Descriere
Sumar
Despre autori
Ediția a doua revizuită
Volumul sintetizează evoluţia marketingului și a comunicării politice de la începuturile sale, din anii ’40 ai secolului trecut, şi până în perioada actuală, a noilor tehnologii. Lucrarea dezbate pe larg problema segmentării pieţei politice şi a poziţionării candidatului sau partidului, prezentând unele strategii în acest sens. Marketingul politic înseamnă, totodată, diseminarea produsului politic prin campanii de comunicare directe sau mediate, ambele tipuri de campanii (precum şi altele – teasing, negative, pozitive) fiind detaliate în cuprinsul volumului. Capitolele referitoare la desfăşurarea unei campanii electorale, segmentare şi poziţionare evidențiază atenţia deosebită acordată alegătorilor nehotărâţi, care sunt din ce în ce mai numeroşi, pe fondul diminuării încrederii în politicieni şi partide şi al alienării politice tot mai accentuate. Strategiile de marketing politic se vor orienta prioritar către cei nehotărâţi, atât în timpul campaniilor electorale, cât şi în timpul guvernării.
Introducere;
Partea I. Repere teoretice ale comunicării și marketingului politic:
Capitolul 1. Fundamentele marketingului politic:
1.1. Definiţii şi obiective ale marketingului politic. Relaţia marketing – comunicare politică;
1.2. Originile şi evoluţia marketingului politic și ale comunicării politice;
1.3. Concepte de marketing care se folosesc în politică;
1.4. Principalele etape ale demersului de marketing politic;
1.5. Tendinţe actuale;
Capitolul 2. Diversitatea teoretică din domeniul comunicării politice:
2.1. Domenii de cercetare;
2.2. Metodologii de cercetare;
2.3. Care sunt efectele comunicării politice?;
Capitolul 3. Strategii şi modele teoretice de marketing politic:
3.1. Modelul de marketing politic – Phillip Niffenegger (1988);
3.2. Marketingul produsului politic – David Reid (1988);
3.3. Philip Kotler, Neil Kotler şi harta de marketing a candidatului (1999);
3.4. Teoria marketingului politic comprehensiv – Jennifer Lees Marshment (2001);
3.5. Modelul marketingului politic modern – Phil Harris (2001);
3.6. Modelul de marketing politic – Bruce Newman (1999);
3.7. Modelul de marketing al candidatului orientat către piaţa politică – Robert Ormrod (2005);
Capitolul 4. Spaţiul public, discursivitatea și construirea socială a realităţii:
4.1. Construirea agendei publice: teoriile agenda setting și agenda building;
4.1.1. Procesul de stabilire a agendei publice;
4.1.2. Tipuri de procese agenda setting;
4.1.3. Priming și framing;
4.1.4. Agenda publică în lumea digitală;
4.2. Discursurile politice ;
4.2.1. Audienţa și persuasiunea;
4.2.2. Structura și expresivitatea discursurilor politice;
Partea a II a. Mixul de marketing politic:
Capitolul 5. Comunicarea integrată de marketing politic;
5.1. Imaginea candidatului şi brandingul politic ;
5.1.1. Structura imaginii candidatului;
5.1.2. Construirea unui brand politic;
5.1.3. Integritate, competenţă şi autenticitate: elemente ale imaginii candidatului:
5.2. Rolul emoţiilor în politică;
5.3. Construirea spectacolului politic;
5.3.1. Elemente ale spectacolului politic;
5.3.2. Construirea problemelor sociale;
5.3.3. Construirea liderilor politici;
5.3.4. Construirea adversarilor;
5.4. Storytelling politic și persuasiune;
Capitolul 6. Desfășurarea unei campanii de marketing politic;
6.1. Cercetarea de marketing politic: metode clasice și data analytics;
6.2. Construirea unei strategii politice;
6.3. Produsul politic și stabilirea mixului de marketing politic;
6.4. Direcţiile generale de organizare a unei campanii de marketing politic;
6.4.1. Iniţierea campaniei: stabilirea sediilor de campanie, finanţarea şi echipa de campanie;
6.4.2. Instrumente şi tipuri de campanii electorale;
6.4.3. Particularităţi ale campaniilor electorale locale;
Capitolul 7. Segmentarea și poziţionarea pe piaţa politică:
7.1. Strategia segmentării pieţei votanţilor;
7.1.1. Segmentarea primară şi cea secundară;
7.1.2. Alegătorii nehotărâţi ca segment strategic;
7.1.3. Micro targeting;
7.1.4. Mobilizarea și GOTV:
7.2. Poziţionarea candidatului şi a partidului;
7.2.1. Modelul triangulaţiei în poziţionarea candidatului;
7.2.2. Poziţionarea candidaţilor bazată pe temele de campanie;
Capitolul 8. Comunicarea produsului politic: campaniile directe:
8.1. Marketingul politic intern;
8.1.1. Voluntarii şi canvassing ul:
8.2. Întâlnirile cu alegătorii şi apariţiile publice ale candidaţilor;
8.3. Marketingul politic relaţional;
8.3.1. Utilizarea platformelor sociale;
8.3.2. Comunităţi online, e marketing și mesaje virale;
8.3.3. PR politic;
Capitolul 9. Comunicarea produsului politic: campaniile mediate:
9.1. Materialele de campanie tipărite;
9.2. Advertisingul politic televizat;
9.3. Dezbaterile electorale televizate;
9.4. Campania pe internet: bloguri şi site uri de campanie;
Capitolul 10. Marketingul politic post alegeri: menţinerea și îmbunătăţirea relaţiilor cu alegătorii:
10.1. Popularitatea instituţională a politicienilor;
10.2. Încrederea alegătorilor în politicieni şi în sistemul politic ;
10.3. Marketingul politic ca instrument al unei bune guvernări ;
10.4. Democraţia deliberativă, cadru al comunicării și marketingului politic:
10.4.1. Provocări ale democraţiei deliberative;
10.4.2. Probleme de legitimitate;
10.4.3. Argumente în favoarea democraţiei deliberative;
Bibliografie.
Maria Corina Barbaros este lector universitar doctor la Catedra de Ştiinţe Politice-Relaţii Internaţionale- Studii Europene în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. A obţinut doctoratul în domeniul Filosofiei. Este autoarea a numeroase articole, studii, capitole de cărţi în domeniul comunicării medicale, comunicării și marketingului politic, marketingului în sectorul public şi a unor comunicări ştiinţifice prezentate la conferinţe naţionale şi internaţionale (Barcelona, Atena, Berlin, Praga, Viena etc.). A efectuat mai multe stagii de cercetare (Freie Universität Berlin, Milan University), a fost bursier postdoctoral al Academiei Române (Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”) şi director al unui grant finanţat prin ESP Open Society Institute. Este membră a The International Communication Association-ICA și reprezentant național în cadrul European Association for Communication in Healthcare (EACH). Domenii de cercetare şi interes: comunicarea în domeniul sănătății, studierea agendei publice și a opiniei publice, comunicare și marketing politic, cercetare calitativă. Cărţi de autor: Comunicarea în domeniul sănătății. Teorii, modele explicative și aplicații (Editura Universității „Al.I. Cuza” Iași, 2020), Marketingul politic. Repere teoretice şi strategii de acţiune (Editura Adenium, 2014), Comunicarea politică. Construirea spectacolului politic, a opiniei publice şi a agendei publice (Editura Adenium, 2014).
