Descriere
Sumar
Despre autori
Lucrarea conţine un număr de 190 de testamente, în marea lor majoritate inedite, întocmite în Ţara Românească în perioada cuprinsă între anii 1659-1800 şi constituie un prim volum al unui proiect de cercetare mult mai vast, de publicare a unui corpus testamentar muntean.
În afara corpusului documentar propriu-zis volumul conţine un scurt studiu introductiv, o listă bibliografică, indici onomastici, precum şi o rubrică de anexe, în care sunt redate fotocopii după câteva asemenea testamente.
«Mult timp luate mai puţin în considerare de istoriografia românească, interesul pentru valorificarea bogatelor şi variatelor informaţii consemnate în cuprinsul testamentelor a devenit mai mult decât evident începând cu anii ’90 ai secolului trecut, urmare a unei mai bune cunoașteri şi receptări a rezultatelor cercetărilor din Europa Occidentală, în special a celor datorate lui Michel Vovelle, Philippe Ariès şi Pierre Chaunu.
Prin publicarea celor 190 de testamente incluse în acest prim volum, punem la îndemâna specialiştilor (și nu doar a lor!) un corpus documentar care va deschide perspective noi pentru o mai bună cunoaştere a istoriei familiei, a vieții private, a mentalităților, credințelor și comportamentelor religioase ori a atitudinilor și sensibilităților individuale și colective din societatea românească a veacurilor trecute. Fără îndoială, preocuparea pentru transmiterea şi conservarea patrimoniului familial, alături de aceea a destinului post-mortem al sufletului şi al trupului reprezintă în mod incontestabil aspectele cele mai importante ce pot fi regăsite în documentele incluse în volum. Având în vedere caracterul cu precădere patrimonial al documentelor româneşti din perioada medievală şi cea premodernă, punerea în circuitul ştiinţific a cât mai multor testamente constituie o necesitate, completând imaginea pe care o avem despre vechea lume românească.» (Editorii)
Studiu introductiv; Bibliografie; Testamente; Indice general; Fotocopii
Gheorghe Lazăr (n. 1967) este cercetător ştiinţific (din 2014 cercetător ştiinţific I) în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (Bucureşti) al Academiei Române şi a obţinut titlul de doctor în istorie în anul 2005, în cadrul Universităţii Laval (Québec, Canada). Preocupările sale ştiinţifice au în vedere în special istoria socială a Vechiului Regim românesc (secolele XVII-XVIII), cu precădere a negustorilor din Ţara Românească, genealogia familiilor de mari boieri, istoria economică, paleografia slavo-română şi cea chirilică. Dintre publicaţiile sale, amintim: Les marchands en Valachie, XVIIe-XVIIIe siècles (Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2006; lucrarea a obţinut, în anul 2008, Premiul „N. Iorga” al Academiei Române), Mărturie pentru posteritate. Testamentul negustorului Ioan Băluţă din Craiova (Editura Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2010), Documente privitoare la negustorii din Ţara Românească, vol. I (1656-1688) şi vol. II (1689-1714) (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2013-2014), Catastife de negustori din Ţara Românească (secolele XVIII-XIX) (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2016), Testamente de negustori şi meşteşugari din Ţara Românească (secolele XVII-XIX) (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2021). De asemenea, de-a lungul timpului a publicat numeroase articole în reviste ştiinţifice din ţară şi străinătate, a coordonat (singur sau în colaborare) mai multe volume colective de studii, a participat (în calitate de coautor şi coordonator) la publicarea a nu mai puţin de 12 volume din seria B (Ţara Românească) a colecţiei naţionale Documenta Romaniae Historica etc.
Coordonează – printre altele – echipa de cercetători implicaţi în publicarea volumelor din seria B (Ţara Românească) a colecţiei de interes naţional Documenta Romaniae Historica şi asigură secretariatul ştiinţific (din 1998) al anuarului Studii şi Materiale de Istorie Medie. De asemenea, a coordonat (în colaborare) mai multe volume colective de studii, publicate la edituri de prestigiu; cea mai recentă realizare în acest sens o reprezintă coordonarea, în colaborare cu Angela Jianu, a volumului Pro refrigerio animae: Death and Memory in East-Central Europe (fourteenth-nineteenth centuries), Routledge, 2023.
Mariana Lazăr (n. 1968) este cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni (Bucureşti). Doctor în istorie al Academiei Române (2006), în cercetările ei abordează aspecte ale istoriei economice şi sociale din Vechiul Regim românesc (secolele XVII-XVIII), în special privind domeniul mănăstiresc, mentalități şi comportamente religioase, genealogia unor familii de mari boieri din Ţara Românească – în special a familiei Cantacuzino –, ori istoria cărții vechi româneşti etc. Dintre publicaţiile sale, menţionăm: „Spre folosul sfintei case”. Constituirea şi evoluţia domeniului mănăstirii Cotroceni (secolele XVII-XIX), Editura Istros, Brăila, 2012 (a obţinut, în anul 2014, premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române); Sub semnul vulturului bicefal – Cantacuzinii veacului al XVII-lea, Bucureşti, 2016; Artă şi spiritualitate – patrimoniul liturgic al mănăstirii Cotroceni, Bucureşti, 2018. De asemenea, a publicat numeroase studii de specialitate în reviste ştiinţifice din ţară, a coordonat (singură sau în colaborare) mai multe volume colective de studii. Dintre publicaţiile recente: Artă – Istorie – Memorie: patrimoniul cultural naţional (coordonator; Editura Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2021); Mănăstirea Cotroceni în documente (secolele XVII-XIX) (Editura Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2021); Carte veche și bibliofilă din patrimoniul Muzeului Naţional Cotroceni (Editura Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2022).
