Ghid de bune practici pentru implementarea în cadrul UAIC a mecanismelor moderne de evaluare a calității proceselor de predare și evaluare didactică din perspectiva principiilor sustenabilității

Daniela-Tatiana Agheorghiesei, Mihaela Onofrei (coordonatori)

Descriere Sumar Despre autori

Volumul prezintă, dintr-o perspectivă amplă, rolul și bunele practici ale universităților în susținerea demersului educației pentru dezvoltarea sustenabilă. Autorii materialului fac o trecere în revistă a integrării conceptului de sustenabilitate (dezvoltare sustenabilă/dezvoltare durabilă) în educația din învățământul superior, precum și a diferitelor modele și inițiative implementate de către universități de la nivel național și internațional pentru formarea la studenți (viitorii specialiști de pe piața muncii) a competențelor în acest domeniu. Publicația se bazează pe o bună fundamentare științifică ce se materializează în final în elaborarea unui ghid de bune practici pentru implementarea în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) a mecanismelor moderne de evaluare a calității proceselor de predare și evaluare didactică din perspectiva principiilor sustenabilității, care ar putea fi preluate cu succes de alte instituții de învățământ superior din țară și din străinătate.
Volum realizat în cadrul proiectului Implementarea unor mecanisme moderne pentru evaluarea calității proceselor de predare și evaluare didactică din perspectiva principiilor sustenabilității în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – CNFIS-FDI-2019-0540.

