Filozofia limbii

Albert Dauzat

Descriere Sumar Despre autori

Traducere de Magda Jeanrenaud și Alexandru Gafton.
Înţelegând limba din perspectivă evoluţionistă, deopotrivă ca organ şi ca instrument, produs al fiinţei umane dotate cu o dimensiune socială, Albert Dauzat dezbate, în lucrarea intitulată Filozofia limbii, chestiunea racordării acestui instrument de comunicare la realitatea mediului şi la produsele umane din cadrul acestuia. Totodată, scrierea urmăreşte aflarea căilor de consolidare a lingvisticii ca ştiinţă, cu ajustările solicitate de progresele înregistrate de alte științe, ca fonetica și sociologia, din prima parte a secolului al XX-lea, precum şi să aducă o contribuție la dezvoltarea metodologiilor necesare modernizării ei.

Trăsăturile generale ale limbii: Ce este limba?, Diversitatea limbilor şi problema limbii internaţionale, Îmbogățirea limbii; Evoluţiile limbii: Evoluţii şi formaţii spontane, Împrumuturile şi formaţiunile conştiente, Istoria externă a limbilor; Istoria ideilor: Gramatica veche şi primele etape ale ştiinţei, Neogramaticienii; fonetica şi studiul graiurilor, Psihologii şi orientarea sociologică; Metodele: Cele trei aspecte ale ştiinţei, Observarea, Metodele de interpretare, Experimentarea, metodele inducţiei şi legile lingvistice, Problema de după teoremă: cercetarea etimologică, Învăţămîntul gramaticii faţă cu ştiinţa

Albert Dauzat (1877-1955) a fost un lingvist diacronist francez, elev al lui Jules Gilliéron, care a adus contribuţii de seamă în domeniul onomasticii (îndeosebi în perimetrele antroponimiei şi toponimiei), al geografiei lingvistice şi al sociolingvisticii.
Deosebit de întinsă şi de bogată, opera sa vădește preocupări importante şi ne transmite cunoştinţe valoroase, propunînd numeroase soluţii şi căi novatoare, prin care Albert Dauzat avea să joace un rol de prim rang în dezvoltarea lingvisticii franceze şi europene. Înţelegînd nevoile pe care le avea lingvistica vremii sale, el a abordat atît subramuri ale acesteia, cît şi ale domeniilor conexe. Astfel, preocupat de geografia lingvistică, el a studiat în detaliu viaţa comunităţilor, mai cu seamă a celor rurale, verificînd şi îmbogăţind perspectiva strict lingvistică prin şi cu ajutorul abordărilor etnologică, sociologică şi geografică. Observînd şi cercetînd nivelele limbii (de la cel fonetic la cel lexical și semantic), el a înţeles importanţa – atît pentru definirea autonomiei lingvisticii, cît şi pentru acurateţea rezultatelor – pe care numai fonetica istorică o putea conferi unor astfel de cercetări şi, în mai multe rînduri, a oferit indicaţii metodologice solid argumentate. De asemenea, Albert Dauzat s-a implicat în procesele referitoare la devenirea normei literare, formulînd principii călăuzitoare fundamentate pe temeiuri de ordin diacronic.