Rapoarte diplomatice ruse din România (1909–1911) (Documente privind istoria românilor, Seria a 3-a, Volumul X)

Flavius Solomon (editor coordonator), Andrei Cușco, Alexandr Stâkalin (editori)

Descriere Sumar Despre autori

Seria Documente privind istoria românilor este coordonată de Acad. Victor Spinei
COLECȚIA EUDOXIU HURMUZAKI
Seria a 3-a
Volumul X
Seria Documenta Diplomatica IV (coordonată de Flavius Solomon)
Ediție bilingvă în limbile română și rusă

Prin volumul de față este continuată editarea rapoartelor reprezentanților diplomatici ruşi din România, din perioada 1877-1916. Volumul include 161 de documente, publicate în original în limba rusă și în traducere în limba română.

Despre Colecția Eudoxiu Hurmuzaki:
În anul 1876, la inițiativa omului politic și cărturar bucovinean Eudoxiu Hurmuzaki, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din România a inițiat colecția de surse istorice Documente privitoare la istoria românilor. În prima serie a Colecției Hurmuzaki, întreruptă de cel de-al Doilea Război Mondial, au fost publicate 45 de volume de documente culese din diverse arhive, colecții private sau biblioteci românești și străine, avându-i ca editori, printre alții, pe Nicolae Densușianu, Nicolae Iorga și Ion Nistor. Între 1962 și 1974, sub îngrijirea lui Andrei Oțetea, în cea de-a doua serie a Colecției, au apărut alte patru volume. În anul 2018, la inițiativa istoricilor Victor Spinei și Ionel Cândea, Colecția Hurmuzaki a fost reluată din nou, prin cea de-a treia serie. În prezent, Colecția găzduiește și seria Documenta Diplomatica, coordonată de Flavius Solomon, în care sunt publicate rapoarte diplomatice ale reprezentanților Marilor Puteri în România din perioada 1877-1916.

Notă asupra ediţiei
Introducere

Lista documentelor:
Documentele au fost trimise în perioada 1909-1911 de către M. N. Giers, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei în România și de către A. I. Lâsakovskii, secretar al Legației Rusiei la București, către A. P. Izvolskii și S. D. Sazonov, miniștri al Afacerilor Străine al Rusiei, precum și către K. E. Arghiropulo, N. V. Ciarâkov și A. A. Neratov, adjuncți al ministrului Afacerilor Străine al Rusiei. Lista conține și rezumatele acestor documente întocmite de editorii volumului. [N. ED.]

1. 5.01.1909, BUCUREȘTI: Retragerea lui D. Sturdza din viața politică din cauza stării de sănătate. Biografia și portretul politic al lui D. Sturdza. Frica acestui față de Rusia s-a atenuat în ultimii ani.
2. 5.01.1909, BUCUREȘTI: Numirea lui Ion I. C. Brătianu în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri. Nemulțumirea opoziției față de graba cu care regele l-a înlocuit pe Sturdza cu Brătianu. Existența a două tabere în rândul liberalilor.
3. 8.01.1909, BUCUREȘTI: O discuție cu Brătianu. Despre moștenirea politică a tatălui său (I. C. Brătianu) și relațiile româno-ruse. Activitatea politică a emigrației basarabene în România. Rolul lui Constantin Stere.
4. 8.01.1909, BUCUREȘTI: Audiență la regele Carol I. Chestiunea navigației comerciale pe Dunăre și relațiile româno–austro-ungare. Discuțiile privitoare la această chestiune între D. Sturdza și baronul Aehrenthal. Carol I nu este de acord cu poziția AustroUngariei.
5. 3.02.1909, BUCUREȘTI: Sărbătorirea aniversării a cincizeci de ani a unirii Principatelor. Discursul regelui Carol I la un banchet. Evocarea personalității lui Alexandru Ioan Cuza. Reflectarea evenimentului în presa românească.
6. 6.02.1909, BUCUREȘTI: Despre discuțiile regelui Carol I cu diplomații străini la un bal organizat la palatul regal. Atitudinea lui Carol I față de criza din Peninsula Balcanică și relațiile româno-bulgare. Reacția agentului diplomatic bulgar (Hesapciev).
7. 17.02.1909, BUCUREȘTI: Despre o întrevedere cu Brătianu. Situația politică din Peninsula Balcanică discutată de Brătianu cu trimisul sârb la București (Ristić). Rolul tot mai mare al Bulgariei în chestiunile balcanice, perspectiva relațiilor româno-bulgare și îngrijorările exprimate de Brătianu.
8. 18.02.1909, BUCUREȘTI: Relațiile comerciale româno – austroungare, chestiunea litigioasă privind exportul cărnii din România în AustroUngaria. Intenția lui Brătianu de a denunța convenția comercială româno – austro-ungară în cazul în care AustroUngaria nu va accepta revendicările românești.
9. 18.02.1909, BUCUREȘTI: O discuție cu Brătianu privind posibilitatea emigrării în Rusia a unei părți a credincioșilor de rit vechi (rușii lipoveni) din Dobrogea. Despre intențiile României de a încuraja colonizarea Dobrogei cu țărani din alte părți ale Regatului și eventualele despăgubiri plătite rușilor lipoveni strămutați în Rusia.
10. 3.03.1909, BUCUREȘTI: Despre reacțiile la vizita principelui bulgar Ferdinand în România. Dorința lui Brătianu de a avea relații bune cu Bulgaria. Opoziția României față de ideea construirii unui pod peste Dunăre la granița româno-bulgară.
11. 5.03.1909, BUCUREȘTI: Discuție cu Brătianu despre posibilitatea eliminării chestiunii dunărene din programul conferinței internaționale privind situația din Peninsula Balcanică propusă de Rusia. Poziția lui Brătianu față de propunerile Rusiei.
12. 5.03.1909, BUCUREȘTI: Negocierile româno – austro-ungare privind încheierea unei noi convenții comerciale între România și AustroUngaria. Situația din Balcani și dorința Austro-Ungariei de a nu provoca un conflict comercial cu România.
13. 5.03.1909, BUCUREȘTI: Poziția României față de criza din Peninsula Balcanică. Discutarea la o întrevedere cu Brătianu a chestiunii balcanice, în special a relațiilor AustroUngariei cu Serbia.
14. 5.03.1909, BUCUREȘTI: Criza guvernamentală din România, declanșată de dorința lui Brătianu de a-l îndepărta din guvern pe ministrul de Război, Averescu. Formarea unui nou guvern. O caracterizare a lui Averescu.
15. 17.03.1909, BUCUREȘTI: Discuție confidențială cu Brătianu. Este invocată o întrevedere a lui Izvolskii cu Rosetti-Solescu, trimisul român în Rusia, la care a fost discutată situația din Balcani și poziția României. Prudența cu care tratează Brătianu criza balcanică și atitudinea partidelor politice și a opiniei publice față de Rusia.
16. 2.04.1909, BUCUREȘTI: Marcarea împlinirii de către regele Carol I a vârstei de 70 de ani. Anularea călătoriei în România a prințului Eitel Friedrich de Prusia și organizarea vizitei prințului moștenitor german Friedrich Wilhelm. Semnificația acestei vizite pentru întărirea influenței germane în România.
17. 2.04.1909, BUCUREȘTI: Închiderea sesiunii camerelor legislative în contextul disensiunilor în rândurile liberalilor și scindarea conservatorilor.
18. 13.04.1909, BUCUREȘTI: Decernarea de către împăratul german lui Carol I a gradului de feldmareșal al armatei prusiene. Audiența oficială oferită de către Carol I prințului moștenitor german, Friedrich Wilhelm.
19. 13.04.1909, BUCUREȘTI: Despre posibilitatea ca arhiducele Franz Ferdinand să viziteze România și starea precară de sănătate a regelui Carol I. Este avută în vedere o călătorie a regelui României la Karlsbad pentru tratament, cu o oprire la Viena pentru o întâlnire cu împăratul Franz Iosif.
