Descriere
Sumar
Despre autori
Revendicată din ce în ce mai apăsat, impunerea personalităţii Universităţii din Iaşi este o imagine din ansamblul desfăşurărilor academice din anii de după război. Profesorii ieşeni și-au definit autonomia în termeni maximali, angajându-se să o apere. Ministerul Instrucţiunii, în schimb, o vedea mult mai nuanţată şi cu orice prilej care i se ivea îi testa limitele. În lipsa unei coerențe legislative, acest drept de extrateritorialitate al aşezămintelor universitare era unul îngăduit de puterea politică. Însă, după 1918, privilegiul Universității de ,,a se administra de sine” nu a mai fost apărat de la „microscop sau cu stiloul”, pentru a folosi metafora prin care erau ironizaţi unii profesori. Universitatea nu mai putea funcţiona în afara societăţii româneşti. Trebuia să-și asume un rol politic, chiar dacă acesta urma să fie adecvat unui context educațional. Război, onoare, arbitraj sau duel sunt termenii duri care rezumă, de fapt, ethosul academic ieşean al anilor ʼ20. În pofida unor dezertări notorii şi a unor momente de abandon moral, profesorii aşezământului universitar al Moldovei s-au străduit să lase în urmă consecințele conflagraţiei şi să-şi închege o comunitate. Grupul ţărăniştilor a condus ostilităţile şi a negociat orice proiect de putere sau scenariu politic. A luat timp, a epuizat energiile multora dintre ei, dar a sfârşit prin a da Universităţii din Iaşi o conştiinţă. Una care îşi vedea autonomia funcţională legitimată de circumstanţele fondatoare și consacrată de luptele academice ale primului deceniu interbelic.
Introducere;
Metodologia cercetării;
Istoriografia Universităţii din Iaşi;
Sursele lucrării;
Mulţumiri;
Capitolul I. Evoluţii instituţionale şi sociabilităţi academice:
I.1. În căutarea unui model al Universităţii:
I.1.1. Perspectiva istoriografică;
I.1.2. Repere ale modelelor francez şi german;
I.1.3. Circumstanțele românești;
I.1.4 Obsesia începuturilor;
I.1.5. ,,Dezvoltarea” Universităţii din Iaşi;
I.2. Anul 1919. Un nou moment fondator:
I.2.1. Premisele;
I.2.2. Ethosul academic la terminarea războiului;
I.2.3. Pericolul bolşevic;
I.2.4. Universitatea fără rector;
I.2.5. Urmările conflagrației;
I.2.6. Un epilog recurent: dezertările;
I.3. Profilul economic al Universităţii:
I.3.1. Administrarea aşezământului;
I.3.2. Bugetul Universităţii şi Căminul studenţesc;
I.3.3. O identitate extrabugetară;
Capitolul al II lea. Autonomia universitară şi puterea politică:
II. 1. Marele Război şi Facultatea de Litere:
II.1.1. Profesorii în timpul conflagraţiei;
II.1.2. Un prim trădător: Ilie Bărbulescu;
II.1.3. Fizionomia poziţionărilor;
II.2. Suspendarea lui Constantin Stere:
II.2.1. Cazul Dreyfus al României;
II.2.2. Începuturile lui C. Stere la Universitatea din Iaşi;
II.2.3. Trădarea în spaţiul universitar;
II.2.4. Amnistierea infracţiunilor din timpul războiului;
II.2.5. Încercări de anulare a suspendării;
II.2.6. Epilogul cazului Stere;
II.3. Un blocaj administrativ: T. Bratu vs. A. C. Cuza:
II.3.1. Relaţia dintre Universitate şi Facultatea de Drept;
II.3.2. Două poziţii ireconciliabile;
II.3.3. Finalul conflictului;
II.4. Violenţele studenţeşti:
II.4.1. În război cu studenţii;
II.4.2. Discursul universitarilor;
II.4.3. Abandonul moral;
II.4.4. Universitatea captivă;
