Descriere
Sumar
Despre autori
Ediția a II-a revăzută
Prefață de Andreea Mironescu
Acesta este un studiu de construcție a istoriei (atât în varianta sa de „fenomen”/„evenimențial”, cât și în cea de „disciplină”/„istoriografie”) prin intermediul literaturii. Ideea fundamentală a demersului rămâne aceea că între istorie și literatură există mult mai multe similitudini decât sunt dispuși să accepte intelectualii umaniști. „Depersonalizarea” istoriei reprezintă metafora unei schimbări de identitate a universului istoriografic. Ea e dublată de metafora „repersonalizării”, care descrie redefinirea istoriei în interiorul literaturii. Prima ediție a cărții a apărut în 1997, tot la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și a fost bine primită în rândul specialiștilor vremii. Totuși, actualitatea volumului pare mai puternică azi, în era suprapunerii – uneori surprinzătoare – a realității (istoriei) cu ficțiunea (literatura) prin medierea tehnologiilor.
«La un seminar de Studii Americane, a venit un istoric, Henry Eaton pe numele lui, pentru a ne vorbi despre Statele Unite. Inevitabil, a ajuns la istoriografie, explicându-ne diverse controverse ale lumii de peste Ocean din perspectiva unor teorii istorice. Părea foarte convins de veridicitatea acelor ipoteze de lucru. Citisem Republica și Dialogurile lui Platon. Cu un curaj pe care nu l-aș fi avut în urmă cu un an, m-am trezit adresându-i, articulat, o întrebare lui Hank (așa cum ne ceruse respectivul istoric să-i spunem). Dacă ne raportăm la mitul peșterii platoniciene, am observat eu, unde ființarea este văzută ca o umbră a realității, iar nu ca realitatea însăși, cât de obiectivă și chiar adevărată poate fi considerată reconstrucția trecutului de către istoriografie? Cum ar putea o disciplină, oricât de riguroasă, să refacă imaginea trecutului, când, din perspectiva unei filosofii atât de serioase, precum cea socratic-platoniciană, noi, prin percepțiile noastre subiective, limitative și deviaționiste, nu reușim să avem o viziune clară nici măcar asupra prezentului? Hank, luat în mod evident prin surprindere, mi-a răspuns că am, în esență, dreptate, dar că, fără încredere în instrumentele istoriografiei, ne-am pierde reperele și am cădea în nihilism absolut. A adăugat însă că vede în mine un „nou istoricist” în devenire și că ar trebui să mă zbat să ajung să studiez și să cercetez în America, unde voi găsi o întreagă școală mulată pe această metodă de lucru. M-am simțit măgulit (deși habar nu aveam ce era „noul istoricism”) și totodată speriat (eu să studiez și să cercetez în imensa, covârșitoarea Americă?). În mod esențial, astfel s-a născut Istoria depersonalizată sau Istoria și literatura, cum s-a numit lucrarea de față într-o etapă premergătoare.» (Codrin Liviu Cuțitaru)
Notă asupra ediţiei. O „anamneză” necesară (Codrin Liviu Cuţitaru)
Prefaţă. Dimensiunea estetică a istoriei (Andreea Mironescu)
Introducere Sensul discret al „depersonalizării”
Capitolul I. Istoria mască – nivelul comun –
I.1. Istoria ca reprezentare și percepţie
I.2. Istoria ca deconstrucţie a real-izării și construcţie
a ficțional-izării
I.3. Istoria ca literatură. Întâlnirea de gradul trei
I.4. Istoria ca disimulare
Capitolul II. Istoria fizică – nivelul reprezentării –
II.1. Timpul istoriei. Forme de existenţă
II.2. Forma individuală de existenţă. Primul model de reprezentare
ficţională
II.3. Primul model de reprezentare ficţională ca negaţie.
Nașterea tragediei
II.4. Forma colectivă de existenţă. Al doilea model de reprezentare
ficţională
II.5. Al doilea model de reprezentare ficţională ca negaţie.
Începutul mitologizării
II.6. Forma suprapusă de existenţă. Al treilea model de
reprezentare ficţională
II.7. Al treilea model de reprezentare ficţională ca negaţie.
Exerciţiul alienării
Capitolul III. Istoria meta-fizică – nivelul percepţiei –
III.1. Timpul istoricului. Forma unică de existenţă
III.2. Legea selecţiei și fragmentarismului. Canonizarea istorică
III.3. Legea ridicării la pătrat. Hiperbolizarea istorică
III.4. Legea paseismului. Mitologizarea istorică
Capitolul IV. Istoria depersonalizată - nivelul terminalităţii –
IV.1. Istoria ca facere și des-facere
IV.2. „Sfârșitul istoriei” sau principiul fundamental
în cinetica istorică
Capitolul V. Istoria și ficţiunea. Modelul shakespearian - nivelul
literaturii –
V.1. Hamlet și „sfârșitul istoriei”. O fenomenologie a „văzutului”
și „nevăzutului”
V.2. Lear și sfârșitul istoriei. Începutul eonului hamletian
V.3. „Stăpânul” și „Sclavul”. O analiză a „Unului” și a „Celuilalt” în
Othello și Regele Lear din perspectiva istoriei ficţionalizate
V.4. Doamna Macbeth. Travestiul și strategia mistificării
Bibliografie
Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde susține cursuri de literatură victoriană, literatură americană romantică, teorie critică, istoria coloniștilor americani. A fost bursier Fulbright în Statele Unite (1993-1994), visiting professor în Anglia, Germania, Italia (1995, 2000, 2002, 2009, 2012, 2013, 2015) ş.a., directorul şcolii doctorale de Studii Filologice (2009-2012) şi decan al Facultăţii de Litere (2012-2016). A publicat peste 3000 de articole (academice, culturale, publicistice), în jurnale academice și culturale din țară și străinătate, și 13 volume de autor, la edituri precum Polirom, Institutul European, Junimea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
