Descriere
Sumar
Despre autori
Prefață de Antonio Patraș
Prezentul volum își propune o analiză panoramică a emergenței, impactului și ecourilor internaționale ale constructului „Eminescu-poet național” prin studiul receptării, în cultura română, a operei poetului. Având drept cadru teoretic conceptul de Republică Mondială a Literelor propus de Pascale Casanova în cartea cu același titlu, cercetarea de față investighează opera lirică eminesciană în circulație, propunând o regândire a lui Mihai Eminescu în contextul literaturii mondiale (așa cum este ea imaginată de Franco Moretti, David Damrosch, Emily Apter) și a „Republicii” de mai sus. Propunem, astfel, o investigație transculturală a operei literare eminesciene, privită din unghiul predilect al dinamicii sale dialogice, pentru a vedea, dincolo de orizontul inevitabil îngust al eminescologiei autohtone, modurile sale de interacțiune inter-textuală și pentru a d etermina posibilitățile sale de poziționare în ierarhia valorică a literaturii mondiale.
«…plecând de la constatarea că „literatura mondială” e o realitate sociologică, un spațiu prin excelență concurențial, în care autorii sunt validați (ca individualități) prin capacitatea lor de a depăși, în sensul universalității implicate de dimensiunea estetică (dar și prin strategii de marketing și politici culturale specifice), orizontul etnic particular desemnat de propriile lor creații, Ioana-Alexandra Lionte-Ivan a găsit în personalitatea și opera lui Mihai Eminescu un pretext ideal de problematizare a statutului literaturii noastre în circuitul global prin chestionarea raportului dintre național/ local/ periferic și universal/ mondial/central. Departe de a discredita însă ideea de „specific național” (pe care o tratează în cheie socio-culturală, și nu psiho-mentalitară), Ioana-Alexandra Lionte-Ivan merge pe urmele lui Damrosch și reevaluează conceptul romantic de Volkgeist din perspectiva creativității individuale, ca „fereastră deschisă spre lume”, astfel încât apartenența la o anume identitate etnică nu mai este văzută ca o piedică, ci ca o condiție sine qua non a accederii la circuitul valorilor mondiale.» (Antonio Patraș)
Introducere
Capitolul I - World Literature: o nouă axiologie a studiilor literare
I.1. Literatura mondială: o relectură a geografiilor simbolice
I.1.1. Cartografierea literaturii mondiale: între hegemonism și topografie itinerantă - dimensiuni istorico-teoretice
1.1.1.1. Harta
I.1.1.2. Rețeaua
I.1.1.3. Elipsa
I.2. Literatura mondială ca proiect: origini conceptuale, accepțiuni teoretico-metodologice, diferențe semantice
I.2.1. Interogații metodologice
I.2.2. Abordări metodologice
I.3. Literatura mondială ca teorie itinerantă sau teoria itinerantă a literaturii mondiale
I.3.1. Literatura mondială: premise teoretice
I.3.2. Goethe și Weltliteratur
I.3.3. Pascale Casanova și Republica Mondială a Literelor
Capitolul al II-lea: Literatura mondială și literaturile naționale
II.1. Deșteptarea națională și autoreprezentativitatea negocierii cu alteritatea
II.2. O tipologie a statului-națiune în spațiul est-european
II.2.1. Etnosul ca epos sau dimensiunea narativă a unei națiuni
II.3. Imaginar istoriografic, complexe și mitogeneză în configurarea identității culturale românești
II.3.1. Istoriile naționale, între identitate și alteritate
II.3.2. (Ipo)teze ale eredității: dacii falnici și romanii nobili
II.4. Istoriile literaturii (mit și complex)
II.5. Toposuri identitare în istoriile literaturii române (și nu numai). Complexul discontinuității și ramificațiile sale
II.6. Le sacré du poète și funcția pragmatică a poeziei în romantismul românesc
