Copilul aflat în conflict cu legea. Drepturi, principii, valori, practici şi măsuri administrate

Niculina Karacsony

Descriere Sumar Despre autori

Lucrarea aduce în atenție tema copiilor din România aflați în conflict cu legea, copii cu un comportament infracțional sub pragul vârstei de 14 ani. Lucrarea este structurată în patru capitole și este rezultatul unei cercetări științifice, de natură sociologică, explorativă, analitică, care a vizat infracţionalitatea juvenilă, temă pentru care axele prioritare europene au prevăzut numeroase investiţii în scopul creşterii egalităţii de şanse, înlăturării excluziunii sociale prin eliminarea discriminării, stigmatizării şi etichetării şi încurajarea abordării copilului din perspectiva politicii bunăstării. Cercetarea a explorat progresul realizat de România în domeniul serviciilor sociale destinate copiilor certaţi cu legea, iar rezultatele cercetării subliniază măsurile administrate de statul român pentru aceşti copii şi modul în care sunt respectate drepturilor lor odată cu înregistrarea în evidenţele serviciilor sociale.

Cuvântul autoarei; Introducere; Capitolul I. Copilul în conflict cu legea penală în context european: legislaţie şi practici: I.1. Delimitări conceptuale; I.2. Studii, cercetări şi publicaţii privind infracţionalitatea în rândul copiilor din Europa; I.3. Modele şi practici europene: Finlanda, Ungaria şi România: I.3.1. Finlanda: I.3.1.1. Sippola Residential Special School – Furnizor de servicii socio-educaţionale destinate copilului delincvent; I.3.1.2. Centrul de îngrijire substitutivă/de îngrijire intensivă specială („uşi închise”); I.3.1.3. Procedura preluării unui copil în acest serviciu rezidenţial presupune parcurgerea următoarelor etape; I.3.1.4. Obiectivele generale ale programului de intervenţie/reabilitare; I.3.1.5. Concluzii; I.3.1.6. Punctele tari ale Sistemului de sănătate şi bunăstare socială finlandez; I.3.2. Ungaria; I.3.2.1 Aparatul legislativ; I.3.2.2. Consiliul Naţional de Prevenire a Criminalităţii (OBMB) – instrument al statului maghiar pentru asigurarea prevenţiei conduitei infracţionale în rândul copiilor şi tinerilor; I.3.2.3. Practicile restaurative în Ungaria; 1.3.2.4. Metode şi tehnici de implementare a practicilor restaurative; 1.3.2.5. Concluzii; I.3.3. România: 1.3.3.1. Caracteristici generale; 1.3.3.2. Aparatul legislativ; 1.3.3.3. Aparatul instituţional; 1.3.3.4. Concluzii; Capitolul II. Fundamente teoretice ale studiului. Paradigme, politici, strategii şi tendinţe socio-juridice privind infracţionalitatea II.1. Paradigma politicilor de justiţie în comunitatea statelor europene; II.2. Paradigma politicilor socio-juridice privind infracţionalitatea în rândul copiilor din România: II.2.1. Referitor la cadrul legislativ şi instituţional; II.2.2. Statisticile cu privire la numărul de cazuri înregistrate şi impactul mass-media asupra politicilor referitoare la infracţionalitatea juvenilă; II.2.3. Impactul politicilor de justiţie asupra practicilor din domeniul protecţiei drepturilor copilului – extinderea logicii judiciare; II.3. Teorii sociologice pe care se fundamentează studiul: Teoriile ecologice şi Teoria învăţării sociale: II.3.1.a. Teorii ecologice – Modelul lui Bronfenbrenner; II.3.1.b. Teorii ecologice – Teoria lui Shaw şi McKay – Delincvenţă şi spaţiu din perspectivă ecologică; II.3.2. Teoria învăţării sociale – Albert Bandura; II.4. Concluzii; Capitolul III. Rolul sistemului eco-social în formarea, modelarea şi reabilitarea conduitei copilului aflat în conflict cu legea. Abordarea integrată în managementul delincvenţei juvenile: III.1. Mediul de viaţă şi influenţele sale asupra dezvoltării copilului; III.2. Alte instituţii formative şi suportive la nivel comunitar; III.3. Prevenţia şi reabilitarea conduitei deviante. Rolul parteneriatelor în asigurarea serviciilor, înregistrarea şi monitorizarea cazurilor; III.4. Implicarea organizaţiilor nonguvernamentale; III.5. Relaţia dintre abordarea teoretică şi realitatea practică; Concluzii; Capitolul IV. Metodologie şi rezultate: IV.1. Metode, tehnici şi instrumente; III. Observaţia participativă de tip calitativ; IV.2. Etică şi risc în cercetare – Limitele cercetării; IV.3. Populaţia studiată/câmpul cercetării; IV.4. Rezultate; IV.4.1. Repere statistice – Delimitarea problemei (Etapa I); 4.4.1. Vârsta copilului. Debutul comportamentului deviant şi limita minimă de vârstă pentru răspunderea penală; 4.4.2. Factorii sociali cu influenţă asupra comportamentului copiilor 234 IV.5. România – Concluziile studiului; În loc de final. Gândurile autoarei; Bibliografie generală; ANEXE

Niculina Karacsony (n. 1971, Cornu Luncii, Suceava) este licențiată în drept și asistență socială, specializată în management public european, doctor în sociologie, practician în domeniul serviciilor sociale cu o vechime de peste 23 de ani. Are numeroase publicații în reviste de specialitate, vizite de studiu în străinătate și participări la worksohop-uri, conferințe naționale și internaționale pe diverse teme din domeniul asistenței sociale. Începând cu anul 2013, este lector universitar doctor asociat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice și Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației.