Descriere
Sumar
Despre autori
Prefață de Cristina Gavriluță
Lucrarea reprezintă rezultatul unei cercetări doctorale care, valorificând literatura de specialitate, documente oficiale și o cercetare de teren, propune o analiză a evoluţiei clasei politice românești postdecembriste din perspectiva teoriei capitalurilor, aparţinând sociologului francez Pierre Bourdieu. Scopul lucrării a fost, pe de o parte, acela de a identifica patternuri de formare a omului politic din România din perspectiva a patru capitaluri: educațional, economic, social, politic, iar, pe de altă parte, de a radiografia resursa umană care evoluează pe scena politică actuală, printr-o analiză longitudinală (anii 2000-2022), în care două situații se manifestă repetitiv, într-o anume circularitate: dobândirea puterii și menținerea acesteia.
«De ce unii reușesc în viața politică, iar alții nu? De ce unii politicieni rămân în memoria noastră, iar alții nu? De ce viața politică autohtonă este populată cu unele personaje care nu au reușit să-și dovedescă abilitățile în alte domenii, în afara politicului? Există mai multe feluri de politicieni? Există un mecanism anume care să te propulseze politic? Iată doar câteva întrebări pe care ni le putem pune și la care autorul, Costel Marian Dalban, reușește să ne răspundă convingător.» (Prof. univ. dr. Cristina Gavriluță)
Din laboratorul politic: calcule raţionale, mecanisme simbolice și patternuri de formare a unei cariere politice (Cristina Gavriluţă)
Introducere
Capitolul I. Prezenţa omului politic în societate și ipostaze ale sale
I.1. Două perspective privind originea omului politic
I.1.1. Universalitatea omului politic
I.1.2. Omul politic – consecinţă a existenţei statului și a politicului în societate
I.2. Ipostaze ale omului politic în societate
I.2.1. Omul politic ca reprezentant al cetăţii
I.2.2. Omul politic carismatic
I.2.3. Omul politic-jucător
I.2.4. Omul politic tehnocrat
Capitolul II. Etapele formării unei cariere politice și arhitectura motivaţională
II.1. Modele de planificare a unei cariere politice și etapele acesteia
II.1.1. „Șansa și norocul”
II.1.2. O organizaţie rezolvă totul
II.1.3. Modelul auto-orientat
II.1.4. Discipolatul
II.2. Etapele formării unei cariere politice
II.2.1. Autocunoașterea
II.2.2. Evaluarea oportunităţilor
II.2.3. Explorare și experimentare
II.2.4. Lansarea în viaţa politică
II.2.5. Etapa de stabilizare și creștere
II.2.6. Etapa de declin și eliberare
II.3. Arhitectura motivaţională în cariera politică
II.3.1. Teoria motivaţiei umane a lui McClelland
II.3.2. Teoria autodeterminării a lui Edward Deci și Richard Ryan
Capitolul III. Câmpul politic și cariera
III.1. Câmpul politic și agenţii săi
III.2. Habitusuri și cariere politice
Capitolul IV. Capitalurile omului politic
IV.1. Capitalul politic și determinanţii săi
IV.1.1. Partidele politice
IV.1.2. Mecanisme de recrutare a liderilor, organizarea ierarhică și traseele partizane
IV.1.3. Reţelele politice
IV.1.4. Acţiunea politică
IV.1.5. Puterea politică și reproducerea sa
IV.2. Capitalul social și determinanţii săi
IV.2.1. Apartenenţele sociale
IV.2.2. Status și roluri sociale
IV.3. Capitalul educaţional și determinanţii săi
IV.3.1. Studii, diplome și competenţe certificate instituţional
IV.3.2. Expertiza în viaţa politică
IV.4. Capitalul economic și determinanţii săi
IV.4.1. Banii ca sursă de capital simbolic și resursă politică
IV.4.2. Finanţarea – sursă de dominaţie și putere
IV.4.3. Aspecte legislative în finanţarea partidelor politice
Capitolul V. Studiu privind formarea unei cariere politice în România. Metodologia cercetării
