Descriere
Sumar
Despre autori
Lucrarea abordează problema propagandei comuniste în intervalul specificat, abordând dimensiunea instituțională, a actorilor propagandei, tehnicilor și canalelor de difuzare. În istoriografie această temă a fost abordată tangențial, de aceea, subiectul în sine reprezintă o noutate în spațiul istoriografic. Problematica propusă este cu atât mai interesantă și inițiază perspective de analiză novatoare, cu cât contextul politic al perioadei a constituit un fapt inedit pentru istoria comunismului românesc, dar și în evoluția comunismului în Europa Centrală și de Est.
Demersul analitic al acestei lucrări este dezvoltat pe trei dimensiuni. O primă dimensiunea este cea a istoriei instituționale, prin care am realizat o reconstrucție a aparatului central de propagandă al CC al PCR, realizând și o analiză a propagandiștilor (recrutare, educare, activități). A doua dimensiune urmărește analiza funcțiilor pe care propaganda le-a dezvoltat în societate și a temelor principale din retorica oficială (tema naționalismului și Omul Nou), folosind, în această direcție și teorii ale lingvisticii și sociologiei. A treia dimensiune este cea a analizei efectului pe care propaganda l-a avut în societate și a percepțiilor societății asupra puterii, iar în acest sens am analizat scrisorile adresate puterii politice.
PARTEA I. STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ
CAPITOLUL I. INSTITUȚIA CENTRALĂ A PROPAGANDEI POLITICE ȘI REȚEAUA TERITORIALĂ
I.1. Modelul instituțional de organizare a propagandei
I.2. Secția de Propagandă și Agitație
I.3. Secția de Propagandă
I.4. Secția de Propagandă și Presă
I.5. Comisia de Propagandă Externă
I.6. Cultura de masă. Casele de cultură și căminele culturale
I.6.1. Organizare
I.6.2. Personalul
I.6.3. Activități
I.6.4. Modele de activitate
I.6.5. Agitația politică
CAPITOLUL II. ACTORII MESAJULUI PROPAGANDISTIC
II.1. Recrutarea și instruirea agenților de propagandă
II.2. Lectorii
II.3. Propagandiștii
II.3.1. Propagandistul din învățământul ideologic
II.4. Agitatorii
II.5. Propagandistul ca simbol politic
II.5.1. Dimensiunea cognitivă
II.5.2. Dimensiunea afectiv-motivațională
II.5.3. Dimensiunea practică
PARTEA A II-A. MORFOLOGIA PROPAGANDEI COMUNISTE
CAPITOLUL I. FUNCȚIILE PROPAGANDEI
I.1. Funcția normativă și informativă
I.1.1. Informare asupra deciziilor luate la nivel de partid și de stat
I.1.2. Propaganda tehnică
I.1.3. Propaganda științific-ateistă
I.2. Funcția de socializare
I.2.1. Socializarea politică
I.2.2. Dimensiunea educativă
I.3. Funcția de legitimare și interpretare
I.4. Funcția de mobilizare și control
I.4.1. Fenomenul întrecerii socialiste
I.4.2. Imaginea Dușmanului
I.5. Funcția persuasivă și identitare
CAPITOLUL II. TEME ALE PROPAGANDEI
II.1.Simbolul națiunii în retorica oficială a lui Nicolae Ceaușescu
II.1.1. Simbolurile de integrare din retorica oficială și importanța lor în construirea imaginii puterii
II.1.2. Vocabularul puterii
II.1.3. Principiile ale conducerii comuniste: „democrația socialistă”, „centralismul democratic” și „umanismul socialist”
II.1.4. Translatarea partid-națiune-partid
II.2. Tema Omului Nou
II.2.1. Model al Omului Nou: fruntașul din întrecerea socialistă
II.2.2. Definirea comunistului și „efectul Belmondo”
II.2.3. Portrete biografice
II.2.3.1 Iosif Ardeleanu
II.2.3.2. Ion Cumpănașu
II.2.3.3. Mihai Dulea
II.2.3.4. Eugen Florescu
II.2.3.5. Constantin Mitea
II.2.3.6. Ștefan Voicu
PARTEA A III-A. REFLECȚII SOCIETALE ȘI TEHNICI DE COMUNICARE
CAPITOLUL I. VOCEA SOCIETĂȚII ȘI IPOSTAZE ALE PUTERII
I.1. Impactul discursului lui Nicolae Ceaușescu din august 1968 asupra societății
I.2. Scrisorilor adresate puterii și comunicarea pe verticală
I.2.1. Vocea societății: între critică și delațiune
I.2.2. Mesajele aniversare
I.3.Studiu de caz: Televiziunea Română, o provocare a propagandei
I.3.1. Viziunea regimului asupra rolului televiziunii în societatea românească
I.3.2. Tehnica TV-scenă a luptei politice
I.3.3. Specialist TV sau propagandist?
CAPITOLUL II. „S-A TREZIT STALIN”?
II.1. Tezele din iulie 1971 și redefinirea puterii
II.2. Jurnaliști sub lupa Securității
II.3. Redefinirea rolului presei în cadrul regimului comunist
II.4. Nicolae Ceaușescu, președinte al Republicii Socialiste România
II.5. Congresul Culturii și Educației Socialiste din 1976
Cristina Preutu (n. 1986, Vaslui) este asistent doctor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Domeniile sale de interes sunt: istoria comunismului, propaganda în regimurile totalitare, istoria televiziunii, istoria teatrului. Beneficiară a unor stagii de cercetare și burse în străinătate, la „Centre d’études des mondes russe, caucasien et centre-européen” sau Pole INALCO, din Paris, autoarea a publicat mai multe studii în reviste de specialitate, volume de studii și enciclopedii, precum: „Teatralizarea prezentului. Dramaturgie și propagandă în anii 1965-1989”, în „Istoria Recentă Altfel. Perspective Culturale”, (Andi Mihalache, Adrian Cioflancă, coord., Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2013); „Strategii politice cu privire la introducerea televiziunii în culori în România comunistă”, în „Anuarul Institutului de Istorie A.D.Xenepol”, LII, 2015, Editura Academiei Române; Propagandist, în Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, vol. III, (Octavian Roske, coord., Editura Academiei Române, 2016).
