Descriere
Sumar
Despre autori
Cartea înmănunchează studii şi articole privitoare la istoria şi viaţa ecleziastică. Sunt înfăţişate chipuri şi icoane de ierarhi, frânturi sau fresce din viaţa monahală sau a clerului mirean, iniţiative şi activităţi bisericeşti (social-filantropice, educaţionale, culturale sau diplomatice). Toate înţelese şi reţinute din perspectiva integratoare, unificatoare şi plină de sens dată de prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt în istorie, de cooperarea dintre om şi Dumnezeu în drumul ce duce spre lumina cea neînserată a Comuniunii tainice de iubire a Sfintei Treimi. De aceea s-a şi dorit ca întreg materialul să urmeze îndemnului din Predica de pe Munte: „aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri!”; Arhierei ai lui Hristos şi slujitori ai comunităţii: Mitropolitul Iacov Stamati şi mănăstirea Neamţ; Mitropolitul Veniamin Costachi - întâiul ctitor al Catedralei mitropolitane din Iaşi – arhipăstorul, cărturarul, ctitorul; Doi ierarhi români de altădată: mitropoliţii Sofronie şi Calinic Miclescu; Vocaţii monahale la Rosetteştii moldoveni; Inochentie, episcop al Huşilor (1752-1782), text publicat iniţial în revista „Teologie şi Viaţă”, (serie nouă), an. XIII (2003), nr. 1-6, ianuarie-iunie, Trinitas, Iaşi, pp. 191-222; Activitatea episcopului Huşilor, Meletie Lefter, în timpul războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812; Noi informaţii privitoare la viaţa din exil a mitropolitului Visarion Puiu. Documentele de la abaţia romano-catolică Maguzzano;„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor…”; Viaţa monahală şi viaţa preoţimii de mir: Aşezarea monahală Dealul Mare (Hadâmbu) – metoc al mănăstirilor Sfântul Sava şi Galata din Iaşi, text publicat iniţial în vol. Mănăstirea Hadâmbu – 350 ani de istorie şi spiritualitate ; Obştea paisiană de la Dragomirna, priveghere păstorească şi frumuseţe duhovnicească; Preoţimea de mir în Moldova la începutul veacului al XIX-lea; Mitropolitul Veniamin Costachi şi profesorii vremii sale; Viaţa preoţimii din Basarabia în perioada stăpânirii ţariste (1812-1918); „…aşa încât să vadă faptele voastre cele bune…”; Biserica şi societatea: Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt – ctitorul bisericii «Sfântul Nicolae Domnesc» din Iaşi;Viaţa bisericească din Moldova în timpul lui Constantin Mavrocordat; ,,şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”; Confesiune şi cultură; coresponsabilitate şi cooperare internaţională: Traducerea şi circulaţia Limonariului în Ţările române; Consideraţii asupra circulaţiei scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur în cadrul miscelaneelor româneşti (până la începutul secolului al XIX-lea); Importanţa şi semnificaţia Mărturisirii Ortodoxe de la Iaşi (1642) în istoria Bisericii Ortodoxe Române; Sfinţi români pelerini la Kiev; Tiparniţa ieşeană în secolul al XVII-lea; Consideraţii cu privire la confesiune, etnie şi atitudini în legătură cu acestea în opera lui Dimitrie Cantemir «Descriptio Moldaviae»; «Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor» - importanţa în istoria culturii româneşti.
Daniel Niță-Danielescu (n. 1967) este slujitor al Altarului şi titular al disciplinei Istoria Bisericească Universală, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În şcolile Bisericii este profesor începând din anul 1995 (cu doctorat în 2003, sub îndrumarea Părintelui Academician Mircea Păcurariu). În anul 2009 a publicat, la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, lucrarea Războaiele dintre ruşi şi turci din secolul al XVIII-lea şi implicaţiile lor asupra Bisericii Ortodoxe Române din Moldova, iar în 2012, la Editura Doxologia, Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985); de asemenea, este coautor şi al altor volume cu tematică de istorie bisericească. Preocupările de istorie ecleziastică, rămase constante de-a lungul anilor în activitatea sa, au ţinut seamă atât de necesitatea de mai bună cunoaştere şi promovare a valorilor eterne ale vieţii personale şi comunitare cultivate în trecutul Bisericii, cât, mai ales, de efortul de a răspunde, cât mai coerent şi convingător, nedumeririlor, interpelărilor şi problemelor actuale, cărora experienţa trecutului le poate oferi răspunsuri aşteptate, modele edificatoare, sugestii şi îndrumări potrivite, explicaţii şi dezlegări necesare.
