Forme actuale de manifestare a devianței școlare

Dennis-Theodor Pârju

Descriere Sumar Despre autori

Prezenta lucrare abordează din punct de vedere sociologic problematica generată de amploarea fenomenului devianței școlare, punând accent pe analiza principalelor ei forme de manifestare. Cu toate că, în dese cazuri, se regăsesc trimiteri la alte științe, axul central al lucrării (concept teoretic și practic) rămâne unul de factură sociologică, iar întregul parcurs descriptiv-explicativ este circumscris sociologiei, cu accent pe două dintre domeniile sale fundamentale de ramură: sociologia devianței și sociologia educației.

Cuvânt-înainte; Introducere; Capitolul I. Fundamente teoretice din spectrul devianței: 1.1. Devianța – obiect de studiu pentru o sociologie specială: 1.1.1. De ce sociologia devianței este o sociologie specială? 1.1.2. Sociologia devianței – câteva exemple teoretico-explicative; 1.2. Devianța – concept fundamental: 1.2.1. Ce este devianța? Variante de definire; 1.2.2. Forme particulare de manifestare a conduitei deviante; 1.2.3. De la devianța primară la devianța secundară; 1.2.4. Efecte sociale ale devianței. Roluri ale disfuncțiilor; 1.2.5. Conformism și nonconformism în definirea devianței; 1.2.6. Devianța, un fenomen individual și / sau social? 1.2.7. Predelincvența și predevianța juvenilă; 1.2.8. Delincvență, delincvență juvenilă și criminalitate: 1.2.8.1. Delincvență – delincvență juvenilă; 1.2.8.2. Criminalitate; 1.3. Alte noțiuni auxiliare în explicarea faptului devianței: 1.3.1. Dezorganizarea socială și anomia; 1.3.2. Marginalitatea socială; 1.3.3. Neintegrarea socială; 1.3.4. Vulnerabilitatea și problemele de adaptare socială; 1.4. Teorii fundamentale aplicate în domeniul devianței: 1.4.1. Teorii biologiste; 1.4.2. Teorii psihologiste; 1.4.3. Teorii sociologice: 1.4.3.1. Teoria anomiei; 1.4.3.2. Teoria etichetării; 1.4.3.3. Teoria asocierilor diferențiale; 1.4.3.4. Teoria controlului social; 1.4.3.5. Teoria subculturilor delincvente; 1.4.3.6. Teoria „rezistenței” la frustrare; 1.4.3.7. Teoria conflictelor dintre culturi; 1.5. Devianța, din perspectiva procesului de socializare: 1.5.1. Rolul familiei în procesul socializării; 1.5.2. Adolescența, perioada apariției manifestărilor deviante intolerabile; 1.5.3. Factori de risc în apariția comportamentului deviant la adolescenți; 1.6. Concluzii; Capitolul II. Devianța școlară – formă agravantă de devianță? : 2.1. Devianța școlară– Aspecte evolutive și modele explicative; 2.2. Școala ca organizație. Roluri ale educației în plan social; 2.3. Concepte fundamentale consociate devianței școlare: 2.3.1. Indisciplina ; 2.3.2. Devierea de conduită; 2.3.3. Rezistența școlară; 2.3.4. Tulburarea de comportament; 2.3.5. Problema de comportament; 2.3.6. Inadaptarea școlară; 2.3.7. Delincvența juvenilă; 2.3.8. Insuccesul școlar; 2.4. Cauze și forme actuale ale devianței școlare: 2.4.1. Factori favorizanți ai comportamentului deviant în rândul elevilor; 2.4.2. Forme ale devianței școlare contemporane: 2.4.2.1. Agresivitatea; 2.4.2.2. Violența școlară; 2.4.2.3. Vandalismul școlar; 2.4.2.4. Bullyingul și cyberbullyingul ; 2.4.2.5. Fuga de la școală; 2.4.2.6. Absenteismul școlar; 2.4.2.7. Abandonul școlar; 2.4.2.8. Copiatul, o formă de furt? 2.4.2.9. Consumul de substanțe interzise la elevii adolescenți; 2.4.2.10. Suicidul și tentativa de suicid; 2.5. Studii relevante în domeniul devianței școlare; 2.6. Piramida devianței școlare – instrument teoretic de clasificare ierarhică a comportamentelor indezirabile ale elevilor; 