Descriere
Sumar
Despre autori
Lucrarea de față își propune să ofere o interpretare coerentă a filosofiei lui Søren Kierkegaard, legând anumite concepte și teorii fundamentale ale filosofului danez, precum disperarea, anxietatea, individul, paradoxul absolut, suspendarea teleologică a eticului, repetarea și teoria celor trei stadii ale existenței. Gânditor existențialist, Kierkegaard are în vedere în primul rând individul, situația existențială a acestuia, drumul său și devenirea sa. Analiza minuțioasă a sinelui, a structurii acestuia și a diferitelor stadii ale devenirii sale constituie unul dintre punctele centrale ale cărții.
Capitolul întâi: Devenirea dialectică a sinelui – perspectiva structurală.
1. Observații preliminare
2. Premize generale ale conceptului de sine
3. Locul sinelui în gândirea lui Kierkegaard
4. Câteva observații asupra analizei conceptului de sine
5. Sinele ca sinteză a elementelor contrare
5.1. Determinarea spirituală a sintezei (suflet-trup, temporal-etern)
5.2. Sinteza sub determinația libertății (finitudine-infinitate, libertate-necesitate)
6. Disperarea ca maladie a sinelui - observații preliminare
6.1. Patru forme de disperare ne-conștientizată
6.2. Disperarea sub determinația conștiinței
6.2.1. Ignoranța
6.2.2. Disperarea ca slăbiciune
6.2.3. Disperarea ca sfidare (afrontul)
7. Păcatul (și predispoziția sa, anxietatea)
7.1. Anxietatea sau mirajul libertății
7.1.1. Păcatul între nevinovăție și responsabilitate
7.1.2. Simpatia și antipatia anxietății
7.2. Păcatul - diferență infinită și calitativă
7.2.1. Expresia socratică a păcătului nevinovat
Apendice – Despre creștinism cum că nu este o problemă de cunoaștere
7.2.2. Păcatul reprezintă asumarea unei poziții
7.3. Consecințele păcatului
Apendice – Individul și presiunea uniformizării; Capitolul al doilea: Devenirea dialectică a sinelui – perspectiva existențială.
1. Variante de interpretare a teoriei stadiilor existenţei
1.1. Stadii sau sfere ale existenţei?
1.2. Decizia ca salt calitativ
1.3. Ironia şi umorul ca stadii intermediare
1.3.1. Detașarea ironistă
1.3.2. Nișa umoristă a existenței
2. Contradicțiile stadiului estetic al existenței
2.1. Nemijlocirea estetică
2.2. Estetismul reflecției
3. Responsabilitatea de a exista în stadiul etic
3.1. Revalorizarea temporală a iubirii (cazul asesorului Wilhelm)
4. Stadiul religios, între credință și paradox
4.1. Avraam, părintele credinţei
Apendice – Cum poți deveni un creștin autentic?
4.2. „Suspendarea teleologică a eticului”
4.3. Destinația finală a sinelui – saltul paradoxal al credinței
4.4. Ambivalența clipei; Capitolul al treilea:
Revenirea la existență. Categoria de repetare.
1. Reamintire vs repetare
2. Repetarea este o ‘mișcare transcendentă’
3. Constantin Constantius sau actul ratat al repetării
4. Repetarea de sine
5. Exemplul unei repetări autentice – Iov;
Post-scriptum concluziv;
Anexă – Pseudonimele lui Kierkegaard
Ionuț Bârliba (n. 1983, Iași) este cercetător științific al Institutului de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”, Academia Română, Filiala Iași, în cadrul Colectivului de Filosofie și Studii politice, doctor în filosofie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2012) și colaborator al aceleiași instituții. Cu ocazia studiilor doctorale (2009-2012) și post-doctorale (2014), a beneficiat de stagii de cercetare la Freie Universität Berlin. Este licențiat în filosofie (2006) și absolvent de studii aprofundate în „filosofie și dialog cultural” (2009), cu un stagiu la Universitatea din Konstanz. A publicat articole, studii și recenzii atât în volume colective, cât și în reviste precum META, Symposion, Hermeneia sau Revista Portuguesa de Filosofia. Este editor executiv al revistei Symposion: Theoretical and Applied Inquiries in Philosophy and Social Sciences.
