Descriere
Sumar
Despre autori
Volumul de faţă cuprinde un număr de 104 testamente aparţinând negustorilor şi meşteşugarilor din Ţara Românească şi acoperă perioada cuprinsă între ultimul sfert al secolului al XVII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Majoritatea pieselor incluse în volum sunt inedite, fiind depistate de-a lungul timpului de către editor în cursul cercetărilor sale în fondurile documentare păstrate la Biblioteca Academiei Române, Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale sau filialele judeţene ale Arhivelor Naţionale. Prin acest volum, autorul doreşte să pună în circuitul ştiinţific o sursă documentară importantă, care să permită tuturor celor interesaţi de problematica succesiunii testamentare, sub diversele ei aspecte, o mai bună înţelegere a fenomenelor sociale din Ţara Românească (şi nu numai!) în perioada mai sus-amintită, aşa cum se reflectă ele în cuprinsul acestor izvoare.
«Odată cu publicarea, în urmă cu aproape o jumătate de secol, a studiilor lui Michelle Vovelle şi Pierre Chaunu, cercetarea testamentelor a devenit o preocupare recurentă în istoriografia occidentală, dată fiind importanţa acestei categorii de surse pentru mai buna şi corecta înţelegerea a multiplelor aspecte – socio-comportamentale, juridice şi religioase – ce au caracterizat evoluţia societăţii umane, cel puţin din primele momente ale Evului Mediu şi până în zorii modernităţii. Cu totul altfel, însă, a fost situaţia din istoriografia română din perioada regimului comunist (1945-1990), în care cercetările privind testamentele au fost cvasi-absente – date fiind constrângerile ideologice ale viziunii marxiste asupra istoriei –, puţinele referințe la această categorie de surse având mai degrabă un caracter pur teoretic. Situaţia a cunoscut o evidentă schimbare în bine după anul 1990, când interesul pentru studierea amănunţită şi din diverse perspective a conţinutului testamentelor elaborate în ţările române este mai mult decât evident, dovada constituindu-o studiile publicate în toată această perioadă. Din nefericire, cele mai multe dintre aceste cercetări sunt mai degrabă studii de caz, situaţia fiind explicabilă şi prin absenţa unui corpus al testamentelor (diatelor) elaborate pe teritoriul românesc extracarpatic în perioada secolelor XVII-XIX. Acestui deziderat i se circumscrie acest volum al nostru, prin care dorim să punem în circuitul ştiinţific un asemenea corpus testamentar, aparţinând categoriei negustorilor şi meșteșugarilor din Ţara Românească, acoperind perioada cuprinsă între ultimul sfert al secolului al XVII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea.» (Gheorghe Lazăr)
Această lucrare a fost realizată în cadrul unui grant acordat de Ministerul Educației şi al Cercetării, CNCS-UEFISCDI, proiect număr PN-III-P4-ID-PCE-2020-0263
Studiu introductiv; Bibliografie; Abrevieri; Testamente (transcrierea lor); Abrevieri, indicații de utilizare a indicelui; Indice onomastic şi toponimic; Glosar; Fotocopii
Gheorghe Lazăr (n. 1967, Poenari, jud. Giurgiu) este cercetător ştiinţific (din 2014 cercetător ştiinţific I) în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ (Bucureşti) al Academiei Române şi a obţinut titlul de doctor în istorie în anul 2005, în cadrul Universităţii Laval (Québec, Canada). Preocupările sale ştiinţifice au în vedere în special istoria socială a Vechiului Regim românesc (secolele XVII-XVIII), cu precădere a negustorilor din Ţara Românească, genealogia familiilor marilor boieri, istoria economică, paleografia slavo-română şi cea chirilică. Dintre publicaţiile sale amintim: Les marchands en Valachie, XVIIe-XVIIIe siècles (Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2006; lucrarea a obţinut, în anul 2008, premiul „N. Iorga” al Academiei Române), Mărturie pentru posteritate. Testamentul negustorului Ioan Băluţă din Craiova (Editura Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2010), Documente privitoare la negustorii din Ţara Românească, vol. I (1656-1688) şi vol. II (1689-1714) (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2013-2014), Catastife de negustori din Ţara Românească (secolele XVIII-XIX) (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2016). De asemenea, de-a lungul timpului a publicat numeroase articole în reviste ştiinţifice din ţară şi străinătate, a coordonat (singur sau în colaborare) mai multe volume colective de studii, a participat (în calitate de coautor şi coordonator) la publicarea a nu mai puţin de 10 volume din seria B (Ţara Românească) a colecţiei naţionale Documenta Romaniae Historica etc.
