Descriere
Sumar
Despre autori
Traducere de Alexandru Gafton. Prefață de Alexandru Gafton și Ioan Milică.
Puterea limbajului este adesea prezentată ca un rezultat inevitabil al evoluției de la amibă la om. Prin dobândirea de competențe pentru vorbire, specia noastră ar fi trecut pur și simplu la o etapă superioară. Cu toate acestea, acest comportament căruia îi dedicăm o parte semnificativă a timpului nostru este diferit de modul de comunicare al animalelor. Făcând legăturile între structura fiecărei componente a limbajului (fonologie, sintaxa, semantica, pragmatica) și posibilele sale funcții, autorul dezvăluie un paradox: de ce ființele umane încearcă neobosit să schimbe informații cu confrații lor? Comportamentul care ține de limbaj pare să facă excepție de la teoria darwinistă, care spune că organismele se preocupă înainte de orice de propria supraviețuire. Pentru a rezolva acest paradox, autorul explorează originile limbajului.
Cuvînt înainte
Partea I. Locul limbii în istoria speciei noastre;
Capitolul 1. Comunicare animală şi comunicare umană;
1.1. Statutul biologic al limbajului
1.2. Comunicarea animală
1.3. De la semnal la comportament
1.4. Limbajul ca cod
1.5. Comunicarea la primatele umane
1.6. Întrebuințarea limbajului, de către oameni
1.7. Originalitatea limbajului
Capitolul 2. Cultură, limbi şi limbaj;
2.1. De ce se vorbesc mai multe limbi?
2.2. Mitul limbii-mamă
2.3. Limbajul și revoluția paleolitică
2.4. Egala complexitate a limbilor
Capitolul 3. Rădăcinile biologice ale limbajului;
3.1. Organele limbajului
3.2. Circuitele neuronale dedicate limbajului
3.3. Învățarea limbajului de către animal
3.4. Comunicarea animală comportă sintaxă?
3.5. Învățarea limbajului și universaliile
3.6. Capacitățile lingvistice ale nou-născutului.
3.7. Cazul copiilor surzi din Nicaragua
3.8. Limbajul este o activitate obligatorie
3.9. Facultatea limbajului
Capitolul 4. Concepţii eronate cu privire la originea limbajului;
4.1.Limbajul – rezultat necesar al evoluției
4.2. Evoluția către limbaj a fost lentă și graduală
4.3. Limbajul – consecință a inteligenței
4.4. La început era cuvîntul
4.5. Limbajul – vestigiu al evoluției petrecute
Capitolul 5. Limbajul – o ciudăţenie a evoluţiei;
5.1. Evoluția – un parcurs fără țel
5.2. Natura pare a face salturi
5.3. Apariția limbajului s-ar datora unei macromutații
5.4. Limbajul ar decurge dintr-o cu totul altă capacitate
5.5. Explicația panglossiană a limbajului
Capitolul 6. Caracterul optim local al limbajului;
6.1. Între hazard și necesitate
6.2. Lentoare și rapiditate a schimbării evolutive
6.3. Macro- și microevoluție în apariția limbajului
6.4. Care este rostul comunicării?
Partea a II-a. Anatomia funcţională a vorbirii;
Capitolul 7. Înlănţuirea de sunete;
7.1. Mișcările limbajului
7.2. Înainte de a fi vocal, limbajul a fost gestual?
