Descriere
Sumar
Despre autori
Având ca punct de plecare stabilirea unui raport de conjuncție între două expresii ce aparțin universului de discurs filosofic, „dogma fantomei din mașină” și „metafora minții-computer”, volumul analizează și resemnifică implicațiile paradigmei computaționale, argumentând ideea că o astfel de descriere a mintalului riscă, pe de-o parte, să reinstituie maniera dualistă de înțelegere a naturii umane (neo-dualism tehnologic), pe de altă parte, să genereze condițiile de posibilitate ale unui mod de exprimare metaforic. Teza asumată de autor este aceea că demersurile teoretico-empirice care aparțin tehnologiei informației și comunicării pot fi înțelese ca premisa unei raportări dualist-metaforice la arhitectura mintală și, implicit, natura umană. Atât știința, cât și tehnologia sunt vulnerabile la o astfel de manieră comprehensivă de a-l înțelege pe om. Totodată, lucrarea stabilește puncte de convergență între filosofia tehnologiei, hermeneutica textului literar și analiza critică a unor domenii culturale de actualitate precum arta cibernetică, filmul și cinematografia, revendicând astfel virtuțile unui efort pluri- și transdisciplinar.
Cartea se adresează cititorilor din mediul academic, profesori, cercetători și studenți interesați de domeniul filosofiei tehnologiei și, în egală măsură, celor care, deși lipsiți de legitimitatea unui statut academic, manifestă interes și preocupare pentru înțelegerea consecințelor și/sau a impactului pe care îl au știința și tehnologia asupra naturii umane. Nu în ultimul rând, volumul poate reprezenta o invitație la lectură adresată celor care admit existența unor modalități artistice care, deși sunt mai puțin creditate în perimetrul investigației filosofice, precum filmul și literatura, pot totuși constitui o resursă valoroasă pentru exerciții de analiză critică și cercetare filosofică.
«Lucrarea domnului Florin George Popovici reprezintă o dublă reușită. Pe de o parte, ea dezbate un subiect fără un ecou deosebit în literatura de specialitate autohtonă, dar decisiv din perspectiva definirii culturale actuale, anume raportul întreținut cu tehnica aflată astăzi în ipostaza inteligenței artificiale. Pe de altă parte, ea descrie cu mult talent stilistic și claritate argumentativă un traseu filosofic și literar care are în centru problema minții umane și a felului în care ea este înțeleasă plecând de la vechea metaforă a lui deus ex machina. Teza este nu doar o discuție asupra dualismului, ci o fizionomie a omului contemporan și a felului în care el se vede pe sine în proximitatea (și în puterea) tehnologiei.» (Ioan Alexandru Tofan)
«Această cercetare are ca obiectiv principal persistența și profundul rol paradigmatic al reprezentărilor dualiste contemporane ale realității, plecând de la juxtapunerea a două expresii cu rol metaforic-catalizator major: dogma fantomei din mașină și metafora minții-computer. Centru de greutate (considerat, la rândul lui, un exponent actual exemplar al acestor reprezentări) al amplei și inteligentei analize întreprinse îl reprezintă paradigma computațională și asumpția ei principală, potrivit căreia mintea este similară unui software pentru computer. În opinia autorului, acest model reprezentațional al realității se fundamentează pe două predispoziții cognitive și atitudinale proprii alcătuirii de profunzime a gândirii omenești, și anume recursul la o descriere de tip metaforic (prezentată nu ca pe un capriciu cultural, ci ca pe o necesitate comprehensiv-euristică), însoțită, nu întâmplător, de o particularitate pe care el o numește, inspirat, seducția dualistă.» (Florin Lobonț)
Succint (dar necesar) prolog: deus ex machina (apò mēkhanês theós)
Prezentarea sinoptică a lucrării (argument)
CAPITOLUL 1. Specificul metaforic dualist al naturii umane
1.1. Omul – „animal dualist metaforic”
1.2. Dimensiunea cognitiv lingvistică a metaforei
1.3. Neurobiologia metaforei
1.4. Metafore și „pompe intuitive”
1.5. Metafora și experimentele mentale
1.6. Metaforele lumii vii
1.7. Metafore în tehnologie
1.8. Metafora computațională
1.9. Concluzii
CAPITOLUL 2. Le roi est mort, vive le roi!
