Descriere
Sumar
Despre autori
La împlinirea a 150 de ani de la instaurarea monarhiei constituţionale, un grup de cercetători şi profesori, preocupaţi de procesul de modernizare a României şi de evoluţia acesteia în perioada interbellica, au dorit să surprindă rolul jucat de instituţia monarhică în spaţiul românesc de-a lungul a 81 de ani. Chiar dacă momentul festiv putea duce la apariţia unor analize elegiace, nu a fost deloc aşa, ba dimpotrivă. Textele ce se regăsesc astăzi în cuprinsul volumului intitulat Regalitatea română. Perspective istoriografice realizează un excurs istoriografic provocator, având, printre altele, calitatea de a prezenta cititorilor mai multe episoade din istoria instituţiei monarhiei româneşti, poziţionarea ei faţă de anumite momente politice şi, nu în ultimul rând, modul în care evoluţia politică, economică şi culturală a României a fost influenţată de personalitatea celor patru regi ai României.
ÎNCEPUTURILE UNUI NOU REGIM POLITIC:
Ion Stanomir, Anul 1866 – câteva însemnări în marginea unui început;
Simion-Alexandru Gavriș, Adunarea Constituantă din 1866 și problema monarhiei:
câteva considerații;
Remus Tanasă, Republicanismul liberalilor radicali: între ideal și armă politică;
Dumitru Vitcu, Cuza Vodă versus Carol I în publicistica politică eminesciană;
SUCCESE ȘI NEREUȘITE:
Gheorghe Cliveti, Încoronarea Regală din 10 mai 1881- ritual monarhic, implicaţii politico-diplomatice;
Iustin Gherman, Un „arbitraj” nereușit. Carol I șicriza politică din anii 1888-1891;
Ana Sterian, Casa Regală în refugiu la Iași;
Ovidiu Buruiană, Regele Carol II și reconfigurarea sistemului politic în România interbelică. Serbările Restaurației;
Gheorghe Onișoru, Decizii politice importante ale regelui Mihai: de la arestarea mareșalului Ion Antonescu la abdicare;
CULTURĂ ȘI PERCEPȚIE PUBLICĂ:
Carmen Tănăsoiu, Istoria ca un imens hohot de râs. Caricaturile unei epoci (1866-1914);
Sorin Cristescu, Dragoș Stăncescu, Din colecţii particulare: documente inedite provenite din arhiva lui Paul Lindenberg (1859 - 1943);
Dinu Bălan, A fi un monarh bun și înțelept: imaginea regelui Carol I în jurnalul arhiepiscopului Raymund Netzhammer;
Maria Daniela Bălan, Imaginea monarhiei în însemnările politice ale lui Alexandru Marghiloman (1897-1914)
Liviu Brătescu, Monumente statuare şi ceremonii publice la Iaşi. Instrumente de legitimare ale lui Carol I în a doua jumatate a secolului al XIX-lea;
Petronela Podovei, Iniţiative şi proiecte ieşene la moartea regelui Carol I;
Aurelia Felea, Monarhia în Basarabia interbelică: percepții, atitudini, restituiri;
Cristian Scăiceanu, Regele Carol al II-lea, un mare filatelist;
DEMERSURI NAȚIONALE ȘI POLITICĂ EXTERNĂ:
Costin Scurtu, Aspecte ale organizării armatei în Dobrogea la începutul secolului XX;
Daria Nicolae, Marea Moschee „Carol I” din Constanța, model de conviețuire interetnică în Dobrogea, promovat de Casa Regală din România;
Mihai-Ștefan Ceaușu, Impactul războiului vamal dintre Regatul României și Austro-Ungaria asupra Bucovinei;
Iulia-Elena Zup, Extinderea legislației Regatului României în Bucovina și traducerile în și din limba germană (1918-1938);
Daniel Crețu, Vizitele familiei regale la Sibiu în primul deceniu interbelic;
Daniel Hrenciuc, Monarhia de Hohenzollern în contextul relațiilor româno-polone interbelice. Proiecte și strategii privind securitatea Europei central-orientale;
Alexandru Muraru, Transformarea regalității românești: de la statutele și normele interne ale dinastiei la procesul reinstituționalizării Casei Regale. Evoluții, decizii, interpretări
Mihai-Ștefan Ceaușu (n. 1952, Rădăuți, Suceava) este cercetător științific și directorul Departamantului de Istorie Modernă al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iași. Domeniul principal de interes: istoria Imperiului Habsburgic și a Bucovinei. Autor al mai multor monografii și studii privind istoria românilor din Dubla Monarhie. Premiul Dimitrie Onciul al Academiei Române (2006) pentru lucrarea: Parlamentarism, partide şi elită politică în Bucovina habsburgică (1848-1918), Iaşi, 2004. Din cărțile publicate: Domeniul mănăstirilor din Bucovina în secolele XIV-XVIII. Inventar de documente (2007), ediție de documente, împreună cu Marius Chelcu, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; Bucovina habsburgică. De la anexare la Congresul de la Viena. Iosefinism şi postiosefinism. 1775-1815 (1998), Fundaţia Academică “A.D. Xenopol”, Iaşi.
Liviu Brătescu (n. 1974) este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Iaşi, doctor în Istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, cu teza I.C. Brătianu şi politica externă a României. 1866-1888. În anul 2011 a fost bursier post-doctoral în cadrul proiectului Ştiinţele socio-umaniste în contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de studii şi cercetare postdoctorală cu tema „Liberali versus conservatori: monumente publice şi memorii concurente în Romania modernă (1866-1914)”. A editat volumele: Liberalismul românesc, tendinţe, structuri personalităţi (împreună cu Ovidiu Buruiană, 2006, ediția a doua, 2013), Conservatorismul românesc. Origini, direcţii, perspective (împreună cu Mihai Chiper, 2008, ediția a doua 2014), Liberalismul romanesc și valențele sale europene (2010, ediția doua 2013), Monarhia în România, o evaluare: politică, memorie şi patrimoniu (2012, împreună cu Ştefania Ciubotaru). Autor al volumelor: I.C. Brătianu și politica externă a României (1866-1888) (2013), România la răscruce. Anul 1866 (2014) și Liberali versus conservatori: monumente publice şi memorii concurente în Romania modernă (1866-1914) (2015). Autor a numeroase studii şi articole de specialitate cu privire la istoria politică şi socială în epoca modernă.
Simion-Alexandru Gavriş (n. 1981, Iași) a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în anul 2004. În anul 2010 a obţinut titlul de doctor în Istorie în cadrul Academiei Române (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi). Între anii 2010 şi 2013 a fost cercetător postdoctoral la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Cărți publicate la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi: Ipostazele unei biografii politice: Manolache Costache Epureanu (2014) și Viaţa şi opiniile prinţului Grigore Mihail Sturdza (1821-1901) (2015). A publicat, de asemenea, mai multe studii şi articole privind istoria politică şi intelectuală a conservatorismului românesc.