20. 14.04.1909, BUCUREȘTI: Despre schimbul de telegrame între regele Carol I și țarul bulgar, Ferdinand, precum și între Brătianu și prim-ministrul bulgar, în legătură cu recunoașterea de către România a independenței Bulgariei. Brătianu urmărește eliminarea oricăror dubii în ceea ce privește dorința României de a avea relații bune cu Bulgaria.
21. 14.04.1909, BUCUREȘTI: Preocupările Bulgariei de a afla atitudinea României în cazul unui conflict cu Imperiul otoman. Discuția cu agentul diplomatic bulgar de la București (Hesapciev) și atașatul militar bulgar (Stanciov). Giers consideră că România va dori să aibă relații bune cu Bulgaria până în momentul în care echilibrul dintre cele două țări va fi încălcat.
22. 15.04.1909, BUCUREȘTI: Despre impactul vizitei la București a moștenitorului tronului Imperiului german (Friedrich Wilhelm) asupra opiniei publice din România. Creșterea încrederii clasei politice românești în capacitatea României de a juca un rol important în relațiile internaționale. Îngrijorările Germaniei și Austro-Ungariei privitoare la creșterea independenței României față de acestea.
23. 30.04.1909, BUCUREȘTI: Brătianu întâmpină dificultăți în completarea guvernului, fiind în dezacord cu regele Carol I în privința candidaților pentru posturile vacante. Brătianu dorește să coopteze membri progresiști ai partidului liberal, în timp ce regele preferă elemente mai moderate. Posibilitatea cooptării în guvern a lui Constantin Stere. Asigurările exprimate de Brătianu privind împiedicarea oricăror activități care ar putea dăuna relațiilor româno-ruse.
24. 12.05.1909, BUCUREȘTI: Audiența trimisului german în România (Kiderlen Waechter) la regele Carol I. Decernarea ordinului prusian al Vulturului Negru către prințul Carol, fiul principelui moștenitor al României. Popularitatea în România a prințului Carol.25.12.05.1909, BUCUREȘTI: Posibilitatea ca vizita preconizată în România a moștenitorului tronului austroungar (arhiducele Franz Ferdinand) să aibă loc în jurul datei de 14/27 iunie 1909. Intenția Austro-Ungariei de a acorda ordinul Lâna de Aur principelui moștenitor al României (Ferdinand).
26. 29.05.1909, BUCUREȘTI: Discuție cu Brătianu. Îngrijorările României privitoare la situația cuțovlahilor din Macedonia, în contextul relațiilor încordate ale României cu Grecia și Patriarhia Ecumenică. Dorința României ca Patriarhia Ecumenică să fie scoasă de sub influența politică a grecilor.
27. 29.05.1909, BUCUREȘTI: Ruptura diplomatică dintre România și Grecia, provocată de afacerea referitoare la moștenirea Zappa. Încercările Greciei de a obține sprijinul Rusiei în rezolvarea litigiului în instanță.
28. 29.05.1909, BUCUREȘTI: Invitația trimisă de către Italia României de a participa la expozițiile de la Torino și Roma din 1911. Existența unor interese asemănătoare ale Italiei și României în relația cu Austro-Ungaria. Singura preocupare a lui Brătianu este urmărirea intereselor naționale românești.
29. 25.06.1909, BUCUREȘTI: Refuzul medicilor români de a participa la un congres internațional la Budapesta, din cauza discriminării la care sunt supuși românii din Ungaria.
30. 25.06.1909, BUCUREȘTI: Despre sosirea așteptată la, SINAIA:, pe data de 27 iunie 1909, a moștenitorului tronului austro-ungar, Franz Ferdinand, și a consoartei sale, principesa de Hohenberg. Regele Carol apreciază faptul că Franz Ferdinand este un susținător al naționalităților din Austro-Ungaria. Giers se așteaptă ca delegația austro-ungară să fie primită cu o simpatie deosebită.
31. 6.07.1909, SINAIA: Șederea de patru zile la, SINAIA: a arhiducelui Franz Ferdinand și a soției sale, principesa de Hohenberg. Despre primirea deosebită a acestora, grație simpatiei generale de care se bucură în rândurile opiniei publice și în mediul politic din România. Reacția ostilă a presei maghiare.
32. 6.07.1909, SINAIA: Impresiile formate în urma discuțiilor avute cu Brătianu privitoare la vizitele pe care intenționează să le facă țarul Nicolae II șefilor de stat ale unor Mari Puteri. Dorința exprimată de Brătianu pentru organizarea unei vizite în România a unor membri ai familiei imperiale ruse. Printre posibilități este amintită oprirea țarului Nicolae II într-un port românesc. Giers susține această idee.
33. 8.07.1909, SINAIA: Audiență la regele Carol I. Impresiile regelui României privitoare la vizita principelui moștenitor al Austro-Ungariei. Carol I consideră că, după, preluarea tronului, Franz Ferdinand se va confrunta cu o opoziție puternică din partea elitei maghiare. Opiniile regelui român privitoare la situația politică din Austro-Ungaria și Germania, precum și la viitorul relațiilor României cu aceste țări.
34. 30.07.1909, SINAIA: Despre itinerarul țarului Nicolae II în călătoria pe care intenționează să o întreprindă în toamnă în Italia. Regele Carol I ar fi bucuros dacă țarul s-ar opri și în România. În regat are loc o schimbare treptată a politicii externe, cauzată de criza din Balcani și situația românilor din Austro-Ungaria. În acest context, poate avea loc o apropiere de Rusia.
35. 30.07.1909, SINAIA: Vizita în România a comandantului corpului XII de armată austriac. Primirea generalului Haudernack de către regele Carol I. Impactul propagandei antimaghiare din România asupra primirii reci de care s-a bucurat delegația militară austro-ungară. Relațiile tot mai tensionate ale României cu Ungaria.
36. 17.08.1909, SINAIA: Receptarea politicii externe a României de către opinia publică românească. Reacția la vizitele lui Brătianu la Viena, Berlin și la întâlnirea cu regele Angliei la Marienbad. Situația guvernului Brătianu și folosirea de către acesta a călătoriilor în străinătate cu scopul de a-și consolida poziția.
37. 27.08.1909, SINAIA: Anularea de către regele Carol I a călătoriei în străinătate, în timpul căreia urma să fie primit în audiență la Viena de către împăratul Franz Iosif. Printre posibilele cauze s-ar putea număra discriminarea românilor din Ungaria și refuzul Austro-Ungariei de a discuta despre situația acestora.
38. 27.08.1909, SINAIA: Despre aspirațiile opiniei publice din România și ale unei părți a oamenilor politici privind unirea teritoriilor din Austro-Ungaria și Rusia populate de români. Amânarea organizării la Iași a unui congres internațional al studenților din cauza unor divergențe dintre organizatori și cercurile politice și intelectuale naționaliste.
39. 6.09.1909, SINAIA: Preconizata vizită în România a unei delegații a secției din Odesa a Societății Imperiale Militar-Istorice. Giers consideră că acestei călătorii nu ar trebui să i se confere un caracter politic.
40. 6.09.1909, SINAIA: Despre impresiile lui Brătianu din călătoria în străinătate, în timpul căreia s-a întâlnit cu regele Angliei, noul cancelar german și cu ministrul Afacerilor Străine al Austro-Ungariei și a discutat pe larg despre situația din Balcani.
41. 16.09.1909, SINAIA: Noi amănunte despre anularea călătoriei în străinătate a regelui Carol I. Reacția austro-ungară la anularea călătoriei. Giers consideră că anularea călătoriei a avut la bază atât motive personale (vârsta înaintată și starea de sănătate a lui Carol I), cât și politice (situația românilor din Ungaria).