I. Introducere. Rolul universităților în susținerea demersului pentru dezvoltarea sustenabilă: 1. Nevoia stringentă de orientare spre sustenabilitate în fața provocărilor cu care se confruntă societatea actuală (Mihaela Onofrei, Daniela-Tatiana Agheorghiesei): 1.1. Rolul primordial al educației în susținerea demersului pentru dezvoltarea sustenabilă; 1.2. Competențe-cheie în educația pentru sustenabilitate; 1.3. Misiunea instituțiilor de învățământ superior în susținerea educației pentru sustenabilitate; 1.4. Inițiative și bune practici privind educația pentru sustenabilitate în învățământul superior din Europa; 1.5. Reflecții finale privind sustenabilitatea în universități – cele 14 reguli; Bibliografie; 2. Sustenabilitatea în învățământul superior – modele, intenții declarative, realizări, evaluare și propuneri de acțiune (Costel Istrate): 2.1. Introducere; 2.2. Obiective ale dezvoltării durabile și priorități în acțiune; 2.2.1. Cadrul general de derulare a acțiunilor de dezvoltare durabilă în România; 2.3. Rolul învățământului superior în dezvoltarea durabilă; 2.4. Scurtă trecere în revistă a literaturii privind sustenabilitatea în învățământul superior; 2.5. Instrumente de evaluare și autoevaluare a sustenabilității; 2.6. Structuri în acțiunile de dezvoltare durabilă în câteva universități reprezentative din lume; 2.7. Descrieri ale unor modele de evaluare a sustenabilității în activitatea universităților: 2.7.1. Un proiect de la KU Leuven (O abordare după Lambrechts et al., 2008); 2.7.2. Acțiuni ale unor universități nordice în direcția adaptării sistemelor de management prin prisma sustenabilității; 2.7.3. Exemple de aspecte relevante de sustenabilitate incluse în curriculum de universități din Finlanda; 2.7.4. Implementarea de către unele universități spaniole a practicilor efective de sustenabilitate; 2.7.5. Experiențe ale Universității din Bologna în implementarea principiilor sustenabilității; 2.8. Criterii de evaluare a sustenabilității în învățământul superior; 2.9. Principii generale de aplicat în orientarea către sustenabilitate a universității; 2.10. Eforturi instituționale și individuale în promovarea sustenabilității în învățământul superior; 2.11. Sustenabilitate în universitățile românești. O miniradiografie; 2.12. Aspecte de mediu vs. aspecte economice și sociale în sustenabilitate. Unele recomandări; Bibliografie; Anexe: Anexa 1. Obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de ONU; Anexa 2. Principiile pentru management educațional responsabil; II. Educația sustenabilă în învățământul superior – o abordare holistică. Bune practici de la universități din țară și din străinătate: 1. Calitatea educației în învățământul superior. O abordare contextuală prin prisma nevoii de sustenabilitate (Elena Cigu): 1.1. Calitatea în învățământul superior și educația pentru sustenabilitate în societatea cunoașterii; 1.2. Educația globală din perspectiva principiilor sustenabilității. Abordări metodologice; Bibliografie; 2. Sustenabilitatea în mediul universitar – către o comunicare eficientă în spațiul academic: (Ioan-Alexandru Grădinaru): 2.1. Comunicarea eficientă a agendei sustenabilității; 2.2. Comunicarea angajamentului și realizărilor privind sustenabilitatea – bune practici în universități din străinătate; Bibliografie; 3. Educația pentru dezvoltare durabilă și sustenabilitate în învățământul superior. Implicații pentru activitățile de predare-învățare și de evaluare (Nicoleta Laura Popa): 3.1. Educația pentru dezvoltare durabilă și sustenabilitate: scurt istoric al conceptului; 3.2. Roluri ale Universității în realizarea educației pentru dezvoltare durabilă și sustenabilitate; 3.3. Accente în activitățile universitare de predare-învățare și de evaluare din perspectiva educației pentru dezvoltare durabilă și sustenabilitate; 3.4. Reflecții finale; Bibliografie; 4. Bune practici pentru dezvoltarea sustenabilă din pespectiva universităților (Nelu Florea): 4.1. Sustenabilitatea în învățământul superior – nevoia de acțiune sistemică; 4.2. Abordările participative – cerință și beneficiu în schimbarea pentru dezvoltarea sustenabilă; Bibliografie; 5. Utilizarea instrumentelor de evaluare a performanței în sustenabilitate pentru învățământul superior (Cătălin Ioan Clipa): 5.1. Necesitatea evaluării sustenabilității; 5.2. Integrarea instrumentelor de evaluare; 5.3. Instrumente de evaluare a sustenabilității utilizate de instituțiile de învățământ superior; 5.4. Alegerea unui instrument standard universal de evaluare a sustenabilității; Bibliografie; 6. Educația sustenabilă. Din experiența unor universități din Europa (Naela Costică): 6.1. Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, Italia – un exemplu de universitate sustenabilă; 6.1.1. Practici sustenabile curente la Universitatea Ca’ Foscari; 6.1.2. Experiența Universității Ca’ Foscari din Veneția în privința formării continue în domeniul managementului sustenabil al instituțiilor de învățământ; 6.2. Alte exemple de abordare a sustenabilității la nivelul universităților; Bibliografie; 7. Bune practici privind sustenabilitatea în învățământul superior din Ţările de Jos – modelul Universității Utrecht (Alina Trocin); Bibliografie; 8. Bune practici privind planurile de sustenabilitate ale unor universități de prestigiu americane (Sebastian Urieși); Bibliografie; 9. Bune practici privind sustenabilitatea în învățământul superior – modelul Universității „Roger Williams” din statul Rhode Island, SUA (George Claudiu Pupăzan): 9.1. Modelul Universității „Roger Williams”, Rhode Island, SUA; 9.2. Reflecții privind educația pentru sustenabilitate prin Științele Juridice. Benchmarking după modelul instituit de unitățile de învățământ superior din Statele Unite; Bibliografie; 10. Identificarea de bune practici privind sustenabilitatea la nivel internaţional în domeniul educaţiei fizice şi sportului (Lucian Popescu): 10.1. Bune