Descriere
Sumar
Despre autori
Prima ediție a acestei cărți (Editura UAIC, 2013) a fost recompensată cu Premiul Mihail Kogălniceanu al Academiei Române.
Lucrarea de faţă îşi propune realizarea unei laborioase analize asupra evoluţiei pe care statul român o înregistrează în planul relaţiilor internaţionale în intervalul 1866-1888, precum şi clarificarea contribuţiei reale a lui I.C. Brătianu la modificarea statutului juridic internaţional al României. Datorită rolului determinant avut de I.C. Brătianu în acţiunile de politică externă ale României în intervalul 1866-1888, autorul a fost interesat să identifice dacă se poate vorbi în cazul său de o viziune asupra evoluţiei României pe scena internaţională încă de la primele sale manifestări ca om politic, sau a existat o anumită maleabilitate în reaşezarea priorităţilor şi tacticilor pe măsură ce se schimba şi raportul de forţe dintre puterile care formau celebrul „concert european”.
«Obiectivele propuse în această lucrare nu se raportează doar la o istorie a relaţiilor internaţionale ale României pentru intervalul de timp 1866-1888. Chiar dacă nu vom evita reconstituirea evenimenţială a celor mai importante momente din politica externă a României pentru perioada amintită, nu dorim nici o absolutizare a acesteia în detrimentul altor obiective fireşti ale unui asemenea demers. Ne vom concentra apoi atenţia asupra documentelor programatice emise de formaţiunile politice aflate la guvernare în perioada 1866-1888 şi asupra trimiterilor pe care le fac asupra politicii externe a statului român. Pe toate acesta le vom privi cu obiectivitate şi detaşare. De un interes la fel de mare vor beneficia din partea noastră declaraţiile făcute în cadrul Parlamentului de către liderii politici români, articolele apărute în presa românească sub semnătura lor sau care sunt publicate în ziare apropiate ca orientare politică de formaţiunea din care fac parte. Nu vom ignora, acolo unde ele există, scrisorile trimise de factorii responsabili ai politicii noastre externe către agenţii diplomatici ai ţării, indiferent dacă ele aveau un caracter oficial sau privat. Este evident că în condiţiile în care personajul central al cărții este I. C. Brătianu, actele purtând semnătura sa din poziţia de persoană privată sau de factor decident vor avea prioritate în analiza noastră, fără a le ignora însă pe cele emise de ceilalţi participanţi la viaţa politică, în măsura în care ei aveau ceva important de spus în privinţa relaţiilor internaţionale ale României. » (Liviu Brătescu)
Introducere;
I. Problema prinţului străin:
I.1. „Ucenicia” diplomatică (1848-1857);
I.2. Unirea şi modernizarea. Actori, direcţii, confruntări;
I.3. Carol de Hohenzollern: proiectul continuă;
II. Viaţa politică românească în perioada 1866-1876.
II.1. Ieşirea din pluton: guvernarea liberal-radicală (1867-1868),
II.2. 1870-1871. Monarhie sau republică?
II.3. Politica externă în dispută (1871-1876),
III. I. C. Brătianu şi independenţa României (1875-1878):
III.1. România în Europa (1875-1876);
III.2. Un nou guvern, aceeaşi politică externă?
III.3. Rusia, eternul adversar;
IV. Regatul şi Tripla Alianţă. Avataruri ale politicii externe româneşti (1878-1883);
V. Diplomaţia lui I. C. Brătianu în anii 1884-1888;
Concluzii;
Bibliografie
Liviu Brătescu (n. 1974, Roman) este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Iaşi, doctor în Istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, cu teza „I.C. Brătianu şi politica externă a României. 1866-1888”. În anul 2011 a fost bursier post-doctoral în cadrul proiectului Ştiinţele socio-umaniste în contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de studii şi cercetare postdoctorală cu tema „Liberali versus conservatori: monumente publice şi memorii concurente în Romania modernă (1866-1914)”. A editat volumele: Liberalismul românesc, tendinţe, structuri personalităţi (2006, împreună cu Ovidiu Buruiană, ediția a doua, 2013), Conservatorismul românesc. Origini, direcţii, perspective (2008, împreună cu Mihai Chiper, ediția a doua 2014), Liberalismul românesc și valențele sale europene (2010, ediția doua 2013), Monarhia în România, o evaluare: politică, memorie şi patrimoniu, (2012, împreună cu Ştefania Ciubotaru). Autor al volumelor: I.C. Brătianu și politica externă a României (1866-1888) (prima ediție, 2013, Premiul Mihail Kogălniceanu al Academiei Române), România la răscruce. Anul 1866 (2014). Autor a numeroase studii şi articole de specialitate cu privire la istoria politică şi socială în epoca modernă.