42. 3.10.1909, BUCUREȘTI: Detalii despre vizita în România a unei delegații a secției din Odesa a Societății Imperiale Militar-Istorice, conduse de baronul Kaulbar S. Exprimarea de către Carol I și Brătianu a sentimentelor de simpatie și prietenie față de Rusia. Atmosfera din timpul întrevederilor demonstrează îndepărtarea treptată a României de Austro-Ungaria. Rolul benefic al lui Brătianu.
43. 3.10.1909, BUCUREȘTI: O caracterizare a prințului Carol, fiul principelui moștenitor al României, Ferdinand, cu ocazia împlinirii vârstei de 16 ani. Pentru vârsta sa, prințul este foarte dezvoltat și dispune de o educație solidă, obținută sub îndrumarea regelui Carol I. Evocarea posibilității ca prințul să fie înscris în listele regimentului de Vologda.
44. 6.10.1909, BUCUREȘTI: Despre acordul dintre România și Bulgaria privind stabilirea frontierei pe Dunăre. Activitatea comisiei mixte româno-bulgare de stabilire a apartenenței insulelor dunărene. Chestiunea conectării căilor ferate române și bulgare. Bulgarii consideră că România va renunța la construirea unui pod de cale ferată peste Dunăre la granița româno-sârbă în cazul construirii unui pod la granița româno-bulgară.
45. 6.10.1909, BUCUREȘTI: Despre călătoria în România a unei delegații științifice franceze. Creșterea sentimentelor filofranceze. Viitorul investițiilor franceze în domeniul bancar.
46. 7.10.1909, BUCUREȘTI: Întrevedere cu Brătianu. România ar fi de acord, în principiu, cu conectarea liniilor sale de cale ferată cu cele bulgare și sârbe. Problemele ar putea fi doar de ordin financiar.
47. 15.10.1909, BUCUREȘTI: Încheierea lucrărilor comisiei românobulgare de trasare a graniței pe Dunăre. Se așteaptă și o propunere din partea comisiei comune de stabilire a locului unde va fi construit podul de cale ferată peste Dunăre. Brătianu este interesat de stabilirea unor relații amicale între România și Bulgaria. Este îngrijorat însă de ambițiile personale ale țarului Ferdinand.
48. 29.10.1909, BUCUREȘTI: Despre protestele organizate în multe orașe din România ca urmare a expulzării socialistului Cristian Racovski. Acesta este bine cunoscut în Rusia, în special prin sprijinirea revoltei de pe cuirasatul „Cneazul Potemkin”.
49. 29.10.1909, BUCUREȘTI: Despre situația politică din România. Concentrarea puterii în mâinile lui Brătianu și raportul de forțe dintre aripa de stânga și aripa moderată din partidul liberal. Amânarea cooptării în guvern a lui Constantin Stere.
50. 12.11.1909, BUCUREȘTI: Reconfigurarea guvernului Brătianu. Preluarea ministerului Afacerilor Străine de către Alexandru G. Djuvara, considerat foarte bine pregătit și favorabil inițierii unor relații mai strânse cu Rusia.
51. 13.11.1909, BUCUREȘTI: Discuție confidențială cu Brătianu. Starea negocierilor cu Serbia privitoare la construirea podului de cale ferată peste Dunăre. Aspecte privind relațiile comerciale româno-sârbe.
52. 9.12.1909, BUCUREȘTI: Dezbateri în Parlament privind politica externă a României. Perspectiva lui P. P. Carp asupra politicii externe. Scopul principal al acestuia ar fi slăbirea forței de expansiune a lumii slave, în special prin alianța cu Germania și Austro-Ungaria. Răspunsul lui Brătianu, care insistă pe echilibru în politica externă, respectiv pe relații bune cu toate Marile Puteri.
53. 9.12.1909, BUCUREȘTI: Despre atentatul asupra lui Brătianu. Prinderea autorului – un muncitor sindicalist. Impactul atentatului asupra opiniei publice.
54. 22.12.1909, BUCUREȘTI: Numirea lui M. Pherekyde în calitate de ministru de Interne. Situația internă din partidul liberal.
55. 23.12.1909, BUCUREȘTI: Călătoria în România a ministrului turc al Finanțelor, Djavid Bey. Prezența acestuia la București a avut și o importantă semnificație politică, chiar dacă s-a afirmat că vizita are doar un caracter privat.
56. 20.01.1910, BUCUREȘTI: Despre anumite tendințe de îndepărtare a României de Germania și Austro-Ungaria, manifestate în domeniul bancar și industrial, mai ales prin înființarea unei rețele de bănci locale românești. Giers consideră că momentul este oportun pentru a încerca o pătrundere a băncilor rusești în România.
57. 21.01.1910, BUCUREȘTI: Călătoria lui Brătianu în Italia, pentru refacerea sănătății. Din conversațiile avute cu ministrul Afacerilor Străine al Italiei, el a rămas cu convingerea că politica externă a României este în acord cu cea a Italiei. În drum spre România, Brătianu s-a oprit la Viena, unde a discutat cu împăratul Franz Iosif și ministrul Afacerilor Străine al Austro-Ungariei (Aehrenthal).
58. 4.02.1910, BUCUREȘTI: Crearea unui partid social-democrat în România, la inițiativa lui Cristian Racovski. Programul partidului a fost elaborat după modele ale unor partide social-democrate din Europa. Despre atacurile opoziției la adresa guvernului Brătianu.
59. 19.02.1910, BUCUREȘTI: Prelungirea sesiunii Camerelor Legislative. Este puțin probabil ca Parlamentul să reușească să examineze legea privitoare la reforma Curții de Casație și să adopte bugetul de stat. Conflictele din tabăra conservatorilor și incertitudinile privind organizarea viitoarelor alegeri parlamentare.
60. 19.02.1910, BUCUREȘTI: Despre ecourile în România a călătoriei în Rusia a cuplului regal bulgar. Zvonurile privind faptul că Rusia i-ar fi dăruit Bulgariei câteva nave militare. Regele Carol I și Brătianu sunt convinși că Rusia îi va da cele mai bune sfaturi țarului bulgar pentru păstrarea liniștii în Balcani.
61. 4.03.1910, BUCUREȘTI: Stadiul negocierilor dintre România și Serbia privitoare la construirea podului de cale ferată peste Dunăre. Posibilitatea ca această chestiune să fie discutată cu ocazia așteptatei călătorii a regelui Serbiei în Rusia. Comparație cu proiectul conectării căilor ferate române și bulgare la Dunăre.
62. 5.03.1910, BUCUREȘTI: Despre posibila reluare a negocierilor româno-turce privitoare la încheierea unor convenții comerciale și consulare, precum și a unui acord privind soarta proprietăților imobiliare ale musulmanilor abandonate în Dobrogea.
63. 17.03.1910, BUCUREȘTI: Audiență privată la regele României. Carol I are o atitudine binevoitoare față de vizitarea Constantinopolului de către cuplul regal bulgar. Consideră că situația țarului Ferdinand nu este foarte sigură. Este îngrijorat de uneltirile socialiștilor bulgari, care influențează și viața politică din România. În relațiile cu Bulgaria, România va ține cont și de atitudinea acesteia față de socialistul Racovski. România este îngrijorată de posibilitatea revendicării în viitor de către Bulgaria a Dobrogei.
64. 17.03.1910, BUCUREȘTI: Opinia publică și oamenii politici din România urmăresc cu interes evenimentele din Ungaria, în contextul situației românilor transilvăneni. Regele Carol I consideră că prim-ministrul Ungariei (Khuen) are o atitudine binevoitoare față de naționalități. Apreciază drept binevenită participarea românilor la alegerile parlamentare din Ungaria.
