Descriere
Sumar
Despre autori
Prezenta lucrare reprezintă o incursiune în Școala poloneză de reportaj, prin intermediul unuia dintre reporterii săi fondatori, Ryszard Kapuściński (1932-2007), jurnalist polonez considerat unul dintre cei mai mari reporteri ai secolului al XX-lea, câștigător a numeroase premii și distincții literare și jurnalistice deopotrivă. După o schiță biografică a celebrului jurnalist, se schițează o istorie socială și politică a reportajului polonez, din perioada interbelică, moment definitoriu pentru afirmarea reportajului ca „gen cu drepturi depline”, până în prezent. Începând cu cel de-al doilea capitol, autorul își dedică cercetarea sa cărții de reportaj Împăratul, publicată de Ryszard Kapuściński în Polonia, în 1978, și tradusă în românește abia după căderea comunismului, în 1991. Deși reportajul este, în aparență, o relatare a îndepărtării de la tron a împăratului etiopian Haile Selassie, în scurt timp de la publicare, cartea, tradusă ulterior în peste 30 de limbi, a fost considerată de critica de specialitate din țară și din străinătate drept o alegorie a situației politice din Polonia comunistă. Explorând posibilitatea atât a unor lecturi alegorice, cât și a unei compoziții într-o astfel de cheie, capitolul al treilea propune interpretarea cărții lui Kapuściński drept reportaj carnavalizat, inspirat de formele de literatură carnavalizată, în baza identificării unor trăsături definitorii în acest sens: natura polifonică a textului, elementele de fantastic, notele satirice și ipostaza reporterului de căutător al adevărului.
«Pentru cei educați într-o cultură jurnalistică puritană, în care obiectivitatea, imparțialitatea și echilibrul sunt „cârjele” indispensabile deplasării reporterului prin realitate, lectura cărții de reportaj Împăratul ar putea avea un efect paralizant. Pe Ryszard Kapuściński, „formulele de-a gata” îl indignează: tehnolectul presei i se pare sărac și reducționist deopotrivă, convențiile genurilor – literare și jurnalistice, fără discriminare – devin prea constrângătoare, iar consensul social nu e altceva decât o ficțiune colectivă al cărei termometru ideologic e insensibil la nuanțe, emoții, mentalități. Prin urmare, jurnalistului nu-i rămâne decât revolta: verificabilului îi opune verosimilul, obiectivității, subiectivitatea, imaginilor osificate, privirea microscopică, denotației, conotația, adevărului, căutarea sa, istoriei „reale”, amintirea cu toate inerentele ei alunecări în fantezie. Printr-o asemenea organizare a „materialului jurnalistic”, care-și propune să sancționeze canoanele și în care totul pare luat în răspăr, reportajul lui Ryszard Kapuściński se constituie într-o formulă provocatoare din perspectiva standardelor de etică și deontologie sanctificate în templul obiectivității jurnalistice.» (Marius-Adrian Hazaparu)
CU PREFAȚA CURATĂ
Ryszard Kapuściński: schiță biografică
CAPITOLUL 1. ȘCOALA POLONEZĂ DE REPORTAJ, LA CONFLUENȚA DINTRE JURNALISM, LITERATURĂ ȘI POLITICĂ
Reportajul: identități ambigue, identități „fluide”
Spre o literatură a faptului real
Reportajul literar și efectul de autenticitate
„Părintele reportajului polonez”
Anii discreditării
„Cei trei K” ai Școlii poloneze de reportaj
Anii reabilitării
Reportaj literar sau „jurnalism nou”? Paternitatea unui rețetar
Războiul Rece și reportajul la cald
„Estul sălbatic” și promisiunea Vestului
Reportajul polonez „în libertate”
De la politica partidelor la politica editurilor
„Mazilirea” reportajului românesc și „încoronarea” reportajului polonez
CAPITOLUL 2. MEDIEREA CONTRARIILOR: REPORTAJUL CA ALEGORIE SAU ALEGORIA CA REPORTAJ
O nouă specie de reportaj
De la Homo informans la Homo narrans
Licență poetică sau neglijență
Reportajul ca alegorie. O ambiguizare necesară
Praguri de lectură: ermetizare și analogizare
Lumi „reale” și „lumi de atmosferă”
Indisciplina „reportajului personal”
Între realismul etnografic și fenomenologia culturală
CAPITOLUL 3. REPORTAJ, MAGIE ȘI CARNAVAL: O AVENTURĂ ÎN DOMENIUL SERIOS-ILARULUI
Caracterul ireal al realului
Verosimil, bună-cuviință și adevăr
Imersiune în silva rerum
Revenirea la antecesori: literatura carnavalizată
Carnavalizarea reportajului
Polifonie, enclave ezoterice și realități lichide
Saltul în fantastic
Râsul și masca: de la satiră înapoi la alegorie
CONCLUZII
Bibliografie
Marius-Adrian Hazaparu (n. 1981, Botoșani) este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde predă cursuri de scriere creativă, jurnalism narativ, stilistică și retorică pentru studenții de la Jurnalism și științe ale comunicării. A urmat studii de master în țară și în străinătate, beneficiind de burse de formare în Armenia, Belgia și Spania. Din 2011, este doctor în Filologie. Una dintre direcțiile de cercetare ale autorului este reportajul, gen jurnalistic căruia i-a dedicat o carte, Teoria şi practica reportajului. O abordare din perspectiva funcţiilor limbajului, apărută în 2013 la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și numeroase articole în reviste de specialitate. Este, de asemenea, traducător din limbile engleză și catalană, cu peste zece opere științifice și beletristice traduse până în prezent.
