentru ce sunt un trădător; Răspuns la ancheta Evreii şi literatura; Corespondență (către Alexandru Beldiman, I. Bianu, Ion I.C. Brătianu, dr. Ion I. Cantacuzino, N. Gane, Hortensia Goga, Octavian Goga, Spiru Haret, G. Ibrăileanu, N. Leon, Titu Maiorescu, P. Poni, Liviu Rebreanu) etc.
C. Stere (n. 1865, Horodişte, jud. Soroca – m. 1936, Bucov, jud. Prahova) om politic, jurist, savant şi scriitor român. În tinereţe, pentru participarea la mişcarea revoluţionară narodnicistă, este condamnat de autorităţile ţariste la ani grei de închisoare şi surghiun în Siberia (1886-1892). La întoarcere se stabileşte la Iaşi unde-şi face studiile la Facultatea de Drept. În 1897 susţine teza de licenţă, în 1901 începe cariera de pedagog de la profesor suplinitor, iar în 1913 a fost ales rector al universităţii ieşene. În 1916 îşi dă demisia şi pleacă la Bucureşti. Timp de 40 ani a desfăşurat activitate publicistică remarcabilă fiind fondatorul şi conducătorul revistei "Viaţa românească", apărută la 1 martie 1906. A fost al doilea preşedinte al Sfatului Ţării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. Cărţi publicate: Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept, studiu sociologic şi juridic Teza de licenţă în drept, Iaşi, 1897; Patru zile în Ardeal, 1914; România şi războiul european Iaşi, 1915; Marele război şi politica României, Bucureşti, 1918; În voia valurilor. Icoane din Siberia., f. a.; În literatură, Iaşi, 1921; Documentări şi lămuriri politice, Bucureşti, 1930; În preajma revoluţiei, I. Prolog. Smaragda Theodorovna, Bucureşti, 1931; II. Copilăria şi adolescenţa lui Vania Răutu, 1932; III. Lutul, 1932; IV. Hotarul, 1933; V Nostalgii, 1934; VI. Ciubăreşti, 1935; VII. În ajun, 1936; VIII. Uraganul, 1936.