65. 19.03.1910, BUCUREȘTI: Interesul oamenilor politici din România pentru soarta românilor din Ungaria este relativ nou. Acesta datează din perioada în care românii din Transilvania și Bucovina, care se află pe o treaptă superioară de dezvoltare culturală fază de conaționalii din Regat, au început să influențeze viața spirituală din România. Influența românilor din Austro-Ungaria are și aspecte negative, cum ar fi creșterea influenței catolicismului.
66. 19.03.1910, BUCUREȘTI: Audiență privată la regele Carol I. Acesta intenționează să trimită o delegație importantă la Cetinje, condusă de ministrul de Război (Crăiniceanu), pentru a participa la evenimentele prilejuite de aniversarea a cincizeci de ani de domnie a principelui Nicolae al Muntenegrului. Carol I este animat de sentimentul unei afecțiuni sincere față de acesta.
67. 19.03.1910, BUCUREȘTI: Despre așteptata reformare a Ministerului de Război din România. Urmează a fi instituită o nouă demnitate – cea de inspector general al trupelor. În această funcție va fi numit principele moștenitor, Ferdinand. Prin aceasta se urmărește pregătirea principelui moștenitor pentru viitoarele obligații care îi vor reveni în calitate de rege.
68. 1.04.1910, BUCUREȘTI: Impactul întreruperii relațiilor diplomatice dintre Grecia și România asupra activității navelor de comerț grecești în România. Măsurile luate de România față de acestea. Dorința Companiei Române de Navigație de a folosi drept escală portul Pireu. Reacțiile autorităților elene și ecoul acestora în România. Rolul de intermediar jucat de Legația rusă de la București în discuțiile în această chestiune.
69. 1.04.1910, BUCUREȘTI: Despre sprijinirea de către Arhiepiscopia catolică de București a propagandei catolice în România. Reacțiile vehemente ale presei și oamenilor politici români la afirmația protonotarului apostolic la București (Baud) privitoare la presupusa convertire la catolicism înainte de moarte a mitropolitului primat al Ungro-Vlahiei, Calinic Miclescu.
70. 2.04.1910, BUCUREȘTI: Declarația protonotarului apostolic la București și situația complicată a regelui Carol I. Acesta ar fi încurajat guvernul să ia decizia de expulzare a lui Baud din România. Baud ar fi făcut declarația privind presupusa convertire la catolicism a lui Calinic Miclescu influențat de un mic grup din înalta societate, favorabil catolicismului, condus de Vladimir Ghika.
71. 13.04.1910, BUCUREȘTI: Încheierea sesiunii Camerelor Legislative. Slăbiciunea guvernului Brătianu, ca urmare a disensiunilor dintre aripile moderată și radicală din partidul liberal. Din cauza rezistenței manifestate de „bătrânii liberali” și a reacțiilor opoziției, Brătianu a fost obligat să retragă o parte din proiectele de lege în diverse domenii. Regele Carol I l-ar fi sfătuit pe P. P. Carp să cadă de acord cu Take Ionescu, în eventualitatea preluării puterii de către conservatori.
72. 14.04.1910, BUCUREȘTI: Despre speranțele regelui Carol I și ale guvernului Brătianu privind o posibilă călătorie în România a țarului Nicolae II. Giers consideră că amânarea vizitei ar fi în folosul Austro-Ungariei și Germaniei, în condițiile în care în ultimii ani simpatiile pentru acestea au scăzut în România.
73. 14.04.1910, BUCUREȘTI: Informații din surse confidențiale privitoare la posibilitatea ca împăratul german să viziteze România în anul în cur, SINAIA: Relațiile dintre împăratul Wilhelm II și Carol I nu sunt foarte cordiale, inclusiv din cauze familiale. Trimisul german din România încearcă să refacă relația dintre cei doi monarhi.
74. 12.05.1910, BUCUREȘTI: Discuțiile politice declanșate de un articol publicat în ziarul vienez „Neue Freie Presse”, potrivit căruia regele Carol I nu ar fi fost de acord cu reformele propuse de guvern. Brătianu consideră că autorul articolului nu redă în mod corect opiniile regelui, inclusiv privitor la natura relațiilor României cu Austro-Ungaria și Bulgaria.
75. 12.05.1910, BUCUREȘTI: Plecarea spre Odesa a unei misiuni militare române. Caracterizarea ofițerilor care fac parte din misiune: generalul adjutant Vartiadi, generalul Zosima, amiralul în retragere Murgescu, colonelul Statutului Major General, Iliescu. Regele Carol I dorește ca acestei misiuni să-i fie imprimat un caracter pur protocolar și militar.
76. 12.05.1910, BUCUREȘTI: Discuție confidențială cu ministrul Afacerilor Străine al României, Djuvara. Prezentarea scrisorii regelui Carol I către împăratul Rusiei, pe care șeful misiunii militare române urmează să o înmâneze lui Nicolae II.
77. 25.05.1910, BUCUREȘTI: Potrivit unor informații confidențiale, motivul călătoriei ministrului de Război al României la Constantinopol ar fi fost tatonarea terenului pentru încheierea unei convenții militare între România și Turcia, îndreptate împotriva Bulgariei. Giers nu crede că ministrul a fost împuternicit să ducă negocieri privitoare la o convenție militară.
78. 26.05.1910, BUCUREȘTI: Despre disputa provocată de un articol din ziarul budapestan „Pester Lloyd”, potrivit căruia România ar sprijini financiar mișcarea națională a românilor din Transilvania. Chiar dacă nu poate confirma implicarea financiară a României în campania electorală din Ungaria, Giers remarcă simpatiile exprimate în favoarea românilor din Austro-Ungaria de către oamenii politici din România.
79. 27.05.1910, BUCUREȘTI: Revenirea la București a misiunii militare românești care a călătorit în Rusia. Impresia puternică produsă de primirea cordială de care s-a bucurat misiunea în Rusia în mediile politice din România. Satisfacția regelui Carol I în legătură cu reușita călătoriei.
80. 24.06.1910, SINAIA: Devastarea vaporului românesc „Împăratul Traian” în portul din Pireu. Convocarea de către Brătianu a unei ședințe de urgență a Consiliului de Miniștri. Discuțiile privitoare la modul în care ar trebui să răspundă România. Discutarea incidentului la o întrevedere a lui Giers cu Brătianu. Posibilitatea ca Rusia și Italia să asume rolul de intermediari în depășirea crizei. Reacțiile Marilor Puteri.
81. 9.07.1910, SINAIA: Transmiterea către ministrul român al Afacerilor Străine a unui cec în valoare de douăzeci de mii de franci eliberat de guvernul grec, drept compensație pentru prejudiciile produse la bordul vaporului „Împăratul Traian”. Mulțumirile exprimate de guvernul român pentru rolul de intermediar asumat de Rusia. Impactul incidentului asupra evoluției relațiilor româno-elene, în contextul încercărilor de reluare a raporturilor diplomatice.
82. 16.07.1910, SINAIA: Reacțiile din România la discursul contelui Tisza în parlamentul Ungariei, în care România este amintită pozitiv. În marea ei majoritate, presa românească a adoptat o atitudine sceptică față de discurs.
83. 18.07.1910, SINAIA: Situația românilor din Macedonia și politica balcanică a României. Rolul bisericii în consolidarea identității naționale a cuțovlahilor, posibilitatea înființării unei episcopii autonome pentru românii din Macedonia. Sosirea la București a unei delegații cuțovlahe, conduse de inspectorul școlilor românești din Macedonia.
84. 18.07.1910, SINAIA: Organizarea în luna septembrie a anului în curs a unor exerciții militare de proporție la Oltenița. Generalul Iliescu a anunțat că la aceste exerciții vor fi invitați să asiste agenții militari ai statelor străine acreditați în România. Posibilitatea desemnării unui nou agent militar rus în România, în condițiile în care actualul agent a fost numit în altă funcție și nu va mai reveni în România.
