Iubirea ca esenţă a umanului

Daniel Jitaru

Descriere Sumar Despre autori

Iubirea ca esenţă a umanului are trei mari deschideri ideatice. Prima este dedicată modului în care a fost înţeleasă iubirea la filosofii precreştini, a doua este a modului în care unii filosofi creştini, inspiraţi de opera părintelui Academiei, au redefinit şi resemnificat iubirea din perspectiva asumării doctrinei sacrificiului hristic, iar a treia prezintă modalitatea de a înţelege iubirea specifică învăţăturii creştin ortodoxe, ale cărei valenţe filosofice le surprinde. Tema iubirii are o arhitectonică complexă, fiind un demers interdisciplinar în care istoria filosofiei, antropologia filosofică şi teologia creştin ortodoxă s-au îngemănat într-o manieră armonioasă. Creştinismul se afirmă în lume ca doctrină centrată pe iubire. De aceea lucrarea construieşte toposul unei analize de tip ecumenic, iar gânditori păgâni precum Platon şi Aristotel sau filosofi creştini precum Augustin și Marcilio Ficino sunt punţi de legătură între spiritualitatea din Apus şi cea din Răsărit.

Prefaţă: O carte de meditaţie şi studiu despre Divino-umanitate; Reflecţii preliminare; Tema iubirii în filosofia precreştină; Filosofi creştini în căutarea iubirii; Tema iubirii în gândirea ortodoxă; Iubirea lui Iisus Hristos pentru restaurarea naturii umane; Iubirea interpersonală şi iubirea mistică.

Daniel Jitaru este licenţiat în fizică, istorie-geografie și teologie. Master în „Filosofie creştină şi dialog cultural” la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în iunie 2009. Doctor în Filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi din 2013. Participant la mai multe simpozioane internaționale, este autorul altor două volume: Cetăţuia lui Gheorghe Duca: istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă, Iaşi, 2013 şi Cuviosul din cetate, Iaşi, 2014.