Descriere
Sumar
Despre autori
Fenomenul monumentelor publice din spaţiul românesc nu a presupus niciodată doar o chestiune de gust artistic, ci şi un fapt social, el manifestându-se ca o etapă importantă a procesului de modernizare de după 1859. Lucrarea de faţă prezintă publicului acest fenomen al statuomaniei, exercitat la un nivel mai redus față de alte state europene. Obiectivul principal al lucrării este analizarea procesului de ridicare şi inaugurare a unor statui ale personalităţilor sau liderilor politici care au marcat evoluția societăţii românești.
Monumente publice. Construcţii identitare în România modernă (1866-1918); Memorie si politică. Cazul statuii lui Mihai Viteazu (1874); Ștefan cel cel Mare, la 1883. Obiect de admiraţie şi dispute politice; Politică și simboluri la începutul secolului XX. Alexandru N. Lahovari în fața posterității (1901); De la realitate politică la simbol. Inaugurarea statuii lui C.A. Rosetti (1903);. Noi dispute politice la începutul secolului XX. Redescoperirea lui I.C. Brătianu în 1903; Contribuții moldovenești la formarea panteonului național. Rolul și locul lui Vasile Alecsandri (1906); Anul 1907 − între contestare și legitimare. Statuia lui Lascăr Catargiu; Un moment de reconciliere politică? Câteva considerații cu privire la inaugurarea statuii lui Mihai Kogălniceanu din 1911
Liviu Brătescu (n. 1974) este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Iaşi, doctor în Istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, cu teza „I.C. Brătianu şi politica externă a României. 1866-1888”. În anul 2011 a fost bursier post-doctoral în cadrul proiectului Ştiinţele socio-umaniste în contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de studii şi cercetare postdoctorală cu tema „Liberali versus conservatori: monumente publice şi memorii concurente în Romania modernă (1866-1914)”. A editat volumele: Liberalismul românesc, tendinţe, structuri personalităţi (2006, împreună cu Ovidiu Buruiană, ediția a doua, 2013), Conservatorismul românesc. Origini, direcţii, perspective (2008, împreună cu Mihai Chiper, ediția a doua 2014), Liberalismul romanesc și valențele sale europene (2010, ediția doua 2013), Monarhia în România, o evaluare: politică, memorie şi patrimoniu, (2012, împreună cu Ştefania Ciubotaru). Autor al volumelor: I.C. Brătianu și politica externă a României (1866-1888) (2013), România la răscruce. Anul 1866 (2014). Autor a numeroase studii şi articole de specialitate cu privire la istoria politică şi socială în epoca modernă.