85. 31.07.1910, SINAIA: Publicarea în România a Cărții Verzi, unde este reprodusă corespondența dintre guvernul român și reprezentanții diplomatici italieni de la Atena și București în chestiunea incidentului de la bordul vaporului „Împăratul Traian”. Atacurile din partea opoziției la adresa guvernului în chestiunea respectivă.
86. 31.07.1910, SINAIA: Despre aflarea în România a marelui vizir (İbrahim Hakkı Paşa) și audiența acestuia la regele Carol I. Reacția opiniei publice românești. În ultimul timp se poate observa o îmbunătățire a relațiilor dintre România și Turcia. Acest lucru se explică și prin dorința României de a tempera ambițiile Bulgariei.
87. 17.08.1910, SINAIA: Vizita reginei Bulgariei (Eleonora) în România. Întâlnirea cu cuplul regal român. Este posibil ca unul dintre scopurile vizitei să fi fost obținerea de informații privitoare la apropierea dintre România și Turcia.
88. 19.08.1910, SINAIA: Vizita în România a feldmareșalului britanic Roberts cu scopul anunțării decesului regelui Eduard VII și urcării pe tron a regelui George V. Reacția pozitivă a regelui Carol I și a opiniei publice românești la atenția deosebită acordată României de către Marea Britanie.
89. 20.08.1910, SINAIA: Confirmarea faptului că aflarea în România a marelui vizir (İbrahim Hakkı Paşa) nu a avut o semnificație politică importantă. Întâlnirea cu regele Carol I a fost, mai degrabă, una protocolară. Carol I a fost uimit de faptul că Hakkı Paşa a relatat în detaliu contelui Aehrenthal despre discuțiile avute în România. Regele Carol I ar dori o apropiere de Turcia, pentru a contrabalansa ambițiile Bulgariei, dar nu are încredere în stabilitatea guvernului turc.
90. 2.09.1910, SINAIA: Reacțiile românești la numirea regelui Muntenegrului drept general-feldmareșal al armatei ruse. Amintirile lui Carol I legate de luptele de la Plevna. Minimizarea în Rusia a importanței participării României la acele lupte este considerată de regele român drept o ofensă personală. Giers apreciază rolul deosebit jucat de Brătianu în apropierea recentă dintre Rusia și România și susține ideea unei călătorii a țarului Nicolae II în România.
91. 14.09.1910, SINAIA: Informațiile din ziarul francez „Matin” privind încheierea unei convenții militare între Turcia și România. Discuțiile lui Giers despre acest subiect cu trimisul francez în România (Blondel). Diplomatul francez consideră că acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla în timpul aflării în România a marelui vizir. Giers este de acord cu această supoziție. Există multe puncte de interes comun pentru Turcia și România, în special interesul de a tempera ambițiile Bulgariei. Pe de altă parte, regele Carol I nu exclude o înțelegere cu Bulgaria, în detrimentul Turciei, în cazul în care vor fi luate în considerare interesele României. Dorința României de a avea relații bune cu Bulgaria a fost confirmată și de discuțiile avute de Giers cu Brătianu și ministrul român al Afacerilor Străine (Djuvara). 92. 27.09.1910, SINAIA: Călătoria în România a secretarului german pentru Afaceri Străine (Kiderlen-Waechter). Primirea fastuoasă a acestuia. Încântarea românilor că fostul trimis german la București a preluat conducerea diplomației Germaniei (comparațiile cu Bülow, Aehrenthal și Gołuchowski).
93. 28.09.1910, SINAIA: Despre implicarea lui Giers, alături de trimisul italian în România (marchizul di Beccaria Incisa), în lichidarea consecințelor incidentului de pe vaporul „Împăratul Traian” din portul Pireu. Dorința comună a Rusiei și Italiei de a contribui la îmbunătățirea relațiilor româno-elene.
94. 10.10.1910, SINAIA: Așteptata venire la putere a conservatorilor conduși de P. P. Carp. Profilul politic al lui Carp și viitorul relațiilor ruso-române. Viitorul prim-ministru este un adept convins al alianței cu Germania și Austro-Ungaria. Impactul lui Carp asupra politicii externe va fi însă limitat, grație influenței pe care o are încă regele Carol I. Preferința pentru politica externă promovată de Brătianu.
95. 11.10.1910, SINAIA: Brătianu este deranjat de atacurile la adresa României din presa bulgară. Acest lucru este în legătură cu zvonurile privind încheierea unei convenții militare între România și Turcia. Închiderea școlii românești de la Turtucaia. Posibila rechemare a trimisului bulgar din România (Hesapciev) și numirea în locul acestuia a lui Toșev, trimisul Bulgariei în Serbia. Franța poartă o parte de vină pentru înrăutățirea relațiilor româno-bulgare.
96. 11.10.1910, SINAIA: Călătoria recentă a lui Kiderlen Waechter în România. Criticile acestuia față de intenția României de a favoriza prin lege băncile și industria cu capital românesc.
97. 11.11.1910, BUCUREȘTI: Încercările lui Brătianu de a reduce tensiunile din relațiile româno-bulgare, declanșate de zvonurile privind încheierea unei convenții militare între Turcia și România. Dezaprobarea de către Brătianu a intenției guvernului bulgar de a-l înlocui pe Hesapciev cu Toșev în funcția de trimis bulgar în România. Inspecțiile efectuate la școlile bulgare din București, Brăila și Constanța ca răspuns la închiderea școlii românești din Turtucaia. Suspiciunile autorităților bulgare față de lipsa de loialitate din partea etnicilor români din Turtucaia.
98. 11.11.1910, BUCUREȘTI: Reacții în presa europeană la călătoria în străinătate a ministrului român al Afacerilor Străine, Djuvara. Este puțin probabil ca Djuvara să fi fost însărcinat cu misiuni secrete la Viena și Berlin. Giers consideră că Djuvara nu are anvergura politică și diplomatică necesară pentru îndeplinirea unor misiuni cu totul speciale.
99. 11.11.1910, BUCUREȘTI: Eforturile lui Carol I de a crea o flotă maritimă puternică. Intențiile României în această direcție sunt încurajate de anumite uzine din străinătate. România nu are la dispoziție mijloacele financiare necesare pentru proiecte de anvergură în domeniul naval.
100. 30.11.1910, BUCUREȘTI: Zvonurile privind existența între România și Austro-Ungaria a unor acorduri secrete. Discuțiile trimisului italian în România (marchizul di Beccaria Incisa) cu regele Carol I despre pretinsa convenție militară româno-turcă. Carol I a negat încheierea unei astfel de convenții. Regele consideră că relațiile ruso-române sunt foarte bune și apreciază acest fapt.
101. 1.12.1910, BUCUREȘTI: Audiența trimisului italian în România (marchizul di Beccaria Incisa) la regele Carol I. Chestiunea privind posibilitatea reluării relațiilor diplomatice dintre România și Grecia. Problema școlilor și bisericilor grecești din România. Opoziția lui Carol I față de ideea acordării pentru acestea a unor privilegii speciale. Reconcilierea româno-elenă ar putea dăuna intereselor statelor slave din Balcani.
102. 8.12.1910, BUCUREȘTI: Situația politică din România. Lupta dintre conservatori și conservatorii democrați, în perspectiva alegerilor parlamentare și retragerea liberalilor de la guvernare. Încercarea regelui Carol I de a unifica cele două partide. Suferind eșec în această încercare, regele a decis să dea preferință conservatorilor lui Carp. Rusia ar putea beneficia de pe urma consolidării conservatorilor-democrați conduși de Take Ionescu.
103. 8.12.1910, BUCUREȘTI: Reformele agrare inițiate de guvernul liberal au reprezentat o reacție la revoltele țărănești. Discursul ținut de Brătianu în Parlament în apărarea reformelor. Esența reformelor și reacția critică a conservatorilor.
