Descriere
Sumar
Despre autori
Cuvânt-înainte de Ion Giurcă
Lucrarea de faţă are în vedere justiţia militară în perioada Războiului de Întregire a Românei (14/27 august 1916 - 31 martie 1920), cuprinsă între momentul intrării ţării în război alături de statele Antantei şi trecerea majorităţii unităţilor şi marilor unităţi române de la starea de război la cea de pace, după terminarea evacuării teri¬toriului Ungariei, această perioadă fiind stabilită în consonanţă cu noile abordări ale istoriografiei militare româneşti.
Cartea prezintă trăsăturile justiției militare în timpul Războiului de Întregire, pentru a stabili dacă și în ce fel a influențat aceasta desfășurarea acțiunilor militare. În acest sens, este identificat cadrul legislativ în care a funcționat justiția militară, urmărind dacă acest cadru legislativ a influențat efortul de război. De asemenea, sunt analizate sentințe ale consiliilor de război ori ale curților marțiale, în special acelea prin care au fost pronunțate condamnări la moarte. Volumul prezintă şi unele similitudini în administrarea justiției militare, în legislația specifică și în procedurile adoptate de armatele altor țări beligerante.
Prin prezentul demers nu numai că sunt aduse în atenţia comunităţii ştiinţifice elemente mai puţin cunoscute despre justiţia militară în Războiul de Întregire, dar se inaugurează şi un capitol inedit, despre militarii români care au săvârşit fapte prevăzute de Codul de justiţie militară, au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi, militari pe care autorul i a denumit, parafrazând o lucrare reprezentativă în domeniu, „soldaţii uitaţi ai României”.
«Administrarea justiției militare în Războiul de Întregire nu a fost un proces perfect, ba chiar, putem spune, a fost unul marcat de un profund spirit cazon, de vreme ce Marele Cartier General, și nu Ministerul de Justiție, a fost abilitat prin lege să pună în aplicare prevederile Codului de justiție militară. Deoarece această disciplină nu era predată la niciuna dintre Facultățile de Drept de la noi din țară și în nicio structură a învățământului militar, ofițerului desemnat să înfăptuiască justiția militară nu i se cereau niciun fel de cunoștințe juridice, selecția precară și nivelul scăzut al pregătirii de specialitate a personalului fiind doar câteva dintre problemele cu care s-a confruntat justiția militară în acea perioadă, cu efecte imposibil de cuantificat.» (Autorul)
Cuvânt-înainte (Ion Giurcă)
Introducere
Capitolul 1. Justiţia militară în perioada premergătoare Războiului de Întregire
1.1. Justiţia militară în Ţările Române, în secolul al XIX-lea
1.1.1. Justiţia militară în perioada Regulamentelor Organice (1821-1848)
1.1.2. Justiţia militară în perioada 1848-1859
1.1.3. Justiţia militară în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)
1.2. Adoptarea Codicelui (Codului) de justiţie militară
1.2.1. Alcătuirea Codicelui (Codului) de justiţie militară
1.2.2. Consiliul de război
1.2.3. Consiliul de revizie
1.2.4. Pretorul militar
1.3. Modificările aduse Codicelui de justiţie militară în perioada 1881-1916
1.3.1. Primele modificări
1.3.2. Adoptarea Codicelui de justiţie special pentru corpul marinei
1.3.3. Adoptarea Titlului I adiţional
1.3.4. Înfiinţarea consiliilor de disciplină la batalioanele de vânători şi la marina militară
1.3.5. Modificările aduse prin Legea nr. 1025 din 3/16 martie 1906
Capitolul 2. Măsuri legislative adoptate în sprijinul efortului de război
2.1. Măsuri legislative cu caracter general
2.1.1. Instituirea stării de asediu
2.1.2. Suspendarea dreptului la recurs
2.1.3. Redarea dreptului de recurs
2.2. Măsuri legislative cu valenţe sociale şi economice
2.2.1. Măsuri privind patrimoniul celor mobilizaţi
2.2.2. Măsuri privind protecţia socială a militarilor invalizi ori bolnavi
2.3. Recompense, reabilitări şi acte de clemenţă
2.3.1. Recompensarea celor care s-au distins în luptă
2.3.2. Reabilitarea militarilor condamnaţi anterior mobilizării
2.3.3. Amnistierea dezertorilor şi nesupuşilor
2.3.4. Graţierea celor condamnaţi
Capitolul 3. Justiţia militară în primele campanii ale Războiului de Întregire (1916-1918)
3.1. Modificarea Codului de justiţie militară
3.1.1. Adoptarea de sancţiuni complementare pentru unele infracţiuni
3.1.2. Adoptarea Titlului II adiţional
3.1.3. Modificări succesive ale Titlului II adiţional
3.2. Despre curţile marţiale
3.2.1. Înfiinţarea curţilor marţiale. Rol şi atribuţii
3.2.2. Competenţa curţilor marţiale
3.2.3. Funcţionarea curţilor marţiale
3.2.4. Procedura în faţa curţii marţiale
3.3. Organizarea şi funcţionarea curţilor superioare de justiţie militară
3.3.1. Înfiinţarea curţilor superioare de justiţie militară
3.3.2. Curţile superioare de justiţie militară. Rol, atribuţii şi funcţionare
3.3.3. Încetarea funcţionării curţilor marţiale şi a curţilor superioare de justiţie militară
3.4. Trăsături specifice justiţiei militare în prima campanie a Războiului de Întregire (1916-1918)
Capitolul 4. Justiţia militară în ultima campanie a Războiului de Întregire (1918-1920)
4.1. Cadrul legislativ privind administrarea justiţiei militare în ultima campanie a Războiului de Întregire
4.1.1. Reînfiinţarea curţilor marţiale
4.1.2. Noi modificări ale Codului de justiţie militară
4.1.3. A doua demobilizare a structurilor justiţiei militare
4.2. Reintrarea României în război. Justiţia militară după remobilizarea armatei
4.2.1. Operaţiunile militare din Basarabia, Bucovina, Pocuţia şi Transilvania
4.2.2. Înfiinţarea diviziilor ardelene
4.2.3. Disciplina în diviziile ardelene
4.2.4. Starea disciplinară a trupelor din Bucovina
4.2.5. Administrarea justiţiei militare în Basarabia
4.3. Trăsături specifice justiţiei militare în ultima campanie a Războiului de Întregire (1918-1920
4.3.1. Lipsa unei abordări unilaterale
4.3.2. Extinderea excesivă a competenţelor instanţelor militare
4.3.3. Caracterul extensiv al legislaţiei penale
Capitolul 5. Administrarea justiţiei militare în Războiul de Întregire
5.1. Despre pedeapsa capitală
5.1.1. Instrucţiuni privind executarea celor condamnaţi la moarte
5.1.2. Executarea condamnărilor la moarte în armata română
5.2. Consideraţii privind administrarea justiţiei militare
5.2.1. Justiţie militară versus stres posttraumatic (PTSD)
5.2.2. Ilegalităţi, disfuncţii, erori judiciare şi cazuri celebre
5.2.3. Procedura execuţiilor sumare
5.2.4. Automutilarea şi reprimarea acesteia
5.3. Administrarea justiţiei militare în armatele altor ţări beligerante, în anii Marelui Război
5.3.1. Justiţia militară în Forţa Expediţionară Britanică (BEF)
5.3.1.1. Justiţia militară în contingentul irlandez al Forţei Expediţionare Britanice
5.3.1.2. Justiţia militară în contingentul australian (AIF)
5.3.1.3. Executarea condamnărilor la moarte în armata britanică
5.3.2. Justiţia militară în Forţa Expediţionară Americană (A.E.F.)
5.3.3. Justiţia militară în armata franceză
Concluzii
Glosar
Bibliografie
Index de nume
ANEXE
Lista anexelor
Liviu Corciu (n. 1969, Mizil, Prahova) este ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale cu o carieră militară de peste 30 de ani, din care jumătate în specialitatea „Justiție militară”. A fost redactor-șef al revistei Străjer în calea furtunilor, magazin al Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”, în prezent editor coordonator al revistei Document. Buletinul Arhivelor Militare Române. Doctor în științe militare al Universităţii Naționale de Apărare „Carol I” din București, este autorul mai multor studii şi articole publicate în reviste de specialitate şi volume colective. Ariile sale de interes sunt istoria modernă a românilor şi, în special, istoria militară a secolului XX. Din anul 2018 este directorul Arhivelor Militare Naționale Române.
