Filosofia lui Tolstoi

Vasile Harea

Descriere Sumar Despre autori

Ed. a II-a. Îngrijire, notă asupra ediţiei, postfaţă şi note de Livia Cotorcea.
Apărută în 1944 la editura „Casa Şcoalelor”, cartea lui Vasile Harea, intitulată Filozofia lui Tolstoi, e o tentativă serioasă şi solid documentată de a găsi izvoarele de inspiraţie ale gândirii tolstoiene, de a face o analiză a conceptelor sale fundamentale şi de a determina valoarea şi influenţa în viaţa spirituală contem­porană a concepţiei sale.
Lucrarea, nereeditată până acum, are la bază teza de doctorat cu care învăţatul basarabean a obţinut în 1942, la Universitatea din Bucureşti, titlul de doctor magna cum laude în Filosofie şi Litere, acordat de o comisie formată din mari profesori precum D. Gusti, Gheorghe I. Brătianu, Mihai Ralea, Ştefan Ciobanu şi Constantin Narly.

Problematica filosofiei tolstoiene, Conştiinţa religioasă, Locul concepţiei lui Tolstoi în filosofia religiei, Anarhismul creştin, Metafizica iubirii, Problema culturii, Pedagogia experimentală şi religioasă, Tolstoi şi gândirea rusească, Influenţa lui Tolstoi.

Vasile Harea (1895, Orhei – 1986, Iaşi), pedagog şi filolog român, cu preocupări şi în domeniile filosofiei, sociologiei, etnografiei şi eticii. Militant neobosit pentru drepturile limbii române în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii româneşti cu Ţara. Urmează cursurile Institutului teologic de la Chişinău, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Universitatea din Iaşi şi, graţie unei burse obţinute cu concursul lui D. Gusti şi Petre Andrei, cursuri de sociologie la Şcoala Normală Superioară şi Universitatea Sorbona din Paris. Activează ca profesor în diverse licee din Basarabia şi din ţară. În anul 1947, devine cadru didactic la Universitatea din Iaşi (Catedra de slavistică), din care este epurat în 1952, revenind aici abia în 1957. Fervent publicist, a semnat o sumă de studii pedagogice („Gândirea și formarea ei prin instrucție, 1920, „Avântul învățământului superior în România întregită”, 1922, „Rolul cultural al tinerimii basarabene”,1926, „Datoriile învățătorului”, 1935), studii filologice („L.N. Tolstoi despre poporul român”, 1960, „I. Turgheniev și M. Sadoveanu”, 1960, „Influența lui Dimitrie Cantemir asupra lui Antioh Cantemir”, 1967, „Ch. de Montesquieu și Antioh Cantemir”, 1973), studii filosofice („Messianismul rusesc din sec. XV și XVI”, 1927, „Ideile gnoseologice ale lui L.N. Tolstoi”, 1930, „Metafizica lui Tolstoi”, 1930), articole şi studii cu caracter politic, precum „Bolşevismul și România”, 1941), cărţi de memorialistică (Unirea Basarabiei cu România, 1995, şi Amintiri din primăvara reîntregirii, 1998).