7.3. Atomii limbii: gesturi sau foneme
7.4. Structurarea fonologică a limbilor
7.5. Structuri mentale de la baza înlănțuirii sunetelor
7.6. Natura regulilor limbajului
7.7. Funcția biologică a competenței fonologice
Capitolul 8. Protolimbajul;
8.1. A comunica doar cu cuvinte
8.2. Limbajul care nu se învață
8.3. Protosemantica
8.4. Prelimbajul, un limbaj fără propoziții
8.5. Lexicul protolimbajului
8.6. Protoconversații
Capitolul 9. Mecanica sintaxei;
9.1. Fenomenul sintactic
9.2. Importanța relațiilor dintre cuvinte
9.3. Cîteva fapte de sintaxă
Capitolul 10. Rolul sintaxei în construcţia de sens;
10.1. De la protolimbaj la limbaj
10.2. Recursivitatea semantică și recursivitatea sintactică
10.3. Principiul legăturii semantice
10.4. Autonomia mecanismelor sintactice
10.5. O altă sintaxă
10.6. Originea sintaxei
Capitolul 11. Structura semnificaţiilor;
11.1. Concepte, imagini și definiții
11.2. Segmentarea tematică
11.3. Dublul sens
Capitolul 12. Apariţia sensului;
12.1. Disocierea a două forme de sens
12.2. Un rol funcțional pentru segmentarea tematică
12.3. Apariția formei umane a sensului
Partea a III-a. Etologia limbajului;
Introducere la partea a III-a;
Capitolul 13. Comportamentul conversaţional;
13.1. Un comportament aparent frivol
13.2. Cîteva tentative de a explica actele de vorbire
Capitolul 14. Limbajul ca informaţie;
14.1. Cerința relevanței în conversație
14.2. Relevanța în cadrul modalității informative
14.3. Ființe sensibile la informație
14.4. Fundamentul biologic al modalității informative
14.5. Împărtășirea instinctivă a informației
Capitolul 15. Naşterea argumentaţiei;
15.1 Relevanța modalității argumentative
15.2. Noțiunea ‘conflict cognitiv’
15.3. Natura recursivă a argumentației
15.4. Funcția proximală a limbii
15.5. Originea modalităților conversaționale
Capitolul 16. Limbajul, un paradox al evoluţiei
16.1. Teoria binelui social
16.2. Caracterul altruist al limbajului
16.3. Limbaj și cooperare
16.4. Limbaj și înșelătorie
16.5. Costul comunicării
16.6. Trei stadii ale evoluției limbajului
Capitolul 17. Originea politică a limbajului uman;
17.1. Ce cîștigă emițătorul fiind relevant
17.2. Teoria prestigiului
17.3. Rolul politic al limbajului la hominizi
17.4. Limbajul ca mijloc de evidențiere
17.5. Homo loquens și homo politicus
17.6. Celelalte funcții ale limbajului
Capitolul 18. Epilog;
18.1. O geneză în trei etape
18.2. O nouă viziune asupra limbajului
18.3. Perspective
Jean-Louis Dessalles (n. 1956, Périgueux, Franța) este profesor titular la Telecom Paris Tech, informatician și cercetător în domeniul cognitivismului. Perspectiva sa asupra realității este complexă și nuanțată, fiind determinată de cunoștințe și teorii din diferite domenii (al inteligenței articifiale, al antropologiei, al etologiei, al neurobiologiei, al psihologiei, al semioticii, al lingvisticii și al filozofiei). Preocupat de chestiunea originii limbajului – pe care îl consideră a fi (mai întîi) de natură biologică și (mai apoi) de natură politică – și orientat fiind de teorii precum cele referitoare la informație (Shannon), la complexitate și entropie (Cantor, Gödel, Turing, Kolmogorov), la costurile și eficiența comunicării (Zahavi), Jean-Louis Dessalles tratează tema punînd la lucru teorii din domeniile sus-menționate. Concentrînd-se asupra naturii derivate a limbajului – cea politică – și sprijinindu-se pe teoria simplității, autorul francez așează în centrul sistemului său relevanța cognitiv-argumentativă a discursului. Marele merit al lui Jean-Louis Dessalles ține de concepția sa asupra felului în care ar trebui concepută și practicată cercetarea științifică actuală. Alături de tot mai mulți cercetători și gînditori, el consideră că științele – inclusiv și, poate, mai cu seamă cele umaniste – ar avea nu doar de profitat, dar și-ar putea afla temeiurile reale dacă s-ar sprijini pe datele științelor naturii și ar adopta perspectiva evoluționistă.
Cărți publicate: • 2016: Le Fil de la Vie. La face immatérielle du vivant, (coautor cu Pierre-Henri Gouyon și Cédric Gaucherel), 'Odile Jacob, Paris; • 2008: La pertinence et ses origines cognitives, Nouvelles théories, Hermes-sciences, Paris; • 2007: Why We Talk, The evolutionary origins of language, Oxford University Press; • 2006: Les origines de la culture: les origines du langage (coautor cu Pascal Picq și B. Victorri), Le Pommier, Paris; • 2000: Aux origines du langage. Une histoire naturelle de la parole, Hermes-sciences, Paris; • 1996: L'ordinateur génétique, Hermes-sciences, Paris.
