Descriere
Sumar
Despre autori
În condiţiile inexistenţei statisticilor oficiale sau private referitoare la duelurile din România, monografia se bazează pe sistematizarea şi interpretarea, pentru prima oară în istoriografia românească, a aproximativ 750 de „afaceri de onoare”, survenite între anii 1859 şi 1914. Urmărind itemi legaţi de apartenenţa socială şi ocupaţia profesională, motivaţii şi efecte, datele sunt grupate pe decenii, încadrate unor limite cronologice cu semnificaţie istorică. Sunt analizate modalităţile prin intermediul cărora conceptul de onoare a devenit o temă de dezbatare în sfera publică şi o parte esenţială a culturii, valorilor morale şi comportamentului categoriilor sociale dedicate unei cariere publice: politicieni, ziarişti, ofiţeri, avocaţi. Cercetarea urmăreşte în ce măsura elitele imaginau duelul ca pe o acţiune prestigioasă a modernităţii şi propune o radiografie a manifestărilor masculinităţii, urmărind în special influenţa pe care a exercitat-o corpul ofiţeresc asupra societăţii civile. Demersul este interdisciplinar, în cadrul cercetării regăsindu-se concepte aparţinând istoriei sociale şi politice, studiilor de gen, antropologiei, istoriei ideilor, studiilor culturale.
ARGUMENT;
INFLUENŢE EUROPENE ŞI PERSPECTIVE METODOLOGICE:
Obsesia onoarei,
Duelul ca obicei civilizator;
DUELUL ÎN SFERA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA:
O justiţie permisivă, de inspiraţie franceză,
Societăţile de scrimă, noul templu al masculinităţii civile;
MILITARISM ŞI ONOARE. OFIŢERUL ŞI NOUL IDEAL
DE MASCULINITATE:
Militarismul şi noua conduită masculină,
Utilitatea duelului în educarea spiritului militar,
Antimilitarism şi exigenţele codului de onoare ofiţeresc,
Duelul tolerat vs. duelul condamnat,
Când se duela Şeful Statului Major,
Duelul Alexandru D. Sturdza - Iancu Cătuneanu;
DUELUL ÎN LUMEA POLITICĂ:
Procesul duelului Filipescu-Lahovari;
CONDEI ŞI SABIE:
Duelul mortal Prasin-Finkelstein;
ÎN APĂRAREA ONOAREI. NUMELE FAMILIEI:
Procesul verbal de carenţă,
Juriile de onoare;
CONCLUZII;
ANEXE A-G;
ANEXA H: Tabel cu afacerile de onoare cuprinzând anii 1859-1913;
Mihai Chiper (n.1975) este doctor în istorie şi cercetător ştiinţific în cadrul departamentului de Istorie culturală a Institutului de Istorie A.D. Xenopol al Academiei Române Filiala Iaşi. Domeniile de interes sunt: memoria culturală (teza de doctorat: "Paşoptismul în cultura romană. Memoria revoluţionară în a doua jumătate a secolului XIX-2009"), istoria emoţiilor, masculinitatea în perioada modernă. În paralel cu activitatea de cercetare, între anii 2002-2010, a fost reporter şi apoi coordonatorul departamentului „Eveniment Naţional” al ziarului Monitorul (1999-2002) şi Ziarul de Iaşi (2002-2010). Ca reporter a obţinut Premiul Naţional „Tânărul jurnalist al anului” (2000), oferit de Freedom House Foundation and the Romanian Publishing Group.