II. 5. Demisia profesorilor Facultăţii de Drept:
II.5.1. Contextul renunţării;
II.5.2. Revenirea la catedră;
II.5.3. Facultatea amputată;
Capitolul al III lea. Recrutarea corpului profesoral al Universităţii din Iaşi:
III.1. Mecanismele de recrutare din legea Arion:
III.1.1. Uzanţele vs. spiritul legii;
III.1.2. Ipostaze ale recrutării;
III.2. Recrutarea profesorilor Facultăţii de Litere:
III.2.1. Grupările Facultăţii;
III.2.2. Impunerea lui G. Pascu. Un posibil caz: Gh. Brătianu;
III.2.3. Lupta pentru Petre Andrei:
III.2.3.1. Finalul cazului Petre Andrei;
III.2.4. Momentul N. Şerban;
III.2.5. Numirea lui Mihai Ralea, „conjunctura” Iancu Botez;
III.2.6. „Soluţia” Paul Nicorescu;
III.2.7. Facultatea lui G. Ibrăileanu;
III.3. Ordinea juriştilor:
III.3.1. Facultatea de Drept după război;
III.3.2. ,,Un act de delicateţă”: numirea lui Petre Dragomirescu;
III.3.3. Plagiatul lui Zeuleanu;
III.3.4. Afacerea Pogonat-Oteteleşanu;
III.3.5. Numirile în contrapartidă;
III.3.6. Apelul la articolul 84. Valeriu Bulgaru;
III.3.7. Dezicerea de A. C. Cuza;
III.4. Vera Myller, prima femeie profesor universitar din România:
III.4.1. Preliminarii;
III.4.2. Cronologia numirii;
III.4.3. O femeie profesor şi o dilemă constituţională;
III.5 La originile învăţământului agronomic ieşean:
III.5.1. Evoluţia învăţământului agricol în cazul românesc;
III.5.2. Haralamb Vasiliu: profilul intelectual;
III.5.3. Contribuţia lui Agricola Cardaş;
III.5.4. Două experienţe fondatoare;
Capitolul al IV-lea. Misiunea electorală a Universităţii din Iaşi:
IV.1. Între cariera academică şi cea politică;
IV.2. Alegerile pentru funcţia de rector;
IV.2.1. Statutul rectoral;
IV.2.2. Alegerile după război;
IV.2.3. Anul 1923;
IV.2.3.1. Primele alegeri, februarie;
IV.2.3.2. Demisia lui I. Simionescu;
IV.2.3.3. Poziţia lui C. Angelescu;
IV.2.3.4. Mandatul lui I. Simionescu;
IV.2.4. Republica profesorilor:
IV.3. Senatorul Universităţii din Iaşi:
IV.3.1. Un electorat academic;
IV.3.2. Cadru legal. Contestări;
IV.3.3. Confruntările electorale;
Concluzii;
Bibliografie selectivă;
Indice
Cătălin Botoșineanu (n. 1980, Botoșani) este doctor în istorie (din 2011, cu lucrarea Universitatea din Iaşi în primul deceniu interbelic. Profesorii universitari şi viaţa politică) și arhivist la Arhivele Naționale din Iași (director între 2008-2012). Domenii de interes: istoria intelectualilor, istoria spaţiului universitar, istoria învăţământului, arhivistică. A publicat studii și articole în reviste și volume colective, pe teme privind istoria Universității din Iași, a învățământul primar și secundar din perioada interbelică, istoria Iașului în Primul Război Mondial, asociațiile care se ocupau de orfanii de război, monumentele de for public, arhivistică. Publicații recente: „Memorie și mărturii incomplete. Arhivele în post-comunism”, în Panorama post-comunismului românesc, editor Liliana Corobca, Iași, 2022; O himeră și un abuz legislativ. Documentele clasificate în cadrul Fondului Arhivistic Național, în „Archiva Moldaviae”, XIII, 2021; „Ocrotirea orfanilor de război. Studiu de caz: Şcoala de Îndreptare Copou”, în vol. Copiii în timpul Primului Râzboi Mondial, coord. Nicoleta Roman, Cătălina Mihalache, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2020.