2.7. Concluzii; Capitolul III. Realizarea cercetării empirice. Metode, desfășurare și rezultate: 3.1. Metodologia cercetării sociologice. Considerații teoretice și etice utile în realizarea studiilor de teren; 3.1.1. Orientarea metodologică a cercetării empirice. Justificarea alegerii; 3.1.2. Interviul; 3.1.3. Chestionarul; 3.1.4. Analiza documentelor; 3.1.5. Cantitativ versus calitativ în cercetarea socială; 3.1.6. Etica cercetării; 3.2. Dimensiuni sociologice investigate. Scopul, obiectivele și întrebările cercetării. Ipotezele de cercetare: 3.2.1. Dimensiuni sociologice investigate; 3.2.2. Scopul și obiectivele cercetării; 3.2.3. Întrebările cercetării; 3.2.4. Ipotezele de cercetare; 3.3. Cercetarea calitativă. Metoda interviului individual (realizat cu specialiști): 3.3.1. Precizări tehnice asupra aplicării metodei; 3.3.2. Etapele de cercetare. Calendarul de lucru; 3.3.3. Delimitarea populaţiei de referinţă (universul cercetării); 3.3.4. Structurarea grupului de participanţi – criterii de selecţie ; 3.3.5. Matricea de analiză a rezultatelor; 3.3.6. Interpretarea rezultatelor cercetării calitative; 3.4. Cercetarea cantitativă. Ancheta sociologică realizată prin chestionar: 3.4.1. Precizări tehnice asupra aplicării metodei; 3.4.2. Chestionarul sociologic. Construcţie şi mod de aplicare; 3.4.3. Etapele de cercetare. Calendarul de lucru; 3.4.4. Delimitarea populaţiei de referinţă (universul cercetării). Eșantionarea și siguranța statistică a datelor; 3.4.5. Profilul socio-demografic al subiecţilor respondenţi; 3.4.6. Evaluarea scalelor incluse în chestionar din punctul de vedere al consistenţei interne (încrederii); 3.4.7. Construirea ipotezelor de nul, testarea și validarea ipotezelor de cercetare: 3.4.7.1. Corelația bivariată după metoda Pearson; 3.4.7.2. Testul T pentru eșantioane (variabile) independente; 3.4.7.3. Comparația procentuală directă; 3.4.8. Interpretarea rezultatelor cercetării cantitative: 3.4.8.1. Rezultate obținute din Studiul I (elevi); 3.4.8.2. Analiza comparativă a rezultatelor obţinute din Studiul 1 (elevi) şi Studiul 2 (părinți). Evidențierea diferențelor; 3.5. Concluziile cercetării empirice: 3.5.1. Concluzii extrase din cercetarea aplicativă (calitativă şi cantitativă); 3.5.2. Concluzii care reies din testarea ipotezelor de cercetare; 3.5.3. Concluzii finale ale cercetării; Contribuţii generale. Limitele cercetării. Direcţii viitoare de cercetare; ANEXE: Anexa 1: Ghidul de interviu aplicat în cercetarea calitativă; Anexa 2: Matricea de analiză a interviurilor cu specialiștii (configurarea este relaționată structural cu ghidurile de interviu); Anexa 3: Conținutul chestionarului autoadministrat online, cu respondenți elevi; Anexa 4: Conținutul chestionarului autoadministrat online, cu respondenți părinți; Anexa 5: Categorii de analiză și concluzii primare aferente interviurilor cu specialiștii din domenii conexe cercetării; Anexa 6: Evaluarea consistenței interne a scalelor de măsură; Anexa 7: Selecții de date tabelare, ierarhizate descrescător; Bibliografie

Dennis-Theodor Pârju (n. 1994, Pașcani, Iași) este absolvent al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, specializarea asistență socială, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În perioada 2016-2018, urmează cursurile masteratului Securitate Comunitară și Controlul Violenței, domeniul Sociologie, FSSP, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În 2022, a primit titlul de doctor în sociologie. Din 2017, este asistent social în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.