Descriere
Sumar
Despre autori
Ediția a doua
Prima ediție a cărții a fost distinsă în anul 2019 cu Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române
Lucrarea abordează problema propagandei comuniste în intervalul specificat, abordând dimensiunea instituțională, a actorilor propagandei, tehnicilor și canalelor de difuzare. În istoriografie această temă a fost abordată tangențial, de aceea, subiectul în sine reprezintă o noutate în spațiul istoriografic. Problematica propusă este cu atât mai interesantă și inițiază perspective de analiză novatoare, cu cât contextul politic al perioadei a constituit un fapt inedit pentru istoria comunismului românesc, dar și în evoluția comunismului în Europa Centrală și de Est.
Demersul analitic al cărții este dezvoltat pe trei dimensiuni. O primă dimensiunea este cea a istoriei instituționale, prin care autoarea a realizat o reconstrucție a aparatului central de propagandă al CC al PCR, realizând și o analiză a propagandiștilor (recrutare, educare, activități). A doua dimensiune urmărește analiza funcțiilor pe care propaganda le-a dezvoltat în societate și a temelor principale din retorica oficială (tema naționalismului și Omul Nou), folosind, în această direcție și teorii ale lingvisticii și sociologiei. A treia dimensiune este cea a analizei efectului pe care propaganda l-a avut în societate și a percepțiilor societății asupra puterii, iar în acest sens am analizat scrisorile adresate puterii politice.
«Primul lucru de spus după lectura acestei cărţi este temeinicia documentării prealabile în partea numită „teoretică” a unui asemenea studiu academic, care i furnizează utilajul conceptual şi cadrul de reflecţie. Pornind de la etimologia cuvântului cheie (Congregatio de Propaganda Fide, 1622) şi urcând prin secole până la literatura „şcolii totalitare” impuse în istoriografia occidentală ca principalul curent „antipropagandistic” din perioada războiului rece, Cristina Preutu reuşeşte să sintetizeze principalele teze ale luptelor de idei care aveau ca miză definirea ştiinţei legitime.» (Mihai Dinu Gheorghiu)
«…constatăm că monografia semnată de Cristina Preutu este o lucrare fundamentală, consacrată studierii unui aspect deosebit de important din istoria regimului comunist din România – propagandei. Autoarea a folosit o gamă largă de surse – documente de arhivă, materiale propagandistice ale PCR (destul de numeroase), texte de memorii publicate, presa timpului etc. Monografia Cristinei Preutu este o lucrare de referinţă pentru istoria naţională.» (Anatol Petrencu)
«Cristina Preutu, un tânăr istoric în plină afirmare, are nu doar curajul, ci și competența necesară pentru a descifra tocmai acest mecanism complicat al propagandei politice în România socialistă. Ceea ce își propune în excelenta sa lucrare academică este să prezinte exhaustiv structura instituțională care se ocupa de propagandă în România anilor ‘60 și ‘70, precum și tot ceea ce ținea de morfologia propagandei comuniste, respectiv funcțiile și temele acesteia. Desigur, toată această osatură funcțională este bogat ilustrată cu exemple și studii de caz, toate făcând parte din tehnicile de comunicare utilizate de regim pentru a influența sau a reacționa la nevoile populației.»
