Descriere
Sumar
Despre autori
Lucrarea propune o abordare nouă în istoriografia românească, și anume relația dintre muzică și puterea politică în Moldova și Țara Românească în secolele XV-XVIII. Mai exact, prin acest demers se încearcă relevarea modului în care domnul este evidențiat și reprezentat în public prin intermediul muzicii – cum anume ajută muzica la manifestarea preeminenței domnești. Atât în Occident, cât și în Orient, muzica a fost un atribut al suveranității și, de aceea, relația avută în vedere este mult mai importantă decât se crede la o primă vedere. Prin intermediul celor douăsprezece capitole, autonome din punct de vedere al conținutului, dar unitare prin prisma ideii centrale, sunt prezentate diversele formații muzicale întâlnite la curtea domnească, cea mai importantă dintre ele fiind meterhaneaua, cea care evidențiază cel mai fidel relația muzică‒putere politică, cu un bogat bagaj simbolic. De asemenea, lucrarea este o reevaluare a istoriei muzicii vechi românești, insuficient studiată în România, pornind de la identificarea corectă a tuturor formațiilor muzicale întâlnite la curtea domnească, a instrumentelor muzicale, dar și a termenilor muzicali, întrucât în istoriografia românească dedicată subiectului s-au strecurat multe confuzii și inadvertențe, unele cauzate de traduceri greșite ale izvoarelor literare referitoare la muzică.
«Meritul esenţial al d-lui Eduard Rusu este că a avut curajul şi tenacitatea de a întreprinde o cercetare atentă, migăloasă, într-un domeniu dificil, pe căi umblate şi mai puţin umblate, bine documentată şi bine gândită, care l-a condus la o construcţie metodică şi riguroasă. În cuprinsul ei, a atins orizonturi care vor interesa şi pe specialiştii muzicologi, şi pe specialiştii în istoria medievală şi premodernă a românilor; el a adunat, astfel, contribuţii importante pentru cunoaşterea şi înţelegerea unor părţi din istoria culturii româneşti. Pentru aceasta, trebuie să-i fim recunoscători.
La capătul lecturii, cititorul va înţelege mai bine de ce în Principatele Române muzica nu a avut acea frumoasă dezvoltare pe care a cunoscut-o în Apusul şi în Centrul Europei: închingată între zgomotele meterhanelelor, muzica bisericească de tradiţie bizantină (caracterizată popular ca îndemnătoare la … aghioase), tânguielile muzicii lăutăreşti şi zburdălniciile aşa-zisei muzici populare, arta sunetelor a rămas la nivelul pe care îl va ilustra perfect întâlnirea din 1847, dintre Franz Liszt şi Barbu Lăutarul. Şi, reflectând mai profund asupra acestor realităţi, va înţelege şi însemnătatea pe care o au, în civilizaţia românească, Dimitrie Cantemir, Gavriil Musicescu şi George Enescu, dar şi predominanţa pe care trebuie să o acordăm muzicii culte, în raport cu care celelalte sunt doar valoroase surse de materie primă. »
Ștefan S. Gorovei
CUVÂNT ÎNAINTE (Ștefan S. Gorovei);
INTRODUCERE;
CAPITOLUL I: MUZICA ȘI PUTEREA POLITICĂ – CADRU GENERAL:
I.1. Ceremonialul și ritualul;
I.2. Muzica – simbol al puterii;
I.3. Concluzii;
I.4. Anexe;
CAPITOLUL AL II-LEA: ÎNCEPUTURILE MUZICII DE CURTE ÎN ȚĂRILE ROMÂNE:
II.1. Contextul apariției și legătura cu puterea politică:
II.1.1. Cimpoitorii;
II.1.2. Jocurile;
II.1.3. Instrumente muzicale mai puțin cunoscute și menționate;
II.2. Balada și legătura cu puterea politică:
II.2.1. Circulația guslei pe teritoriul românesc;
II.3. Concluzii;
II.4. Anexe;
CAPITOLUL AL III-LEA: MUZICA MILITARĂ ȘI MUZICA ORAȘULUI:
III.1. Muzica militară;
III.2. Muzica militară în contextul curții domnești și legătura cu puterea politică;
III.3. Muzica orașului și diferențele față de muzica militară;
III.4. Statutul muzicanților;
III.5. Instituționalizarea;
III.6. Plata:
III.6.1. Bacșișuri;
III.6.2. Obligațiile fiscale;
III.7. Instrumentele muzicale:
III.7.1. Daniel Speer;
III.8. Concluzii;
III.9. Anexe;
CAPITOLUL AL IV-LEA: METERHANEAUA:
IV.1. Definirea, evoluția și aplicabilitatea meterhanelei:
IV.1.1. Aspecte terminologice;
IV.1.2. Originea și organizarea meterhanelei;
IV.1.3. Componența meterhanelei;
IV.1.4. Caracteristicile tehnice ale muzicii meterhanelei. Repertoriu și modalitate de interpretare;
