Descriere
Sumar
Despre autori
Traducere din limba franceză de Alexandru Gafton.
Lucrarea studiază – din perspectiva darwinistă a sfîrşitului de secol XIX – dinamica lexical-semantică, în general, cu aplicare la limba franceză, în special.
Sinteză a unor cercetări îndelungate, Viaţa cuvintelor cuprinde principii de filozofie a limbii, elemente de teorie a limbii, soluţii la chestiuni de lingvistică generală, elemente de metodologie a cercetării în lingvistică. Mai mult, însă, prin unele elemente de conţinut şi, mai cu seamă, prin filozofia pe baza căreia se constituie şi pe care o răspîndeşte, lucrarea este concepută în spiritul scientist al secolului al XIX-lea, fiind conectată la filozofia şi la psihologia vremii şi fiind animată de spiritul ştiinţelor naturale.
Socotind că limba este un organism viu, cercetarea autorului este calea prin care limbajul uman, observat cu instrumentele lingvisticii şi ale psihologiei, procură cunoştinţe esenţiale pentru înţelegea filozofică a trăsăturilor profunde ale realităţii, a modalităţilor de constituire şi de funcţionare a acesteia.
CUVÎNT ÎNAINTE (Alexandru Gafton);
INTRODUCERE;
Prima parte. CUM SE NASC CUVINTELE:
Capitolul I. Privire generală asupra chestiunii;
Capitolul II. Condiţii logice ale schimbărilor de sens;
I. Despre cuvînt;
II. Formarea substantivului;
III Schimbări de sens sau Tropi;
IV. Sinecdoca: Restrîngerea de sens:
A. Determinantul absoarbe determinatul;
B. Determinatul absoarbe determinantul;
V. Sinecdoca: Extensiunea de sens;
VI. Metonimia;
VII: Metafora;
VIII. Uitarea sau Catacreza;
IX. Modificări complexe:
A. Despre propagare;
B. Înlănţuirea;
X. Concluzie;
Capitolul III. Acţiuni psihologice:
I. Schimbări istorice;
II. Modificările psihologice;
Capitolul IV. Condiţii filologice;
Partea a doua. CUM CONVIEŢUIESC CUVINTELE:
Capitolul I. Contagiunea;
Capitolul II. Reacţia;
Capitolul III. Concurenţa vitală;
Capitolul IV. Sinonimia;
Partea a III a. CUM MOR CUVINTELE:
Capitolul I. Cuvinte istorice;
Capitolul II. Termeni generali;
Capitolul III. Acţiuni distructive;
Capitolul IV. Arhaisme;
Appendici
Arsène Darmesteter (1846-1888) a fost unul dintre oamenii de ştiinţă reprezentativi pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Începîndu şi instrucţia cu temeinice studii rabinice şi continuînd o cu studiul filologic şi istoric al limbilor greacă, latină, franceză, eruditul şi filologul francez dobîndeşte deschiderea dată de studiul cărţilor sacre şi al învăţăturilor acestora, cercetate sub aspect teologic, filozofic, lingvistico filologic. Această viziune se defineşte şi amplifică după ce – ca mulţi alţi gînditori ai veacului al XIX-lea – este cucerit de spiritul ştiinţific al vremii, de noile metode şi teorii, şi se îndreaptă către lingvistica diacronică, cercetată din perspectiva scientistă a vremii sale, în special aceea a ştiinţelor naturale.
Traducătorul volumului, Alexandru Gafton, este profesor de lingvistică diacronică la Universitatea „Alexandu Ioan Cuza” din Iaşi, preocupările sale centrîndu se asupra studiului dinamicii şi evoluţiilor limbii, gîndirii şi societăţii, din perspectivă evoluţionistă (lamarckist-darwinistă).
Totodată, însă, prin unele dintre scrierile sale, se arată a fi preocupat şi de componenta aplicată a traductologiei, de activitatea de traducere, în general. Profesorul ieşean consideră că activitatea de traducere constituie o necesitate a unei culturi, nu doar din perspectiva accesului la anumite conţinuturi ştiinţifice, ci şi întrucît acest tip de activitate lingvistică şi culturală are darul de a modela atît limba, împreună cu nivelul conceptual al acesteia, cît şi nivelul mentalitar al societăţii. Activitatea sa ca traducător – de texte contemporane, dar, mai cu seamă, de la confluenţa secolelor al XIX-lea şi al XX-lea – este astfel orientată şi, parţial, efect al acestei concepţii.
