Impulsul Iluminismului în traduceri româneşti din secolul al XVIII-lea

Eugenia Dima, Andrei Corbea-Hoişie (ed.)

Descriere Sumar Despre autori

Volumul cuprinde analiza textologică și lingvistică a unui număr de 6 texte din secolul al XVIII-lea, care reprezintă mai multe stiluri funcționale și cuprind scrieri din domeniile: istorie, științe, literatură. Lucrările sînt rezultatul influenței iluministe occidentale, care a stat la baza modernizării culturii și limbii române. Traduse direct sau prin intermediul unor traduceri vehiculare, textele răspîndite mai ales prin copii manuscrise dovedesc interesul cărturarilor români pentru cultura occidentală și efortul acestora pentru a exprima idei și noțiuni noi folosind inventarul lexical specific vechii limbi literare, pe care îl înnoiau prin introducerea de neologisme, prin calcuri sau perifraze. Circulația cărților la nivel european, cu punct terminus în țările române, demonstrează tendința de racordare a culturii române la ideologia occidentală și contribuția acestor traduceri la progresul culturii române moderne.

Patrick Gordon şi avatarurile geografiei sale în Europa secolului al XVIII-lea; Voltaire, ”Histoire de Charles XII” şi traducerea românească a arhimandritului Gherasim de la Iaşi; Interpolarea ca strategie de traducere a ”Istoriei universale adecă de obşte, care cuprinde în sine întîmplările veacurilor vechi”, versiune în limba română de Ioan Piuariu Molnar; ”Istoria lui Bertoldo în Moldova” în secolul al XVIII-lea; ”Erotokritos” de Vincenzo Cornaro, textul sursă pentru versiunea românească a lui Alecu Văcărescu; ”Achille in Sciro” de Metastasio şi versiunea în limba română a lui Iordache Slătineanu

Eugenia Dima este cercetător ştiinţific principal, gr. I la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Membru al Societăţii de Stiinţe Filologice din România, coautor, între altele, la Dicţionarul limbii române, Monumenta linguae dacoromanorum. Biblia de la 1688. Premiul Academiei Române „Timotei Cipariu”, pentru Dicţionarul limbii române, (2010).
Andrei Corbea-Hoişie este licenţiat în germanistică, românistică şi istorie la Universitatea din Iaşi, doctor în filologie la Universitatea din Bucureşti, bursier al Fundaţiei „Alexander von Humboldt“ la Universitatea din Konstanz, profesor titular (din 1995) la Catedra de germanistică a Universităţii din Iaşi, titular al Catedrei de cercetare „Blaise Pascal“ a Fundaţiei Ecole Normale Supérieure din Paris, profesor asociat la Universităţile Paris 8, Siegen, Fribourg, Viena, şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (Sorbonne), laureat al Premiului Herder (1998) şi al Premiului Jakob und Wilhelm Grimm (2000), membru al Academiei de Ştiinţe din Erfurt (din 2000).