IV.1.5. Instrumentele muzicale;
IV.1.6. Aspectele artistice;
IV.1.7. Locurile în care cânta meterhaneaua și atribuțiile mehterilor;
IV.1.8. Ierarhizarea;
IV.1.9. Plata și obligațiile fiscale;
IV.1.10. „Exportul” meterhanelei;
IV.2. Mehterii creștini;
IV.3. Tabulhaneaua;
IV.4. Percepții greșite;
IV.5. Meterhaneaua – element al însemnelor puterii politice;
IV.5.1. Însemnătatea muzicii ca pradă de război;
IV.6. Concluzii;
IV.7. Anexe;
IV.8. Exemple muzicale;
CAPITOLUL AL V-LEA: MUZICA BISERICEASCĂ:
V.1. Muzica bisericească și curtea domnească:
V.1.1. Plata;
V.1.2. Instituționalizarea;
V.2. Polihronionul–modalitate de evidențiere a puterii domnești prin muzica bisericească:
V.2.1. Prezenţa polihronionului în cadrul ritualului de ungere;
V.2.2. Aspecte ale polihronionului în ceremonialul aulic;
V.2.3. Polihronioane dedicate domnilor şi ierarhilor Ţărilor Române;
V.2.4. Polihronionul din punct de vedere muzical;
V.3. Concluzii;
V.4. Exemple muzicale;
CAPITOLUL AL VI-LEA: MUZICA LĂUTARILOR:
VI.1. Țiganii muzicanți – aspecte generale:
VI.1.1. Aspecte terminologice;
VI.1.2. Repertoriul;
VI.1.3. Instrumentele muzicale;
VI.2. Statutul lăutarilor:
VI.2.1. Țiganii lăutari;
VI.2.2. Lăutarii „pământeni”;
VI.3. Instituționalizarea;
VI.4. Plata;
VI.5. Legătura cu puterea politică;
VI.6. Concluzii;
VI.7. Anexe;
VI.8. Exemple muzicale;
CAPITOLUL AL VII-LEA: MUZICA CLASICĂ OTOMANĂ ȘI MUZICA „NEMȚEASCĂ”:
VII.1. Muzica clasică otomană:
VII.1.1. Definire și context istoric;
VII.1.2. Catalogare, împărțire, specific;
VII.1.3. Caracteristicile tehnice;
VII.1.4. Instrumentele muzicale;
VII.1.5. Instituționalizarea;
VII.1.6. Muzica clasică otomană în Moldova și Țara Românească;
VII.2. Muzica occidentală (nemțească);
VII.3. Concluzii;
VII.4. Anexe;
VII.5. Exemple muzicale;
CAPITOLUL AL VIII-LEA: MUZICA DE DANS:
VIII.1. Muzica de dans – perspectivă generală;
VIII.2. Cinghiesele;
VIII.3. Dansurile practicate în Țările Române reprezentate în pictura bisericească;
VIII.4. Pătrunderea masivă a dansurilor occidentale și schimbarea opticii;
VIII.5. Concluzii;
VIII.6. Anexe;
CAPITOLUL AL IX-LEA: MUZICA ÎN CONTEXTUL PRIMIRII DOMNIEI:
IX.1. Primirea domniei – partea laică:
IX.1.1. Ceremonialul de la Constantinopol;
IX.2. Ritualul de ungere a domnilor Țărilor Române:
IX.2.1. Câte ungeri se făceau: una, două sau mai multe?;
IX.2.2. Ungerea și cântările specifice;
IX.2.3. Ceremoniile și muzica de după ritualul ungerii;
IX.3. Muzica alaiului domnesc:
IX.3.1. Plecarea din Constantinopol spre Țările Române;
IX.3.2. Sosirea în țară – intrarea triumfală;
IX.4. Concluzii;
IX.5. Anexe;
CAPITOLUL AL X-LEA: MUZICA ALAIURILOR:
X.1. Ceremonialul soliilor;
X.1.1. Prima etapă;
X.1.2. A doua etapă;
X.1.3. A treia etapă;
X.2. Alte alaiuri și procesiuni domnești. Atmosfera muzicală aulică:
X.2.1. Diferite alaiuri, multiple ocazii;
X.2.2. Primirea hatișerifului și plata tributului;
X.2.3. Procesiunile și diversele alaiuri cu ocazia sărbătorilor religioase;
X.2.4. Vânătoarea;
X.3. Concluzii;
X.4. Anexe;
CAPITOLUL AL XI-LEA: MUZICA ȘI PUTEREA ÎN DIFERITE ALTE CONTEXTE – NUNTA ȘI ÎNMORMÂNTAREA:
XI.1. Muzica nunților domnești;
XI.2. Muzica înmormântărilor;
XI.3. Concluzii;
XI.4. Anexe;
CAPITOLUL AL XII-LEA: MUZICA OSPEȚELOR DOMNEȘTI:
XII.1. Latura muzicală a ospețelor domnești și legătura cu puterea;
XII.2. Ritualul închinării paharelor;
XII.3. Concluzii;
XII.4. ANEXE;
XII.5. Exemple muzicale;
CONCLUZII;
ABSTRACT;
BIBLIOGRAFIE;
INDICE GENERAL
Eduard Rusu (n. 1991, Bacău), licențiat în muzică (2014) și teologie ortodoxă (2014), a absolvit cursuri de masterat în istorie (2016) și teologie (2016). În anul 2020 a susținut teza de doctorat, în cadrul Facultății de Istorie din Iași, intitulată: „Muzica și puterea politică în Moldova și Țara Românească, secolele XV-XVIII”, coordonator Ștefan S. Gorovei, obținând titlul de doctor în istorie. A publicat mai multe studii referitoare la relația dintre muzică și puterea politică, dar și despre diferite aspecte ale istoriei muzicii românești. În prezent, este artist liric al Operei Naționale Române din Iași (din 2014) și cercetător independent.
