Violența simbolică în școală

Elena Bujorean

Descriere Sumar Despre autori

Pornind de la o prezentare detaliată a modelului teoretic elaborat de Pierre Bourdieu și Jean-Claude Passeron, ce susține caracterul de violență simbolică al educației instituționalizate, lucrarea își propune o extindere a sferei de analiză a tipurilor de violenţă în şcoală. Analiza violenței simbolice în contextul mai larg al violenței instituționale constitutive școlii semnalează o posibilă cauză a violenței directe care îi are ca protagoniști pe elevi. Lucrarea caută răspunsuri la câteva întrebări de interes pentru politicile educative: Contribuie școala democratică la crearea unui mediu incluziv și echitabil? În ce măsură s-a diminuat violența simbolică în curriculum formal (programe și manuale apărute după diferite măsuri de reformă curriculară) și în curriculum real?

PREFAŢĂ (Mihai Dinu Gheorghiu) INTRODUCERE CAPITOLUL 1. IPOSTAZE ALE VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR 1.1. Tipologii şi taxonomii ale violenţei din mediul şcolar 1.2. Rolul mediului şcolar în dinamica violenţei 1.3. Mecanisme ale violenţei constitutive procesului didactic 1.3.1. Abuzul de putere în relaţia pedagogică profesor – elev 1.3.2. Decalajul între aspiraţiile, valorile elevilor şi oferta şcolară 1.3.3. Discriminarea şi nedreptatea 1.3.4. Stilul de disciplină 1.3.5. Evaluarea şcolară şi spiritul de competiţie 1.4. Violenţa simbolică 1.4.1. Conceptul de violenţă simbolică 1.4.2. Particularităţile violenţei simbolice 1.4.3. Efectele violenţei simbolice 1.4.4. Importanţa studierii fenomenului de violenţă simbolică în şcoală 1.5. Concluzii parţiale CAPITOLUL 2. REPRODUCERE SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ PRIN ŞCOALĂ. TEORIA VIOLENŢEI SIMBOLICE 2.1. Teoria reproducerii sociale şi culturale a societăţii prin educaţie (Pierre Bourdieu) 2.2. Concepte de bază 2.2.1. Spaţiul social, clasă socială 2.2.2. Capitalul 2.2.3. Câmpul de producţie simbolică; putere simbolică 2.2.4. Arbitrariul cultural 2.2.5. Habitus 2.3. Şcoala ca instrument de transmitere a culturii dominante 2.3.1. Acţiunea pedagogică ca violenţă simbolică 2.3.2. Funcţiile învăţământului de reproducţie socială şi culturală 2.3.3. Mecanisme de reproducere socială şi culturală prin școală 2.5. Concluzii preliminare CAPITOLUL 3. VIOLENŢA SIMBOLICĂ PRIN CURRICULUMUL ŞCOLII 3.1. Curriculumul – expresie a relaţiei dintre cultură şi educaţie 3.2. Violenţa simbolică prin curriculum formal 127 3.3. Rolul curriculumului ascuns în capturarea mecanismelor de violenţă simbolică în şcoală 3.4. Vehicularea ideologiilor prin curriculum pentru legitimarea culturii dominante 3.4.1. Reproducerea relaţiilor economice prin curriculum 3.4.2. Perpetuarea ideologiei patriarhale prin curriculum ascuns 3.5. Ipostaze ale violenţei simbolice în discursul educaţional 3.5.1. Discursul educaţional: particularităţi şi implicaţii din perspectiva paradigmei violenţei simbolice 3.5.2. Suspiciuni de manipulare prin discursul profesoral 3.6. Studiu de caz: Reproducera ordinii sociale prin discursul istoriei în şcoală 3.6.1. Violenţa simbolică prin studiul istoriei. Opţiuni pentru promovarea multiperspectivităţii 3.7. Studiu de caz: Violenţa simbolică asociată învăţării matematicii în şcoală 3.7.1. Puterea simbolică a discursului matematicii 3.7.2. Excludere socială prin studiul matematicii 3.7.3. Dispoziţii structurante în formarea profesorilor de matematică 3.8. Concluzii parţiale CAPITOLUL 4. PREMISE TEORETICE PENTRU CONTRACARAREA VIOLENŢEI SIMBOLICE PRIN CURRICULUM 4.1. Teorii ale curriculumului din perspectiva reacţiei partenerilor educaţionali la reproducerea socială şi culturală prin educaţie 4.1.1. Teoria duplicităţii în curriculum 4.1.2. Teoria rezistenţei prin curriculum 4.1.3. Teoria ranforsării forţei educabililor 4.1.4. Teoria curriculumului reconstrucţionist social 4.2. Pedagogia grijii în contextul paradigmei postmoderne 4.3. Valenţe ale teoriei constructiviste pentru democratizarea cunoaşterii şcolare CAPITOLUL 5. VIOLENŢA SIMBOLICĂ ÎN ŞCOALĂ. PERCEPŢII ALE ACTORILOR EDUCAŢIONALI 5.1. Fundamentarea teoretică a cercetării 5.1.1. Relevanţa temei alese pentru cercetarea educaţională 5.1.2. Analiza contextului teoretic 5.1.3. Studii empirice fundamentate pe paradigma violenţei simbolice 5.2. Studiul 1: Violenţa simbolică în şcoală. Reacţii ale elevilor liceeni din judeţul Suceava 5.2.1. Obiective şi ipoteze 5.2.2. Metodologie 5.2.3. Analiza şi interpretarea rezultatelor 5.2.4. Concluzii şi discuţii 5.3. Studiul 2: Percepţia cadrelor didactice asupra factorilor protectivi pentru violenţa simbolică în şcoală 5.3.1. Obiective şi ipoteze 5.3.2. Lotul de subiecţi 5.3.3. Metodologie 5.3.4. Analiza şi interpretarea datelor . 5.3.5. Concluzii şi discuţii 5.4. Limite ale cercetării 5.5. Direcţii viitoare de cercetare pornind de la paradigma violenţei simbolice CONCLUZII FINALE ŞI POSIBILE VALORIZĂRI ALE DEMERSULUI INVESTIGATIV 1. Concluzii şi discuţii 2. Implicaţii şi recomandări pentru practica educaţională BIBLIOGRAFIE ANEXE . Anexa nr. 1. Chestionare pentru elevi şi profesori Anexa nr. 2. Fişa de monitorizare a nivelului violenţei şcolare Anexa nr. 3. Prezentarea dimensiunilor şi a indicatorilor în alcătuirea chestionarelor Anexa nr. 4. Reprezentarea galeriei eroilor naţionali în manualele analizate .

Elena Bujorean (n. 1974, Bosanci, jud. Suceava) este asistent universitar doctor la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și consilier școlar la Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică Suceava. Licențiată în pedagogie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1999). În cadrul aceleiași universități, a urmat studiile aprofundate în domeniul „Educaţie Interculturală” (2000) și un master cu specializarea „Probațiune și reintegrare socială” (2005). În anul 2015 a obținut titlul de doctor în Științe ale Educației, cu o lucrare ce abordează diferite ipostaze ale violenței simbolice în școală, având ca îndrumător științific pe profesorul universitar Laurențiu Șoitu. Domenii de competență: Pedagogie socială, Educație interculturală, Consiliere școlară.