104. 9.12.1910, BUCUREȘTI: Chemarea probabilă la guvernare a conservatorilor. Guvernul urmează a fi format de către P. P. Carp, fără participarea conservatorilor-democrați ai lui Take Ionescu. Lista și caracterizarea posibililor miniștri.
105. 3.01.1911, BUCUREȘTI: Trecerea de către guvernul Brătianu prin Parlament a Legii sanitare și a Legii privind drenarea terenurilor inundate de apele Dunării și Prutului. Semnificația acestor legi.
106. 5.01.1911, BUCUREȘTI: Introducerea pe ordinea de zi a ședinței Parlamentului, înainte de căderea guvernului liberal, a proiectului Legii privind impozitarea progresivă. Prezentarea proiectului de lege.
107. 5.01.1911, BUCUREȘTI: Guvernul Carp își începe activitatea în condiții complicate. Posibilitatea constituirii unei alianțe electorale între liberali și conservatorii-democrați. Conform practicilor electorale românești, partidul aflat la conducerea guvernului are cele mai mari șanse de a câștiga alegerile.
108. 5.01.1911, BUCUREȘTI: Prima recepție diplomatică la noul ministru al Afacerilor Străine (Maiorescu). Asigurări primite din partea lui Maiorescu privind dorința României de a avea relații bune cu Rusia. Acest lucru a fost cerut probabil de regele Carol I, în condițiile cunoscutei aversiuni a lui P. P. Carp față de lumea slavă.
109. 6.01.1911, BUCUREȘTI: Despre aflarea la București a ministrului Afacerilor Străine al Serbiei (Milovanović). În ciuda caracterului privat al vizitei, Milovanović s-a întâlnit cu regele Carol I și mai mulți oameni politici români. La aceste întâlniri s-a discutat și despre proiectul conectării căilor ferate române și sârbe.
110. 20.01.1911, BUCUREȘTI: Despre proiectele mai vechi de încheiere între Turcia și România a unor convenții comerciale și consulare. Semnarea acestora a fost amânată de mai multe ori din cauza evenimentelor din Turcia. Partea turcă este interesată de reluarea negocierilor.
111. 21.01.1911, BUCUREȘTI: Zvonul lansat de ziarul „Vossische Zeitung” despre descoperirea unei presupuse conspirații împotriva moștenitorului tronului austro-ungar (Franz Ferdinand), în timpul aflării acestuia în România. Dezmințirea guvernului român.
112. 3.02.1911, BUCUREȘTI: Informații obținute de la trimisul sârb din România (Ristić) privind proiectul construirii unui pod de cale ferată peste Dunăre. Posibilitatea modificării convenției româno-sârbe din 1898. Serbia dorește ca podul să se construiască între Gruia și Radujevac.
113. 3.02.1911, BUCUREȘTI: Declarația guvernului Greciei privind dorința de a relua relațiile diplomatice cu România. Guvernul României este dispus să dea curs aspirațiilor elene. Discuțiile lui Maiorescu despre acest subiect cu Giers și trimisul italian la București (marchizul di Beccaria Incisa).
114. 13.02.1911, BUCUREȘTI: Despre comandarea de către România la uzina Krupp a o sută douăzeci și opt de tunuri de campanie, modelul 1904, pentru unitățile de infanterie și a paisprezece tunuri, modelul 1908, pentru cavalerie. Noile tunuri urmează a fi livrate în cursul anului 1912.
115. 18.02.1911, BUCUREȘTI: Ecourile publicării în ziarul „Le Figaro” a unui interviu cu P. P. Carp. Simpatiile lui Carp pentru Tripla Alianță. Declarațiile sale privitoare la cauza românilor transilvăneni au provocat nedumeriri chiar și în rândul conservatorilor.
116. 19.02.1911, BUCUREȘTI: Alegerile parlamentare din România. Numărul relativ mare de deputați și senatori care vor fi aleși din partea opoziției poate fi considerat un fenomen rar pentru viața parlamentară din regat. Guvernul conservator continuă să fie slab și nepopular.
117. 2.03.1911, BUCUREȘTI: Audiență la regele Carol I. Regele roagă să-i fie transmise țarului Nicolae II sentimentele de loialitate și prietenie cordială. Carol I este nemulțumit de agitația politică din țară. Nu este de acord cu unele propuneri ale conservatorilor în domeniul reformei agrare. Giers i-a declarat că Rusia este satisfăcută de faptul că deciziile majore de politică externă sunt luate în România de către rege.
118. 2.03.1911, BUCUREȘTI: Discuție cu ministrul Afacerilor Străine (Maiorescu) la recepția diplomatică. Maiorescu a declarat că politica externă este de competența exclusivă a regelui Carol I. Interviul acordat de Maiorescu ziarului „Neue Freie Presse”, în care ziaristul ar fi deformat sensul celor afirmate de el. Giers consideră că atât Carp cât și Maiorescu sunt susținători ai Triplei Alianțe.
119. 17.03.1911, BUCUREȘTI: Deschiderea de către regele Carol I a sesiunii camerelor legislative. Conținutul Mesajului Tronului. Sunt preconizate măsuri prin care urmează a fi ameliorate condițiile de viață ale angajaților de la căile ferate, profesorilor din clasele primare și secundare, precum și ale țăranilor. Regele Carol I nu este de acord cu toate inițiativele guvernului condus de P. P. Carp. Partidele politice încearcă să implice Casa Regală în disputele politice.
120. 17.03.1911, BUCUREȘTI: Pentru România, reluarea relațiilor diplomatice cu Grecia nu reprezintă o prioritate. Inițiativele de politică externă (inclusiv sprijinirea cuțovlahilor) sunt afectate puternic de slăbiciunile guvernului. Caracterizarea lui Alexandru Florescu, care ar putea fi numit trimis al României în Grecia.
121. 17.03.1911, BUCUREȘTI: Pe planul politicii internaționale, adversarul principal al României este Bulgaria. Ca reacție la închiderea școlii românești din Turtucaia, guvernul român a luat măsuri împotriva școlilor bulgare din România. Au fost stabilite reglementări stricte privind traversarea frontierei de către muncitorii sezonieri bulgari.
122. 23.03.1911, BUCUREȘTI: Despre incidentul de la Stambulul Vechi, în Delta Dunării, provocat de pescuitul ilegal practicat de pescarii ruși. Notă a ministrului român al Afacerilor Străine adresată Legației Rusiei de la București.
123. 2.04.1911, BUCUREȘTI: Reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Grecia. Numirea lui Alexandru Florescu în calitate de trimis al României în Grecia. Ura față de greci, cu rădăcini în epoca fanariotă, este foarte puternică în România. Totuși, majoritatea oamenilor politici sunt de acord cu reluarea relațiilor diplomatice. Guvernul român apreciază în mod special rolul de intermediari asumat de către Rusia și Italia în negocierile româno-elene. Reluarea relațiilor dintre cele două țări reprezintă un lucru pozitiv și pentru Rusia.
124. 2.04.1911, BUCUREȘTI: Guvernul P. P. Carp promovează o politică moderată în relația cu etnicii români din afara granițelor. Au fost reduse fondurile alocate școlilor și bisericilor din Macedonia. Tăierile de fonduri au provocat reacții negative la aromânii stabiliți în România.
125. 2.04.1911, BUCUREȘTI: Adoptarea de către Parlament a mai multor proiecte de lege în domeniul social și fiscal. A fost aprobat și bugetul. Prin corupere și promisiuni, guvernul reușește să câștige încă destui susținători. Din toamnă acesta se va confrunta însă cu foarte multe dificultăți.
126. 2.04.1911, BUCUREȘTI: Activitatea coloniei albaneze din București. Constituirea în 1908 a Societății „Bashkimi”, care susține revoltele albanezilor din Imperiul otoman. Ambițiile politice ale lui Albert Ghica, care își dorește să obțină tronul albanez.
