Descriere
Sumar
Despre autori
Ediție critică, studiu introductiv, traducere și note de Ana-Maria Minuț şi Ion Lihaciu.
Volumul al doilea al cărții se găsește aici.
Avînd ca model gramatica lui Samuil Micu şi Gheorghe Şincai (Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780), dar cu o serie de concesii în favoarea principiului fonetic, Ioan Piuariu-Molnar a elaborat prima gramatică româno-germană, Deutsch-Walachische Sprachlehre, care s-a bucurat în epocă de un mare succes pentru claritatea explicaţiilor privitoare la ortografie, fonetică, morfologie şi sintaxă, pentru concizia şi simplitatea regulilor şi definiţiilor, ca şi pentru amendamentele aduse principiilor ortografiei etimologice.
Deutsch Walachische Sprachlehre este o gramatică a limbii române scrisă în limba germană; teoria priveşte limba română, iar cuvintelor şi enunţurilor în limba română li se indică echivalente în germană. Prin această lucrare, Ioan Piuariu-Molnar atinge cel puţin trei obiective importante: primul are în vedere normarea limbii române (prin fixarea unor reguli numeroase, clare, concise şi bogat exemplificate); al doilea constă în punerea la dispoziţia funcţionarilor austrieci care activau în Transilvania şi a negustorilor străini a unui manual de învăţare a limbii române. În al treilea rînd, prin introducerea capitolelor în care se oferă modele de enunţuri în limba română utilizabile în diverse situaţii de comunicare (la masă, la croitor, despre locuinţă, despre scriere, despre cumpărături, despre război, despre atitudini specific umane, despre simptomele unor boli etc.), modele de cereri (pentru obţinerea unui post „la canţelarie”, pentru scutirea de obligaţiile de încartiruire etc.) şi de scrisori (de recomandare, de condoleanţe, de felicitare etc.) se încearcă aducerea românei la un nivel la care să poată exprima, semantic şi stilistic, aceleaşi conţinuturi ca o limbă cultivată precum germana.
Studiu introductiv:
I. Preambul;
II. Deutsch-Walachische Sprachlehre. Obiective;
III. Versiunile gramaticii;
IV. Structura;
V. Particularități;
VI. Modelele gramaticii;
VII. Despre ortografie;
VIII. Despre cercetarea cuvintelor (Etymologia);
IX. Despre sintaxă;
X. Culegere de cuvinte românești și germane;
XI. Nişte dialoguri, pentru a cuvînta despre multe feliuri de stări înainte;
XII. Niște povestiri;
XIII. Stil trebnicesc, cărți și alte însămnări aseaminea;
XIV. În loc de concluzii;
Bibliografie;
Notă asupra ediției;
Deutsch-Walachische Sprachlehre:
Gramatică germano-română;
Prefață;
Cuprins;
Partea I. Despre ortografie:
Capitolul I. Despre pronunțarea literelor;
Capitolul al II-lea. Despre accente sau accentus;
Capitolul al III-lea. Despre modificarea literelor.
Partea a II-a. Despre cercetarea cuvintelor (Etymologia):
Capitolul I. Despre articole (De articulis);
Capitolul al II-lea. Despre nume (De nomine);
Capitolul al III-lea. Despre articolul nehotărît;
Capitolul al IV-lea. Despre genurile nominum;
Capitolul al V-lea. Despre formarea nominativi pluralis de la nominativum singularem;
Capitolul al VI-lea. Cum ar trebui format pluralis substantivorum de la terminația nominativi;
Capitolul al VII-lea. Despre formarea foeminini de la masculinum;
Capitolul al VIII-lea. Despre formarea diminutivelor și a augmentativelor (diminutivorum et augmentativorum);
Capitolul al IX-lea. Despre comparație (Comparatio);
Capitolul al X-lea. Despre pronume (< De > pronominibus);
Capitolul al XI-lea. Despre numere (De numeris);
Capitolul al XII-lea. Despre verbele auxiliare (De verbis auxiliaribus);
Capitolul al XIII-lea. Despre conjugationes verborum regularium;
Capitolul al XIV-lea. Despre verba passiva, reciproca și irregularia.
Ioan Piuariu-Molnar (1749-1815) a fost un renumit medic oculist, cu studii universitare și postuniversitare (de specializare în chirurgia ochiului) la Facultatea de Medicină a Universității din Viena. A deținut titlul oficial de „medic oculist regal al Marelui Principat al Transilvaniei”, a organizat, la Cluj, o catedră de oftalmologie în care a format numeroși medici și a fost solicitat pentru a efectua intervenții chirurgicale nu doar în Transilvania, ci și în alte regiuni din Imperiul Austro-Ungar (inclusiv în Viena) sau din afara acestuia. Implicat, alături de alți cărturari iluminiști transilvăneni, în modernizarea, după model occidental, a societății românești, Ioan Piuariu-Molnar s-a afirmat, totodată, ca autor al unei gramatici germano-române (DeutschWalachische Sprachlehre, Viena, 1788, Sibiu, 1810, Sibiu, 1823), al unui dicționar german-român (Wörterbüchlein deutsch und wallachisches, Sibiu, 1822) și al primei cărți de economie rurală (Economia stupilor, Viena, 1785, Sibiu, 1808), ca editor al unei retorici (Retorică, adecă învățătura și întocmirea frumoasei cuvîntări, Buda, 1798) și ca traducător (al Istoriei universale, adecă de obște, care cuprinde în sine întîmplările veacurilor vechi, Buda, 1800).
Ana-Maria Minuţ (n. 1972, Iași) este conferenţiar dr. la Catedra de limbă română şi lingvistică generală, Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Domenii de interes: lexicologia, morfologia, sintaxa, istoria limbii române literare.
Ion Lihaciu (n. 1972, Codlea, jud. Braşov) este conferenţiar dr. la Catedra de germanistică, Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Domenii de interes: Cultură şi civilizaţie germană în România, Multiculturalitate în Monarhia Habsburgică.
