Domenii
Filosofie şi Ştiinţe sociale
Istorie
Litere
Ştiinţe ale naturii
Ştiinţe economice
Ştiinţe exacte
Ştiinţe juridice
Educaţie fizică
Diverse
Colecții
Academia Practică
Antiqua et Mediaevalia
Bibliografica
Biblioteca de Istorie Literară
Bibliotheca Archaeologica Iassiensis
Bibliotheca Archaeologica Moldaviae
Bibliotheca Classica Iassiensis
Bibliotheca Patristica Iassiensis
BusinessLike
Cicero
Colecția Medico-chirurgicală
Complus
Contribuţii Ieşene de Germanistică
D.E.U. (Dicţionarele Editurii Universităţii)
Doctoralia
Documenta
Economie şi Societate Liberă
Economikon
Estetică și studii vizuale
Ethnos
Excellentia 150
Exercitium
FIBAS
Fontes Traditionis
Geographia
Hermenia
Historica
Historica Dagesh
Iberica
Imago Mundi
In Honorem
Istorie modernă și memorie culturală
Logos
Monumenta Linguae Dacoromanorum
Observatorul Social
Parenting
Patrimoniu
Personalităţi ale Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi
Proiecte Europene în Ştiinţele Sociale
Psihologie Socială şi Aplicată
Publicațiile Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”
Restitutio Historiographica
Scripta Archaeologica et Historica Dacoromaniae
Sophia
Sport și Societate
Ştiinţele Educaţiei
Studii de Geografie Politică
Studii Europene
Thesaurus
Thesaurus Classicus
Traditio
Transdisciplinaria
World Literature
Periodice
Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (Serie nouă)
Alte reviste și periodice științifice

Pagina principală / Domeniul Istorie /

Contribuţii la istoria ideii de patrimoniu. Surse, evoluţii, interpretări

Andi Mihalache

stoc epuizat

Data apariției: 14.01.2014

Domeniu: Istorie / Istorie modernă

Colecție: Historica

ISBN: 978-973-703-989-7

Nr. pagini: 406

Format: 17 x 24 cm.

--- LEI

preț de producție

Poșta Română 3-4 zile lucrătoare livrare gratuită Curier rapid 24-48 ore + taxe de livrare Suport clienți 0232.314.947

Descriere Sumar Despre autori

Cartea cuprinde zece articole scrise în perioada 2003-2013, toate subsumându-se unei singure ipoteze de lucru: modernitatea s-a remarcat prin viteza cu care s-a îndepărtat de trecut şi, totodată, prin nostalgia cu care s-a reîntors de îndată la el. Retorica progresului continuu şi producţia industrială, de serie, au creat impresia că lumea secolului XIX intra în zodia reproducerii, a imitaţiei, că se artificializa, pierzând atât legătura cu istoria cât şi cu autenticitatea trăirii. Rivalitatea dintre obiectul făcut de mână şi cel realizat de maşină s-a regăsit ulterior, la un nivel mai înalt, în cadrul ideii de patrimoniu. Ea a constituit mobilul unor politici culturale, de salvare a simbolurilor identitare şi a continuităţii lor temporale, cu o aplicaţie deosebită în domeniul monumentelor istorice. Raţionamentele care au dus la o adevărată febră a restaurărilor în întrega Europă, de la Vest la Est, sunt următoarele: a) sentimentul accelerării timpului; b) criza de orientare şi „vinovăţia” rezultată din îndepărtarea prea mare de origini, de vechiul stil de viaţă şi de valorile tradiţionale; c) descoperirea monumentelor istorice ca reprezentări concrete ale unui trecut irecuperabil; d) tratarea lor drept „urme” materiale pe baza cărora putem reface firul rupt al istoriei; e) teama că o dată dispărute sau distruse vom uita cu totul cine suntem şi de unde venim.

Pentru o istorie culturală a patrimoniului; Corpul, moartea şi statuia: eul modern în arta monumentelor publice; Eroi, morminte şi statui: poetica evanescenţei în secolul XIX; Despre bătrâneţea zilei de astăzi : statui, monumente istorice şi discursuri patrimoniale în România modernă; Câteva consideraţii despre muzeistica românească dina doua jumătate a secolului XIX: concepţii, reprezentanţi, polemici; Originalul şi imitaţia. Note istoriografice pe marginea unor documente despre muzeul de mulaje înfiinţat de Alexandru Odobescu; Imaginaţie, călătorie şi istorie în Franţa secolului XIX; Influenţe franceze în restaurarea monumentelor istorice la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX; Metaforă şi monumentalitate în literatura de călătorie a lui Nicolae Iorga; Politică şi patrimoniu. Documente privitoare la aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir la Iaşi (iunie-august 1935)

Andi Mihalache (n. 1972) este cercetător în cadrul departamentului de istoria culturii din Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” Iaşi. Doctor în istorie cu teza Discurs istoric şi ideologie în România „democraţiei-populare” (2001), publicată doi mai târziu, sub titlul "Istorie şi practici discursive în România «democraţiei populare», 1948-1965". În 2005, lucrarea este premiată de Academia Română. Bursier Europa Institut (1999) şi Open Society Archives - Budapesta (2000); bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt (Germania, Munchen 2004, 2005); cercetător invitat la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Franţa, 2006). Cărţi publicate: "Pe urmele lui Marx. Studii despre comunism şi consecinţele sale" (2005) şi "Mănuşi albe, mănuşi negre. Cultul eroilor în vremea dinastiei Hohenzollern" (2007). Volume editate: în colaborare cu Adrian Cioflancă ( In medias res. Studii de istorie culturală, 2008 şi Istoria recentă altfel. Perspective culturale, 2013), cu Alexandru Istrate ( Romantism şi modernitate. Atitudini, reevaluări, polemici, 2009) şi cu Silvia Marin-Barutcieff ( De la fictiv la real. Imaginea, imaginarul, imagologia, 2010). A publicat peste 30 de studii în reviste de specialitate şi volume colective.