127. 9.04.1911, BUCUREȘTI: Negocierile româno-sârbe privind construirea podului de cale ferată peste Dunăre. Guvernul român ar fi dispus să accepte modificarea convenției româno-sârbe privind conectarea căilor ferate din cele două țări, cu condiția încheierii negocierilor dintre Serbia și Turcia privind calea ferată adriatică.
128. 9.04.1911, BUCUREȘTI: Discuție cu ministrul român al Afacerilor Străine (Maiorescu) despre reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Grecia. Accentuarea de către Maiorescu a rolului benefic pe care l-au jucat Rusia și Italia în aplanarea incidentului de la Pireu și în restabilirea relațiilor diplomatice. România speră că raporturile dintre Patriarhia Ecumenică și guvernul elen se vor îmbunătăți și se așteaptă la o implicare a Rusiei în negocieri.
129. 14.05.1911, BUCUREȘTI: Audiență privată la regele Carol I. Împărtășirea de către Carol I a sentimentului de mândrie față de modul în care se dezvoltă România. O dovadă în acest sens este modernizarea portului Constanța și creșterea rapidă a numărului navelor comerciale. România urmărește creșterea rolului în comerțul dunărean și deschiderea de noi rute maritime de pasageri. Se constată și creșterea importanței navelor românești pentru transportul pe Prut. Acest aspect reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Rusia.
130. 14.05.1911, BUCUREȘTI: Călătoria reginei Elisabeta în Bulgaria, la Euxinograd, pentru a face o vizită de răspuns reginei Bulgariei, Eleonora. Carol I nu știe dacă țarul Ferdinand va fi prezent la întâlnire. Este mulțumit de preluarea guvernului Bulgariei de către Ivan E. Gheșov, despre care are o părere foarte bună.
131. 12.06.1911, BUCUREȘTI: Despre primirea extrem de cordială oferită în România comisiei secției din Odesa a Societății Militar-Istorice ruse, conduse de generalul Romanenko. Unul dintre scopurile vizitei acestei comisii este alegerea locului de amplasare a monumentului dedicat lui Suvorov. După vizita comisiei respective, a urmat călătoria în România a unui grup de cursanți ai Primului Corp de Cadeți din Sankt Petersburg. Ambele evenimente reprezintă manifestări de simpatie din partea cercurilor militare române față de armata rusă.
132. 5.07.1911, SINAIA: Conflictul dintre Mitropolitul primat Atanasie și episcopul de Roman, Gherasim. Implicarea guvernului în conflictul respectiv. Judecata Sfântului Sinod. Cererea de demisie depusă de către Mitropolitul primat. Disputa va încuraja partidele politice în tentația de a subordona înalții ierarhi ai Bisericii propriilor interese.
133. 6.07.1911, SINAIA: Guvernul român a aflat despre faptul că albanezii din București au început să cumpere puști, pe care le trimit în Albania. Puștile erau procurate din depozitele a două regimente dislocate în București.
134. 6.07.1911, SINAIA: Sosirea la București a mareșalului japonez Nogi. Opinia publică din România este măgulită de trecerea acestuia prin România. Onorurile acordate lui Nogi de către armata română.
135. 13.07.1911, SINAIA: Trecerea prin Parlament a unei legi prin care sunt scutiți de impozite proprietarii de terenuri cu o suprafață de până la șase hectare. Intenția guvernului Carp de a adopta o lege privind răscumpărarea de către stat a moșiilor fără moștenitori. Aceste suprafețe vor putea fi folosite la împroprietărirea țăranilor. Obiectivul guvernului este de a crea o clasă de proprietari de pământ de mărime medie.
136. 13.07.1911, SINAIA: Discutarea situației din Peninsula Balcanică cu ministrul român al Afacerilor Străine (Maiorescu). În statele slave din Balcani crește neîncrederea în Austro-Ungaria. România nu are nicio înțelegere secretă cu Turcia. Maiorescu nu înțelege care este sensul tulburărilor din Balcani. România va reacționa doar dacă la sud de Dunăre se vor produce schimbări majore. Giers menționează că atât Carp cât și Maiorescu s-au remarcat mereu prin tendințe austrofile.
137. 16.07.1911, SINAIA: Organizarea la sfârșitului lunii septembrie a anului în curs, în nordul Moldovei, a unor manevre militare de amploare. După manevre, familia regală va merge la Iași pentru a participa la festivitățile organizate de către Universitatea din Iași. Giers sugerează trimiterea cu această ocazie la Iași a unei delegații, conduse de guvernatorul Basarabiei.
138. 16.07.1911, SINAIA: Situația politică din România. Raportul de forțe în tabăra conservatorilor. Lipsa de coeziune a guvernului conservator. Atacurile guvernului asupra unor afaceri aparținând liberalilor. Cazul Societății de Tramvaie din București. Încercarea guvernului de a modifica statutele acestei societăți; reacția liberalilor.
139. 4.08.1911, SINAIA: Îngrijorările României privind stabilitatea politică din Turcia; situația guvernului Junilor Turci. Eventualele schimbări majore în Turcia ar putea afecta statusquo-ul din Balcani, pe care România dorește să-l păstreze. Este posibil ca revoltele albanezilor să conducă la crearea în timp a unei „autonomii albaneze”.
140. 21.08.1911, BUCUREȘTI: Atitudinea rezervată a României față de proiectul căii ferate adriatice. Situația politică incertă din Turcia afectează perspectivele realizării proiectului, inclusiv conectarea căilor ferate române cu cele sârbe.
141. 21.08.1911, BUCUREȘTI: Trecerea prin România a prințului Yusuf Izzeddin, moștenitor al tronului otoman. Din cauza situației politice din Turcia, România nu pare a fi dispusă să accepte o înțelegere politică cuprinzătoare cu Imperiul otoman. Maiorescu contrazice zvonurile potrivit cărora ar fi avut loc un schimb de telegrame între el și marele vizir.
142. 26.09.1911, SINAIA: Conflictul dintre Turcia și Italia în Tripolitania a provocat în cercurile guvernamentale din România o stare de nedumerire și nemulțumire față de Italia. Se consideră că acest conflict va afecta status-quo-ul din Balcani, inclusiv prin creșterea importanței Bulgariei. Clasa politică românească este dominată de un sentiment de invidie față de Bulgaria. Regele Carol I este informat cu regularitate de către Kiderlen-Waechter privitor la conflictul italo-turc.
143. 27.09.1911, SINAIA: Știrile despre decernarea ordinului românesc al regelui de gradul 1 sultanului otoman au provocat îngrijorarea trimișilor sârb și bulgar în România. Maiorescu le-a declarat acestora că decernarea ordinului nu are nicio legătură cu războiul italo-turc.
144. 27.09.1911, SINAIA: Sosirea la Constanța a unei escadre ruse. Aceasta a fost întâmpinată de către Ferdinand, moștenitorul tronului. În onoarea ofițerilor ruși a fost organizat un banchet. Delegația a fost primită la, SINAIA: de către regele Carol I. Impresia generală a fost pozitivă.
145. 27.09.1911, SINAIA: Situația politică din România. Relația regelui Carol I cu partidele politice. Încercarea unei reconcilieri între conservatori și conservatorii-democrați.
146. 28.09.1911, SINAIA: Chestiunea moșiilor din Basarabia aparținând spitalului Sf. Spiridon din Iași. Dorința guvernului rus de a le răscumpăra. Giers consideră că, din rațiuni politice, Rusia ar trebui să fie de acord cu suma de șapte milioane franci avansată în discuții de către ministrul Afacerilor Străine român.
