Descriere
Sumar
Despre autori
Cercetarea cuprinsă în volumul de faţă analizează experiența socială a persoanelor cu diagnostic psihiatric, experiență înglobată într-o perspectivă mai largă asupra restructurării profunde prin care trece sistemul de sănătate mintală din Republica Moldova. Unul dintre obiectivele cărții este de a asculta și a înțelege „vocea” celor dominaţi în instituţia psihiatrică, a pacienţilor. Or, aceştia, din cauza diagnosticului psihiatric, sunt de cele mai multe ori marginalizaţi și stigmatizaţi în sistemul medical și în societate, fiind totodată neglijaţi în studii academice pe acest subiect în Republica Moldova.
«Cartea de față este rezultatul unei cercetări întreprinse de Aurelia Borzin vreme de mai mulţi ani la Chișinău asupra câmpului psihiatric din Republica Moldova. Este o cercetare aplicată, ale cărei obiective presupun nu doar observarea, analiza sau evaluarea fenomenului studiat, ci și posibila intervenție a sociologului ca actor social. Autoarea propune și o bună sinteză a literaturii sociologice care are ca obiect spitalul psihiatric şi pacienții săi, analizând în același timp principalele schimbări intervenite în ultimele decenii şi extinderea spre Estul Europei, după 1990, a unei noi perspective științifice. A avut loc o relativă demedicalizare a terapiilor psihiatrice, urmărind „dezinstituţionalizarea” şi „destigmatizarea” prin crearea de centre comunitare raionale, precum și prin „integrarea în practica terapeutică a noilor modele de lucru în echipe interdisciplinare”.
Aurelia Borzin a reușit să demonstreze eficiența unui asemenea demers de cercetare, deopotrivă legitim ştiinţific şi model de acţiune publică, meritând felicitări pentru caracterul novator al studiului său, pentru bogăţia datelor analizate și relevanța rezultatelor obținute.»
Prof. univ. dr. Mihai Dinu Gheorghiu
Introducere;
Contextul şi problematica;
Obiectivele generale ale cercetării ;
Întrebările de cercetare ;
Ipoteze de lucru ;
Persoanele cu diagnostic psihiatric – un obiect de cercetare sociologică legitim?;
O abordare comprehensivă;
Conceptul de experienţă socială;
Dimensiunea narativă a experienţei sociale;
Principii teoretice și modele de analiză;
Alegeri metodologice de colectare și analiză a datelor;
Structura cărţii și principalele axe tematice;
Descrierea eșantionului;
Mulţumiri;
CAPITOLUL I.Istoria instituţională a psihiatriei în Basarabia. De la medicina mănăstirească la centre comunitare de sănătate mintală:
Introducere;
Preistoria asistenţei psihiatrice: între o religiozitate caritabilă și una dogmatică;
Instituţionalizarea în spitale cu profil general și abolirea lanţurilor (1815 1894) ;
Spitalul de tip colonie agricolă organizat pe principiul no restraint (1895 1943) ;
Asistenţa psihiatrică extraspitalicească și sistemul centralizat Semașko (1944 1990)
Psihiatria ca formă de represiune politică (1953 1986) ;
O tranziţie în stagnare (1991 2009) ;
Centrele comunitare de sănătate mintală (2010 2018): o schimbare de strategie;
Provocările reformei;
Sănătatea mintală în cifre – o dinamică paradoxală;
Concluzii;
CAPITOLUL II. Transformarea persoanei în pacient – din familie în spitalul de psihiatrie: normă și practici:
Introducere;
Un statut fragil până la spitalizare;
„Sindromul Italia”;
Internarea, de la normă la practică;
Cultura îngrijirii sănătăţii mintale;
Autoritatea Spitalului Clinic de Psihiatrie;
Indemnizaţia de invaliditate;
Lipsa domiciliului;
Lipsa structurilor de îngrijiri alternative;
Limitele liberului consimţământ;
Discernământul scăzut atribuit pacienţilor, justificator de practici abuzive;
Transportarea la spital;
Motivul internării: o problemă de sănătate sau de relaţionare? ;
Experienţa devianţei ca patologie mintală;
Diagnosticarea: o graniţă dintre normal și patologic;
O maşinărie întreagă menită să te convingă că nu eşti „sănătos”;
Concluzii;
CAPITOLUL III. Spitalul de psihiatrie între constrângere şi terapie: reprezentări și strategii de adaptare:
Introducere;
Câteva repere: rutină, organizare, reguli, restricţii și pedepse;
Tratamente (d)eficiente;
Spitalul – o „închisoare”?;
Spitalul ca sanatoriu;
La spital… „ca la spital”;
Spitalul, între „rai” și „iad”;
Umorul ca strategie de adaptare;
Diagnosticul: interiorizat, negat, ignorat sau supra interpretat;
Relaţia cu celălalt;
Cu gândul la externare;
Concluzii;
CAPITOLUL IV. Intervenţii expresiv narative:
Introducere;
Grup I, interpretări libere;
Grup II, interpretări libere;
Grup III, autoportret;
Grup IV, spital – lumea de afară;
Concluzii;
STUDIU DE CAZ 1 (2012 2019):
Mircea: „Doar un colac nu te poate salva de la înec. Trebuie o barcă, un vapor. Trebuie o persoană care să te poată salva.” ;
Povestea vieţii pe scurt: date biografice relevante;
Periplul fragmentar al unui muncitor necalificat;
Raţionalizarea diagnosticului;
Experienţa spitalizării: polisemie şi contradicţie;
Identitatea prin prisma diagnosticului;
Tratamentul: medicamentos, religios, social;
Concluzii;
STUDIU DE CAZ 2 (2014 2019):
Nataşa: „Când oamenii apropiaţi cred că eşti bolnavă de schizofrenie, atunci chiar nu mai poţi face nimic.” ;
O biografie sintetizată;
Familia: „cauză” şi „soluţie” a problemelor de sănătate mintală;
Spitalizarea pe lumea cealaltă;
Maladia psihică din punct de vedere identitar, relaţional, comportamental, emoţional;
Concluzii;
CAPITOLUL V.: De la alienare mintală la alienare socială şi invers
Introducere;
Familia pacientului: factor de suport şi mecanism de excluziune;
Segregarea socială a persoanelor cu diagnostic psihiatric;
Percepţia persoanelor cu diagnostic psihiatric. Mass media modelatoare de prejudecăţi;
Speranţe post spitalizare;
Efectele adverse ale medicamentelor – impediment în continuitatea tratamentului;
Limitele Centrelor comunitare de sănătate mintală;
Diana: un micro studiu de caz;
Experienţa angajării, între marginalizare și incluziune socială;
Concluzii;
Concluzii finale;
Bibliografie;
Anexa 1. Reforma serviciilor de sănătate mintală în Republica Moldova;
Anexa 2. Piramida Organizaţională Mixtă Optimală a Serviciului de Sănătate Mintală, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2007) ;
Anexa 3. Numărul paturilor în spitalele de psihiatrie. Indicatori și ani;
Anexa 4. Ghidul de interviu
Aurelia Borzin (n. 1984, Căușeni, Republica Moldova) este poetă, sociologă și fotografă. A studiat la Universitatea de Stat din Moldova (2003-2008). A fost elevă a Școlii Doctorale Francofone în Științe Sociale (EDSS), București, în perioada 2015-2016. Și-a obținut doctoratul în sociologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (2020). A publicat mai multe cărți de poezie și articole de sociologie în reviste românești.