practici privind sustenabilitatea la la Deutsche Sporthochschule Köln (Universitatea Germană de Sport din Köln); 10.2. Bune practici privind sustenabilitatea la Imperial College London; 10.3. Bune practici privind sustenabilitatea la University of Worcester; Bibliografie; 11. Modelul de implementare și derulare a activitaților de predare-evaluare și cercetare dedicate sustenabilității într-o universitate de top: ETH Zürich. Particularizări și direcții de acțiune în domeniul fizicii (Florin Brînză): 11.1. O privire de ansamblu asupra fațetelor sustenabilității în mediul universitar; 11.2. Conceptul de sustenabilitate în predarea-evaluarea în domeniul științelor exacte; 11.3. Politici de sustenabilitate aplicate de universitățile care dețin poziții de top în domeniul fizică și fizică aplicată; 11.4. Aspecte ale sustenabilității în diverse activități. Educaţie; 11.5. Aspecte ale sustenabilității în diverse activități. Campus; 11.6. Aspecte ale sustenabilității în diverse activități. Cercetarea axată pe durabilitate și sustenabilitate în domeniul Fizicii; 11.7. Market de tehnologii, invenții sau metode dezvoltate de membrii comunității academice. Câteva exemplificări din domeniul fizicii aplicate; Bibliografie; 12. Educația pentru patrimoniul cultural, o cerință a unei societăți europene sustenabile (Elena Ardelean): 12.1. Patrimoniul cultural-mărturie materială a istoriei; 12.2. Patrimoniul cultural, resursă strategică pentru o societate sustenabilă; 12.3. Necesitatea cunoașterii și protejării patrimoniului cultural; 12.4. Concluzii; Bibliografie; 13. Sustenabilitate în educaţia din învățământul superior din România – o analiză a literaturii de specialitate (Nicoleta Dospinescu); Bibliografie; 14. Bune practici ale instituțiilor de învățământ superior din consorțiul „Universitaria” privind relația cu studenții și sprijinirea activităților studențești: (Liviu-George Maha, Tudor Mugurel Aursulesei): 14.1. Introducere; 14.2. Cadrul de reglementare și documentele universității; 14.3. Recunoașterea și recompensarea de către universități a rezultatelor obținute de studenți; 14.4. Principiile nediscriminării și egalității de șanse; 14.5. Relația cu organizațiile studențești; 14.6. Sprijinirea și finanțarea proiectelor și activităților studențești; 14.7. Implicarea universităților în formarea competențelor antreprenoriale în rândul studenților; Bibliografie; 15. Bune practici în e-learning. O abordare din perspectiva sustenabilității (Vlad Rădulescu): 15.1. Tipuri de comunicare în e-learning: 15.1.1. E-learning sincron; 15.1.2. E-learning asincron; 15.1.3. E-learning mixt; 15.1.4. Alegerea tipului de comunicare; 15.2. Primul pas – ce urmărim: 15.2.1. Necesitatea; 15.2.2. Studenţii; 15.2.3. Obiectivele de învăţare; 15.3. Modul de prezentare a informaţiei; 15.4. Evaluarea: 15.4.1. Ce trebuie evaluat; 15.4.2. Stiluri de evaluare; 15.5. Exemple de modele de instruire: 15.5.1. Modelul ADDIE; 15.5.2. Modelul Dick and Carey; 15.5.3 Modelul Guaranteed Learning; 15.6. Calitatea în e-learning: 15.6.1. Open ECBCheck; 15.7. Exemple de bune practici în e-learning; Bibliografie; III. Ghid de bune practici. Implementarea în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) a mecanismelor moderne de evaluare a calității proceselor de predare și evaluare didactică din perspectiva principiilor sustenabilității: 1. Model-pilot de implementare în cadrul UAIC a unor mecanisme moderne de evaluare a calității proceselor de predare și evaluare didactică din perspectiva principiilor sustenabilității (Costel Istrate); 2. Educația pentru sustenabilitate – chestionar adresat studenților (Daniela-Tatiana Agheorghiesei); 3. Educația pentru sustenabilitate (educația pentru dezvoltare durabilă) – chestionar adresat angajatorilor (Daniela-Tatiana Agheorghiesei); 4. Educația pentru sustenabilitate (dezvoltare durabilă) – chestionar adresat cadrelor didactice universitare (Daniela-Tatiana Agheorghiesei); 5. Educația pentru sustenabilitate (dezvoltare durabilă) – chestionar adresat cadrelor de conducere cu funcție didactică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) (Daniela-Tatiana Agheorghiesei); 6. Analiza diagnostic prin consultarea stakeholderilor cu privire la nevoile și așteptările legate de mecanisme de evaluare a calității proceselor de predare și evaluare didactică din perspectiva principiilor sustenabilității (Laura Anca Asandului): 6.1. Sinteza rezultatelor obținute prin aplicarea chestionarului la angajatori; 6.2. Sinteza rezultatelor obținute prin aplicarea chestionarului la cadre didactice; 6.3. Sinteza rezultatelor obținute prin aplicarea chestionarului la cadre de conducere cu funcție didactică (cadre didactice); 6.4. Sinteza rezultatelor obținute prin aplicarea chestionarului la studenți; Bibliografie; 7. Cercul de calitate EQPES UAIC (Corneliu Iațu): 7.1. Statutul Cercului de calitate EQPES UAIC; 7.2. Regulament de organizare şi funcţionare a Cercului de calitate EQPES UAIC (CEQPES).

Daniela-Tatiana Agheorghiesei este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și coordonator de doctorate în domeniul Management. Deține o bogată experiență în formarea de formatori. A lucrat ca expert în cadrul proiectului DOCIS la formularea grilei de calificări pentru programele de studii din învățământul superior, domeniile de studiu Management (licență) și Administrarea Afacerilor (master). A colaborat ca expert în cadrul a numeroase proiecte cu finanțare europeană.
Mihaela Onofrei este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și conducător de doctorate în domeniul Finanțe. Aria sa de expertiză este Guvernanța Corporativă, Management Financiar și Sisteme administrative comparate. A publicat numeroase cărți şi articole, a susţinut conferințe și s-a implicat în proiecte de cercetare în domeniu. A contribuit la înființarea a numeroase programe de studii în finanțe și administrație publică în cadrul FEAA.