147. 26.10.1911, SINAIA: Negocierile de reconciliere purtate de conservatori și conservatorii-democrați au fost întrerupte din cauza condițiilor puse de Take Ionescu. Conservatorii democrați poartă discuții cu liberalii, atacându-i pe conservatori. Punctul comun de atac îl reprezintă chestiunea Societății de Tramvaie din București. Indiferent de raportul de forțe dintre partide, decizia privind formarea viitorului guvern va aparține regelui Carol I.
148. 27.10.1911, SINAIA: În cazul în care disensiunile dintre conservatori și conservatorii-democrați vor fi depășite, Take Ionescu ar putea fi de acord cu intrarea în guvern, ocupând funcția de ministru al Afacerilor Străine. Fiind cel mai talentat om politic din România, prin personalitatea sa, Ionescu va domina guvernul. El ar putea oferi mai multe garanții de independență față de Tripla Alianță decât Carp.
149. 27.10.1911, SINAIA: Despre transferarea în Rusia a osemintelor generalului aghiotant Schilder, decedat în 1853 în Valahia și înmormântat la Călărași. Primirea deosebită de care s-a bucurat în România delegația militară rusă însărcinată cu transportarea osemintelor.
150. 8.11.1911, SINAIA: Atenția cu care autoritățile române urmăresc evoluția evenimentelor din Tripolitania. Informații contradictorii care sosesc de la Berlin și Viena.
151. 8.11.1911, SINAIA: Recepția oficială de la Ministerul Afacerilor Străine al României. Trimisul italian în România (Carlo Fasciotti) este deranjat de tonul adoptat de presa românească în chestiunea conflictului italo-turc. Aprecierile lui P. P. Carp și T. Maiorescu.
152. 8.11.1911, SINAIA: Discuții cu T. Maiorescu privitoare la situația din Peninsula Balcanică. Călătoria la Constantinopol a însărcinatului român cu afaceri de la Sofia (C. LangaRășcanu) pentru a înmâna ministrului Afacerilor Străine al Turciei (Mustafa Asım Bey), din partea trimisului italian de la Sofia (Alessandro de Bosdari), un plic cu informații secrete.
153. 24.11.1911, BUCUREȘTI: Guvernul român urmărește cu îngrijorare evoluția conflictului italo-turc. Maiorescu crede că, în cazul în care acesta nu se va încheia până în primăvară, va fi greu să se mențină pacea în Peninsula Balcanică. Regele Carol I consideră că războiul nu poate fi încheiat fără o mediere din partea Marilor Puteri.
154. 24.11.1911, BUCUREȘTI: Numirea neașteptată a generalului Averescu în funcția de șef al Statului Major General. Averescu este cel mai important general român. Desemnarea s-a făcut la insistențele regelui Carol I și este legată de intențiile României de a se pregăti pentru eventualele complicații din Peninsula Balcanică.
155. 25.11.1911, BUCUREȘTI: Reacțiile presei românești la războiul italo-turc. Impactul analizelor critice la adresa Italiei din ziarele românești asupra relațiilor italo-române. Semnalele de nemulțumire transmise de Italia produc o impresie puternică în România. Punctul de vedere al regelui Carol I asupra greșelilor comise de Italia. Carol I își fundamentează opiniile pe informațiile primite de la Kiderlen-Waechter.
156. 8.12.1911, BUCUREȘTI: Viața politică din România. Reluarea sesiunilor camerelor legislative. Refuzul partidelor de opoziție de a participa la discutarea adresei de răspuns la Mesajul Tronului. Interpelarea depusă de opoziție privind acțiunile guvernului față de Societatea de Tramvaie din București. Partidele de opoziție intenționează să demisioneze în bloc din Parlament.
157. 8.12.1911, BUCUREȘTI: Caracterizarea partidului liberal din România, preocupat de acapararea afacerilor financiare și industriale din țară. Implicarea membrilor săi în diverse afaceri profitabile este explicată de acest partid prin dorința de a sprijini capitalul național. Cazul Societății de Tramvaie din București și impactul său asupra vieții politice din România.
158. 9.12.1911, BUCUREȘTI: Zvonurile privind rugămintea adresată de către țarul bulgar ministrului Afacerilor Străine al Austro-Ungariei de a media îmbunătățirea relațiilor româno-bulgare. Acest lucru a fost dezmințit de către prințul Fürstenberg, trimisul Austro-Ungariei în România. Maiorescu crede că nu este necesară intervenția Austro-Ungariei.
159. 9.12.1911, BUCUREȘTI: Maiorescu afirmă că guvernul român a cheltuit în decursul unui an circa treizeci și opt de milioane de franci pentru a satisface solicitările urgente ale armatei. Potrivit unor informații, guvernul a plasat o nouă comandă de armament. Se colectează date despre Bulgaria. Zvonurile privind luarea unor măsuri speciale în districtul militar Iași nu s-au confirmat.
160. 22.12.1911, BUCUREȘTI: Guvernul român se teme în continuare de impactul conflictului italo-turc asupra situației din Peninsula Balcanică. Corespondența regelui Carol I cu KiderlenWaechter. Analizele acestuia sunt apreciate foarte mult de către regele României.
161. 22.12.1911, BUCUREȘTI: Pregătirile României pentru posibile complicații externe. Procurarea unor hărți detaliate ale Bulgariei. România este îngrijorată de o eventuală modificare a status-quo-ului în Balcani.

Abrevieri
Documente (în limba rusă și traducerea lor în limba română)
Bibliografie
Indice de nume de persoane
Indice de nume geografice

Flavius Solomon (n. 1967, Butuceni, Orhei, Rep. Moldova) este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iaşi. Din cărțile publicate: Politică şi confesiune la început de ev mediu moldovenesc, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004; Migration im südöstlichen Mitteleuropa. Auswanderung, Flucht, Deportation, Exil im 20. Jahrhundert, In Zusammenarbeit mit Krista Zach und Cornelius R. Zach, München, IKGS Verlag, 2005; Südosteuropa im 20. Jahrhundert. Ethnostrukturen, Identitäten, Konflikte, Hrsg. von Flavius Solomon, Alexander Rubel und Alexandru Zub, Konstanz, Hartung-Gorre Verlag 2004; Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004, Vorbild Europa und die Modernisierung Mittel- und Südosteuropas Hrsg. von Flavius Solomon, Krista Zach, Juliane Brandt. Münster, LIT-Verlag, 2009. A editat, împreună cu Andrei Cuşco, Bogdan Ceobanu și Grigorii Șkundin, Rapoarte diplomatice ruse din România (1888-1898), Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2014, iar împreună cu Andrei Cuşco și Mihai-Ștefan Ceaușu, volumul România și statele vecine la începutul Primului Război Mondial. Viziuni, percepții, interpretări, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2016.

Andrei Cuşco (n. 1982, Chişinău, Rep. Moldova) este doctor în istorie la Central European University din Budapesta și cercetător științific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române – Filiala Iași. Din cărțile publicate: Basarabia în componenţa Imperiului Rus (1812-1917), Moscova, 2012; Volume editate: împreună cu Diana Dumitru, Igor Caşu și Petru Negură: Al Doilea Război Mondial: memorie şi istorie în Estul şi Vestul Europei, Chișinău, Ed. Cartier, 2013; împreună cu Flavius Solomon, Bogdan Ceobanu și Grigorii Șkundin, Rapoarte diplomatice ruse din România (1888-1898), Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2014; împreună cu Flavius Solomon și Mihai-Ștefan Ceaușu, România și statele vecine la începutul Primului Război Mondial. Viziuni, percepții, interpretări, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2016.

Alexandr Stâkalin (n. 1962, Moscova) este doctor în istorie la Institutul de Studii Slave din Moscova al Academiei de Științe din Federația Rusă și cercetător științific superior la același institut, cu specializare în istoria culturii și vieții politice în Ungaria și România în perioada modernă târzie și contemporană. A fost membru în Comisia mixtă de istorie româno-rusă și a colaborat la diverse proiecte de cercetare cu istorici din România și Republica Moldova.