2.1. Despre presupusa deconstrucție a dualismului cartezian și consecințele ei
2.2. Demersul anti metafizic întreprins de pozitivismul logic
2.3. Consecințe ale criticii întreprinse de Ryle
2.4. Reacții critice la adresa behaviorismului filosofic
2.5. Behaviorismul în actualitate
2.6. Concluzii
CAPITOLUL 3. Fantoma din mașina cuantică
3.1. Preambul: coordonatele unei mutații ontologice
3.2. Multiple sondări ale substratului conștiinței
3.3. Dualismul resemnificat cuantic
3.4. Limitele modelului cuantic asupra conștiinței
3.5. Către o nouă metaforă: computerul cuantic
3.6. Concluzii
CAPITOLUL 4. Corp și minte în reprezentările postumaniste
4.1. Recuperarea tehnologică a dualismului cartezian
4.2. Mintea extinsă
4.3. Corp și minte în paradigma postumană
4.4. Organismul cibernetic și raportul corp minte
4.5. Concluzii
CAPITOLUL 5. Concretizări ale neodualismului tehnologic în cultura de popularizare. Studii de caz
5.1. Exaltarea minții lipsite de corp (W. Gibson, Neuromantul)
5.2. Oameni ameliorați și androizi organici (Philip K. Dick, Visează androizii oi electrice?)
5.3. Mintea globală a „oceanului gânditor” (Stanislaw Lem, Solaris)
5.4. Corpul – doar un recipient pentru suflet (Richard Morgan, Carbon modificat)
5.5. Metaforele minții în film și seriale de televiziune
5.6. În căutarea artistului virtual
5.7. Destine creatoare replicate – robo artiștii: epoca rapsozilor digitali și posibilele ei consecințe filosofice
5.8. Van Gogh 2.0 sau portretul robo artistului în tinerețe
5.9. Muzele ascunse ale mașinii poetice
5.10. Reflecții privind posibilele consecințe ale existenței artiștilor virtuali ‒ criza identitară a umanității tehnologizate
5.11. Concluzii
Considerații finale
Bibliografie
Anexă
Florin George Popovici (n. 1974, Suceava) este absolvent al Facultății de Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (promoția 2000-2004). În anul universitar 2004-2005, în calitate de masterand, a beneficiat de o mobilitate de studiu Erasmus la Universitatea Humboldt din Berlin. În prezent, este profesor în învățământul preuniversitar, la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (jud. Suceava), unde predă discipline socio-umane. Participă ca moderator sau susţine comunicări în cadrul unor seminarii, conferinţe, schimburi de experienţă, cercuri şi simpozioane la nivel judeţean, naţional și internațional. Activează ca membru în colective de redacţie sau este colaborator la publicaţii şcolare precum Echo, Muguri, Fragmentarium, Eudoxia ș.a. Din 2009, coordonează, la nivelul instituției în care activează, Clubul de Dezbateri Academice „Ars Dicendi”, în cadrul căruia organizează sesiuni de confruntări argumentative pe teme și subiecte de actualitate. În 2020, a dobândit gradul didactic I, iar din ianuarie 2023 deține titlul de doctor în filosofie, obținut la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Este autorul a două volume: Logică, Argumentare și Comunicare. Ghid complet pentru examenul de bacalaureat și Călătorii interioare. Evocări, gânduri, interogații. Semnează, în calitate de coautor, volumul Manualul elevului pentru disciplina opțională Dezbatere, oratorie și retorică. Este, de asemenea, autorul unor articole de specialitate, studii, recenzii și comunicări susținute în cadrul sesiunilor de comunicări, simpozioane și conferințe desfășurate în țară și în străinătate.
