Descriere
Sumar
Despre autori
Volumul conține studii referitoare la rolul traducerilor românești din perioada premodernă, mai puțin cercetată. După un Cuvînt înainte al directorului de proiect (Andrei Corbea-Hoișie), urmează o prezentare din pespectivă europeană a traducerilor în secolul al XVIII-lea (Magda Jeanrenaud). Sînt abordate probleme legate de importanța și utilitatea filologiei pentru rezolvarea unor probleme dificile din istoria culturală și literară, punctual: Vlad Boțulescu a tradus Istoria universală din limba greacă după un text italian (Eugenia Dima). Sub influența Iluminismului se traduc și lucrări științiifice precum Economia stupilor, de către Ioan Piuariu-Molnar (Ana-Maria Minuț) sau Gramatica fizicii a englezului Benjamin Martin, tradusă din limba italiană de episcopul Amfilohie Hotiniul (Gabriela E. Dima). În volum este inclusă analiza unei scrieri germane, tradusă după un intermediar grec, Istoria Ecaterinei a II-a (Alexandra Chiriac), precum și a unui roman picaresc, prima transpunere din limba franceză a romanului lui R. Lesage, Bacalaureatul din Salamanca, traducere de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași (Mirela Cezarina Aioane).
Traducerea în secolul al XVIII-lea european; Capcanele filologiei sau Despre păcatul trufiei; Prima carte de agronomie în limba română: Economia stupilor, de Ioan Piuariu-Molnar, Viena, 1785. Prezentare generală; The Philosophical Grammar: Circulația unui manual de științe al lui Benjamin Martin din Europa de Vest pînă în Moldova; Traducerea moldovenească a Istoriei Ecaterinei a II-a. Elemente de lingvistică şi terminologie; Arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași, primul traducător din franceză al lui Lesage
Andrei Corbea-Hoişie (n. 1951, Iași) este licenţiat în germanistică, românistică şi istorie la Universitatea din Iaşi, doctor în filologie la Universitatea din Bucureşti, bursier al Fundaţiei „Alexander von Humboldt“ la Universitatea din Konstanz, profesor titular (din 1995) la Catedra de germanistică a Universităţii din Iaşi, titular al Catedrei de cercetare „Blaise Pascal“ a Fundaţiei Ecole Normale Supérieure din Paris, profesor asociat la Universităţile Paris 8, Siegen, Fribourg, Viena şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (Sorbonne), laureat al Premiului Herder (1998) şi al Premiului Jakob und Wilhelm Grimm (2000), membru al Academiei de Ştiinţe din Erfurt (din 2000).
Eugenia Dima (n.1945, Adjud) este cercetător dr., autor (redactor și revizor), în colaborare, la Dicționarul Limbii Române al Academiei (literele E, L, V) și la alte opere lexicografice (DEI), pe unele le-a și coordonat (DEJ, DEXI). A participat la editarea Bibliei de la 1688, în cadrul proiectului Monumenta linguae Dacoromanorum (MLD) (vol. V, VI, XI, XIX). A publicat în reviste sau volume de specialitate, din țară și de peste hotare, studii de istorie a limbii române literare, de filologie și literatură română veche, stabilind paternitatea mai multor traduceri anonime din veacul al XVIII-lea, originalele utilizate, versiunile și stemele unor traduceri. A editat texte vechi precum traducerea lui Nicolae Spătarul (Milescu) din Ioan Cantacuzino, Patru apologii pentru religia creștină sau versurile primei poete române, Xenia Iordachi Hagiu. A stabilit paternitatea versiunii muntenești a Erotocritului lui Vincenzo Cornaro, pe care a atribuit-o lui Alecu Văcărescu, și a alcătuit ediția acestei traduceri. A publicat (cu Gabriela E. Dima) o amănunțită analiză filologică a traducerii lucrării lui Antonio Catiforo, Vita di Pietro, prin text vehicular grecesc.