V.1. Paradigma funcţionalistă în cercetarea unei cariere politice
V.2. Scopul cercetării
V.3. Obiectivele cercetării
V.4. Întrebările de cercetare
V.5. Instrumente de cercetare
V.5.1. Documentarea
V.5.2. Interviul
Capitolul VI. Prezentarea rezultatelor cercetării
VI.1. Prezentarea și interpretarea rezultatelor în urma prelucrării informaţiilor obţinute prin documentare
VI.1.1. Capitalul educaţional al omului politic
VI.1.2. Capitalul politic
VI.1.3. Capitalul economic al omului politic
VI.1.4. Capitalul social al omului politic
VI.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor în urma intervievării
VI.2.1. Factori care influenţează alegerea unei cariere politice
VI.2.1.1. „Am dorit să fac bine”
VI.2.1.2. Hazardul
VI.2.1.3. Conjuncturalul
VI.2.1.4. Expertiza pe un domeniu
VI.2.1.5. Activismul în zona civică sau sindicală
VI.2.2. Avantajele și dezavantajele unei cariere politice
VI.2.2.1. Accesul la pârghiile puterii
VI.2.2.2. Acumularea de experienţă politică
VI.2.2.3. Confiscarea vieţii personale
VI.2.2.4. Asumarea unor sacrificii personale
VI.2.2.5. Presiunea mediatică
VI.2.2.6. Confruntarea cu percepţiile sociale privind clasa politică
VI.2.3. Importanţa capitalului politic în cariera politică
VI.2.3.1. „N-ai organizaţie, te-ai născut fără noroc!”
VI.2.3.2. Recrutarea și formarea în interiorul partidelor
VI.2.3.3. Managementul decizional politic
VI.2.4. Importanţa capitalului educaţional în formarea unei cariere politice
VI.2.4.1. Pregătirea educaţională și evoluţia politică
VI.2.4.2. Profesia și accesul la o carieră politică
VI.2.5. Importanţa capitalului economic în formarea unei cariere politice
VI.2.5.1. Banul, o resursă necesară în politică?
VI.2.5.2. Finanţarea în politică
VI.2.6. Importanţa capitalului social în formarea unei cariere politice
VI.2.6.1. Statusuri și roluri sociale înainte de cariera politică
VI.2.6.2. Apartenenţe și reţele sociale
VI.2.6.3. Calităţile necesare în politică
Capitolul VII. Cum ajungi om politic?
VII.1. Tranzacţionări și conversii de capital pe piaţa politică
VII.2. Patternuri de formare a unei cariere politice în România
VII.2.1. Debutul carierei politice
VII.2.1.1. Tiparul expertului
VII.2.1.2. Tiparul oligarhic
VII.2.1.3. Tiparul societal
VII.2.2. Dezvoltarea carierei politice
VII.2.2.1. Tiparul politic
VII.2.2.2. Tiparul societal
VII.2.2.3. Tiparul oligarhic
VII.2.2.4. Tiparul expertului
Concluzii
Bibliografie
Marian Dalban (n. 1994, Onești) este asistent universitar asociat la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice. Licențiat în științe politice, și-a susținut doctoratul în sociologie politică în 2022, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A absolvit studiile masterale cu specializările „Politici Publice și Management Instituțional” și „Managementul Proiectelor”. În anul 2022 a finalizat un program de studii postuniversitare în domeniul problemelor de apărare și securitate națională. Este prezent în spațiul civic cu diferite inițiative și proiecte pe segmentul educațional, social și de tineret. Preocupările sale științifice sunt orientate în special spre domeniul științelor social-politice. A participat la diferite activități de cercetare, dar și la conferințe naționale și internaționale cu teme legate de condiția omului în viața politică, mecanismele de implicare și recrutare, evoluția pe scena politică, dar și cu teme transdisciplinare, precum condiția tinerilor în momente de criză socială, evoluția strategiilor de securitate, mitul și viața politică etc.