II.6.1. Poeți naționali, „sfinți culturali”
II.6.2. Eminescu și inspirația națională: între specific și universal
II.7. Eminescu și „specificul național” în istoriile literaturii române: o negociere a identității cultural-literare
II.7.1. Primele sinteze
II.7.1.1. Aron Densușianu
II.7.1.2. Nicolae Iorga și istoria culturală a literaturii române „Un nou Eminescu apăru”
II.7.1.3. Gheorghe Adamescu: un pionier al istoriei literare
II.7.2. Canonizarea lui Eminescu. De la cultural la estetic
II.7.2.1. Lovinescu și mutația valorilor estetice
II.7.2.2. O istorie a literaturii române pentru export Eminescu – „poet universal și teoretician național”
II.7.2.3. G. Călinescu și istoria canonică a literaturii române Eminescu – „poetul național”
II.7.2.4. Constantin Ciopraga și personalitatea literaturii române „Noi vibrăm pentru Eminescu”
II.7.3. După 1989. Mitizări, demitizări
II.7.3.1. Moștenirea lui Călinescu: „Istoria critică” a lui Nicolae Manolescu
II.7.3.2. Anticălinescieni
II.7.3.2.1. Ion Negoițescu: o istorie a literaturii române scrise în exil. Eminescu, experiența singulară a culturii române
II.7.3.2.2. Eugen Negrici și iluziile literaturii române. Eminescu ca iluzie a literaturii române
II.7.3.2.3. Mihai Zamfir și istoria stilistică a literaturii române. „Momentul” Eminescu
Capitolul al III-lea: Momente semnificative în istoria exegezei operei eminesciene
III.1. Maiorescu, Gherea și „specificul național”
III.2. Opera din manuscrise. Pornind de la G. Călinescu
III.2.1. Universalii ale ființei: metempsihoză, palingeneză și teoria individului metafizic
III.2.2. Teoria statului
III.2.3. Univers(al)ul eminescian în semicerc
III.2.4. Teatrul în laboratorul eminescian: proiectul unui Dodecameron dramatic
III.2.5. Eminescu-traducătorul
III.2.6. Interogații metafizice în opera eminesciană
III.2.7. Arta ca arc de cerc între național și universal
III.2.8. Coordonate etnopsihologice în gândirea eminesciană
III.2.9. Teatru și laborator: paradigme „in-progress” ale creației eminesciene
III.3. Limbă și limbaj
III.3.1. Reconfigurarea mitului eminescian prin valorile muzicalității
III.3.2. Epitet, negație și atitudini ale eului în opera eminesciană
III.3.3. Eminescu și matricea stilistică
III.3.4. Personalitatea și muzicalitatea creatoare eminesciană
III.3.5. Cântarea ca izotop al creativității eminesciene
III.3.6. Semantica rimei la Eminescu
III.3.7. Reziliența limbajului la traducere
III.3.8. Limba ca oglindă a sufletului național
III.3.9. Vox auctoris – vox populi
III.4. Personalitate, depersonalizare și lirică mascată
III.4.1. Oglinzi ale operei
III.4.2. Nevoia de Eminescu și criza culturii române
III.4.3. Oglinzi ale omului. Portretul lui Eminescu
III.4.3.1. Chipul lui Eminescu
III.4.3.2. Tragedia eminesciană
III.4.3.3. Despre geniu: o tipologie dramatică a poetului național
III.5. Național și universal. Unicitatea lui Eminescu
III.5.1. Filonul național
III.5.2. Avantajele și dezavantajele unicității
III.5.3. Despre universalitatea operei eminesciene
III.6. Eminescu „extra muros”
Concluzii
Ioana-Alexandra Lionte-Ivan este absolventă de Limbi Moderne în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, doctor în Filologie și, în prezent, asistent universitar în cadrul Departamentului de Limbi Moderne al Universității „Grigore T. Popa” din Iași. Pe parcursul activității sale de cercetare a făcut parte din echipele mai multor proiecte naționale și internaționale din domeniul Digital Humanities și a semnat numeroase articole de cercetare din domenii diverse precum traductologie, studii literare, digital humanities sau critică literară.
