Descriere
Sumar
Despre autori
Ediţie îngrijită de Andrei Corbea-Hoişie.
Traduceri de Mariana Bărbulescu, Mihai Isbăşescu şi Mariana Crainic. Note de Mariana Bărbulescu.
Cuvînt înainte de Ulrich Gaier. Argument la o ediţie a scrierilor lui Schiller în limba română, prefaţă la volumul I şi notă asupra ediţiei de Andrei Corbea-Hoişie
Opere alese. vol. I: Teatru al clasicului german Friedrich Schiller continuă proiectul ediției începute în 1987 la Editura Univers și reluate de iniţiatori alături de o nouă generaţie de germanişti ieşeni. Ediția include: Vol. I, II, III (Teatru) – coord. Mariana Bărbulescu şi Cristina Spinei; Vol. IV (Lirica) – coord. Grigore Marcu, Dragoş Carasevici; Vol. V (Scrieri estetice) – coord. Andrei Corbea-Hoișie; Vol. VI (Scrieri istorice) – coord. Octavian Nicolae; Vol. VII (Proza, Corespondenţa) – coord. Ana Maria Palimariu.
Zum Geleit (Ulrich Gaier); Cuvînt înainte (Ulrich Gaier) ;Argument la o ediţie a scrierilor lui Schiller în limba română (Andrei Corbea-Hoişie); Prefaţă la volumul I (Andrei Corbea-Hoişie); Notă asupra ediţiei (Andrei Corbea-Hoişie); TÎLHARII, Traducere în limba română (după o versiune de N. Argintescu-Amza), note şi comentariu de Mariana Bărbulescu; CONJURAŢIA LUI FIESCO LA GENOVA, Traducere în limba română, note şi comentariu de Mariana Bărbulescu; INTRIGĂ ŞI IUBIRE, Traducere în limba română de Mihai Isbăşescu şi Mariana Crainic, note şi comentariu de Mariana Bărbulescu
Friedrich Schiller (10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – 9 mai 1805, Weimar). Alături de J.W. v. Goethe, celălalt gigant al literaturii clasice germane, Schiller, a cărui Odă bucuriei pe muzica lui Ludwig van Beethoven este astăzi imnul Uniunii Europene şi al cărui Cîntec al clopotului a fost memorat de milioane de germani, a lăsat într o viaţă scurtă o operă copleşitoare în primul rînd cantitativ (cele peste patruzeci de volume publicate pînă acum în ediţia naţională însumează peste 32.000 de pagini – incluzînd, desigur, şi scrisorile primite de Schiller şi comentariile editorilor). Peste 900 de poezii îl reco¬mandă ca poet, creator al liricii de idei şi stăpînind o mare varietate de forme. Prin studiile de estetică (Scrisori despre educația estetică a omului, Despre sublim, Despre poezia naivă și sentimentală) şi cele de istorie (Ce este şi cu ce scop se studiază istoria universală), el s a afirmat ca un gînditor de prim rang într o epocă în care străluceau un Kant şi un Herder. De o receptare neîntreruptă se bucură însă dramele sale, începînd cu exploziva Tîlharii, din etapa „Sturm und Drang“ a tînărului de două¬zeci de ani. Cu Intrigă şi iubire urcă pe scenă drama burgheză realistă, cu Don Carlos se lansează lozinca libertăţii de gîndire. Conjuraţia lui Fiesco la Genova, Fecioara din Orleans, Maria Stuart sau mitul libertăţii Confederaţiei Helvetice în Wilhelm Tell, precum şi formidabila trilogie Wallenstein recreează pagini din istoria continentului văzute de un spirit european.
În Epilog la „Clopotul“ lui Schiller, Goethe, îndurerat la moartea prietenului său, scria: „Va fi găsit în fine în sigur port,/ După orcane, linişte, repaus/ Dar spiritu-i continuă să urce,/ Spre adevăr, spre bine, spre frumos/ Lăsînd în urmă, -n lumea aparenţei/ Tot ce pe noi mai poate să ne-ncurce“.
