Descriere
Sumar
Despre autori
Ediția a doua
Această lucrare monografică oferă un tablou al vieţii şi faptelor unui principe din controversatul secol fanariot. Personajul este Grigore al III-lea Alexandru Ghica, de două ori domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi o dată al Ţării Româneşti (1768-1769), dintr-o familie care mai dăduse şi va mai da Principatelor Române domni remarcabili. În tot ce a întreprins se văd modelele înaintaşilor săi şi, în egală măsură, influenţele ideilor noi care au marcat veacul, totul însă cenzurat de împrejurările complicate în care a fost nevoit să guverneze. Ucis din porunca sultanului, a lăsat în urmă imaginea unui principe reformator, dar şi imaginea unui martir al cauzei naţionale. Lucrarea de faţă încearcă să explice, să completeze şi să nuanţeze aceste două ipostaze.
«Dacă a fost însă pe atunci un domn vrednic de o stăpânire îndelungată fiindcă ştia la ce să o întrebuinţeze, el e fără îndoială Grigore Ghica. Era şi el un om încă tânăr, având toată energia ce trebuie pentru a tăia brazdă în pustiu; deşi de timpuriu încă rămăsese fără tată, el primise toată învăţătura trebuitoare unui grec pentru a se ridica la culmile păstrate aleşilor neamului său: ca dragoman, el nu făcu pe nimeni să se plângă. Venind în Moldova, ţară al cărei trecut era de multă vreme strâns legat de trecutul familiei sale, care făcuse aici, ca şi în ţara vecină, mult bine şi mult rău, adusese binecuvântări pe buze şi făcuse să se verse sânge nevinovat şi lacrimi, – el înţelese că de la dânsul, nepotul lui Grigore Matei-vodă organisatorul, se cer fapte neobişnuite.» (N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, I, Bucureşti, 1902, p. CXL)
PROLEGOMENE
O incursiune bibliografică la subiect
Surse şi perspectivă metodologică
CARTEA ÎNTÂI: Despre noile şi variatele chipuri ale unui „Mare Secol”
Structuri europene de putere
Secolul al XVIII lea românesc: caracteristici principale
Statutul domniei
Elitele politice
Lumea satului
Oraşul şi noile realităţi social economice
Cultură şi învăţământ
CARTEA A DOUA: Despre neamul Ghica şi cum a intrat în slujbe Grigoraşcu, fiul dragomanului Alexandru
„Din neamuri vestite şi dintre cele dintâi neamuri ale acestei capitale”
Privind spre tronurile Principatelor: ucenicia în slujbe moldo valahe şi dragomanatul
Un „lanţ de aur al neamului, un şir de domni neîntrecuţi în eroism”: Ghiculeştii – o dinastie?
CARTEA A TREIA: Despre trei domnii şi o captivitate ca o odihnă
CAPITOLUL 1: Prima domnie în Ţara Moldovei (1764-1767)
CAPITOLUL AL 2-LEA: O domnie munteană de război şi un prizonierat aurit la împărăteasa nordului (1768-1774)
Domnia munteană – o soluţie otomană de război
Fost principe, acum o „piesă utilizabilă cu profit”
O elită politică românească cu viziune proprie
CAPITOLUL AL 3-LEA: A doua oară pe tronul de la Iaşi (1774-1777)
O domnie sub alte auspicii
Pierderea nordului Moldovei
„Spre folosul cel de obştie a supuşilor ţării”
Moartea lui Grigore al III lea Alexandru Ghica: circumstanţe şi ecouri
CARTEA A PATRA: Despre judecata de către urmaşi a vieţii şi faptelor principelui Grigore al III-lea Ghica
CAPITOLUL 1: Cum s-a construit în timp imaginea unui martir al cauzei naţionale
CAPITOLUL AL 2-LEA: Principele Grigore al III-lea Ghica: un despot luminat?
Cuvânt de încheiere
Abrevieri şi sigle
Bibliografie
Indice de nume
Mihai-Cristian Amăriuţei (n. 1969, Iași) este cercetător științific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române – Filiala Iași și redactor-şef adjunct al revistei Archiva Moldaviae, Iaşi. Doctor în istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; autor al mai multor studii şi articole publicate în reviste de specialitate şi volume colective. Preocupări legate de istoria premodernă și modernă a românilor (epoca fanariotă şi domniile pământene până la Regulamentele Organice), istorie socială și instituțională, genealogie, editare de izvoare medievale şi premoderne (paleografie româno-chirilică).