(Liviu Țăranu)
PARTEA I. STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ
CAPITOLUL I. INSTITUȚIA CENTRALĂ A PROPAGANDEI POLITICE ȘI REȚEAUA TERITORIALĂ
I.1. Modelul instituțional de organizare a propagandei
I.2. Secția de Propagandă și Agitație
I.3. Secția de Propagandă
I.4. Secția de Propagandă și Presă
I.5. Comisia de Propagandă Externă
I.6. Cultura de masă. Casele de cultură și căminele culturale
I.6.1. Organizare
I.6.2. Personalul
I.6.3. Activități
I.6.4. Modele de activitate
I.6.5. Agitația politică
CAPITOLUL II. ACTORII MESAJULUI PROPAGANDISTIC
II.1. Recrutarea și instruirea agenților de propagandă
II.2. Lectorii
II.3. Propagandiștii
II.3.1. Propagandistul din învățământul ideologic
II.4. Agitatorii
II.5. Propagandistul ca simbol politic
II.5.1. Dimensiunea cognitivă
II.5.2. Dimensiunea afectiv-motivațională
II.5.3. Dimensiunea practică
PARTEA A II-A. MORFOLOGIA PROPAGANDEI COMUNISTE
CAPITOLUL I. FUNCȚIILE PROPAGANDEI
I.1. Funcția normativă și informativă
I.1.1. Informare asupra deciziilor luate la nivel de partid și de stat
I.1.2. Propaganda tehnică
I.1.3. Propaganda științific-ateistă
I.2. Funcția de socializare
I.2.1. Socializarea politică
I.2.2. Dimensiunea educativă
I.3. Funcția de legitimare și interpretare
I.4. Funcția de mobilizare și control
I.4.1. Fenomenul întrecerii socialiste
I.4.2. Imaginea Dușmanului
I.5. Funcția persuasivă și identitare
CAPITOLUL II. TEME ALE PROPAGANDEI
II.1.Simbolul națiunii în retorica oficială a lui Nicolae Ceaușescu
II.1.1. Simbolurile de integrare din retorica oficială și importanța lor în construirea imaginii puterii
II.1.2. Vocabularul puterii
II.1.3. Principiile ale conducerii comuniste: „democrația socialistă”, „centralismul democratic” și „umanismul socialist”
II.1.4. Translatarea partid-națiune-partid
II.2. Tema Omului Nou
II.2.1. Model al Omului Nou: fruntașul din întrecerea socialistă
II.2.2. Definirea comunistului și „efectul Belmondo”
II.2.3. Portrete biografice
II.2.3.1 Iosif Ardeleanu
II.2.3.2. Ion Cumpănașu
II.2.3.3. Mihai Dulea
II.2.3.4. Eugen Florescu
II.2.3.5. Constantin Mitea
II.2.3.6. Ștefan Voicu
PARTEA A III-A. REFLECȚII SOCIETALE ȘI TEHNICI DE COMUNICARE
CAPITOLUL I. VOCEA SOCIETĂȚII ȘI IPOSTAZE ALE PUTERII
I.1. Impactul discursului lui Nicolae Ceaușescu din august 1968 asupra societății
I.2. Scrisorilor adresate puterii și comunicarea pe verticală
I.2.1. Vocea societății: între critică și delațiune
I.2.2. Mesajele aniversare
I.3.Studiu de caz: Televiziunea Română, o provocare a propagandei
I.3.1. Viziunea regimului asupra rolului televiziunii în societatea românească
I.3.2. Tehnica TV-scenă a luptei politice
I.3.3. Specialist TV sau propagandist?
CAPITOLUL II. „S-A TREZIT STALIN”?
II.1. Tezele din iulie 1971 și redefinirea puterii
II.2. Jurnaliști sub lupa Securității
II.3. Redefinirea rolului presei în cadrul regimului comunist
II.4. Nicolae Ceaușescu, președinte al Republicii Socialiste România
II.5. Congresul Culturii și Educației Socialiste din 1976
Concluzii
Listă anexe
Anexe
Bibliografie
Indice de nume
Cristina Preutu (n. 1986, Vaslui) este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Specialist în istoria comunismului din România, propagandă și ideologie în regimurile comuniste, politica externă a României după 1944, diplomația culturală în perioada Războiului Rece. Publicații (selecție): Dacă-i obligăm pe oameni să citească, vor citi! Culisele propagandei politice în România Socialistă (1965-1973), Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2021; Propaganda politică în România socialistă. Practici instituționale și tehnici de comunicare: 1965-1974, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2017; Cristina Preutu, George Enache (coord.), Identităţi etno-confesionale şi reprezentări ale Celuilalt în spaţiul est-european: între stereotip şi voinţa de a cunoaşte, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2018; Cristina Preutu, Ionuț Nistor (coord.), Fațete ale comunismului în România și în R(A)SS Moldovenească. Politică, societate și economie, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2020; Cristina Preutu, Vadim Guzun (editori), „Macedoneanul”. Niga Boga în dosarele Securității (1959-1974), Editura Mediadocs Publishing, Bucureşti, 2017.
