Descriere
Sumar
Despre autori
Ediţia a II-a
Premiul „Academica” al Salonului Naţional de Carte „Gh. Asachi” de la Iași (2004)
Acest studiu reprezintă prima monografie de amploare a unei teme atât de incitante, psalmii în literatura română, de la Dosoftei până la Şt. Aug. Doinaş. Practic, întreaga literatură română, atât cea veche, cât şi cea modernă, este abordată dintr-un punct de vedere nou, care prevede înlăturarea multor prejudecăţi în înţelegerea literaturii religioase şi a înţelegerii ei de-a lungul timpului.
«Cunoscutul vers al lui Dosoftei din Psalmul 138: „Preste mări fără povaţă” ne poartă cu gîndul mai puţin la „mişcătoarele cărări” marine din care se întruchipează Luceafărul, şi mai mult către „noianul de ape” dinainte de zidirea lumii din Scrisoarea I, adică, în limbajul mitropolitului, înainte de „povaţa” dumnezeiască. Omniprezent, atoateştiutor şi atoateziditor, Dumnezeu „E stăpînul fără margini peste marginile lumii”, cum îl înfăţişa laconic Eminescu. Arghezi produce o schimbare profundă a imaginarului psalmic. În dialogul cu Dumnezeu, poetul abandonează imaginea grandioasă, macrocosmică, frecventă la Eminescu, şi se retrage în mijlocul unui sugestiv microunivers familiar, cu care încearcă să-şi mîngîie, în metafore naturiste şi casnice, frustrările abstracte mai înalte [...]. Degeaba căutăm în psalmul lui Arghezi portretul omului „pieziş”, insurgentului ispitit să se pună mereu de-a curmezişul în faţa tuturor şi în toate, pînă şi a lui Dumnezeu. Dacă depăşim „potrivirea”, de multe ori poznaşă, a cuvintelor, ajungem, abia atunci, la înţelesul dătător de speranţă: mîntuirea printr-o „povaţă mai bună” [...]. Credinţa în această povaţă îl ţine departe pe poet, oricîte întrebări şi-ar pune, de o apostazie împlinită.
Această abordare a textului arghezian, făcută fără prejudecăţi, cu textele biblice în faţă, cum s-a procedat şi în cazul altor scriitori (Eminescu, Macedonski, Voiculescu, Blaga), este singura cale ce poate conduce la stingerea sterpei controverse în jurul „credinţei şi tăgadei” argheziene şi neargheziene, formulare devenită anacronică după ce s-a prelungit, nemotivat de mult, pînă în zilele noastre.» (Al. Andriescu)
PARTEA I: PSALMII ÎN LITERATURA ROMÂNĂ VECHE
I. Preliminarii. Pentru o mai bună situare a cărţilor religioase vechi în literatura română
II. Prima traducere artistică a psalmilor în limba română
1. Dosoftei în viziune prospectivă
2. Dosoftei: dimensiunea universului liric. Privire retrospectivă
3. Urmaşii
III. Psaltirea în cronicile româneşti
1. Formulări tipizate şi citate biblice de esenţă paremiologică: Grigore Ureche şi Ion Neculce
2. Citatul biblic în stilul savant cronicăresc: Miron şi Nicolae Costin
IV. Proza lui Cantemir între citatul savant din Psaltire (Divanul) şi asimilarea lui creatoare (Istoria ieroglifică)
PARTEA A II-A: PSALMII ÎN LITERATURA ROMÂNĂ MODERNĂ
I. Ion Heliade Rădulescu. Pentru o poetică a Psalmilor
II. Modelul psalmic al Doinei lui Eminescu
III. Psalmii macedonskieni
IV. Tudor Arghezi: apostatul mîntuit
V. Mitografie biblică în imaginarul sadovenian
1. „Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile”, Luca, 24, 45
2. Iniţierea războinicului
3. Sacralizarea domnitorului
VI. V. Voiculescu: Pe calea „rugului aprins” de iubire
1. Între psalm şi rugăciune
2. O apocatastază voiculesciană: iubirea ca „liturghie cosmică”
3. Lirismul mistic şi profan în sonetele lui V. Voiculescu
VII. În căutarea unui nou stil psalmic: Lucian Blaga
VIII. Psalmii în zorii postmodernismului
Bibliografie
Alexandru Andriescu (1926-2014) a fost profesor universitar la Facultatea de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A predat cursuri de limba română, istoria limbii literare române, lingvistică generală şi stilistică. Între anii 1991 şi 1995 a fost profesor şef de catedră, iar între anii 1997 şi 2002, director al Centrului de Cercetare şi Editare a Textelor Româneşti Vechi Monumenta linguae Dacoromanorum şi al proiectului de editare a Bibliei de la Bucureşti. Din 1996 a fost profesor consultant la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, conducător de doctorate.
A făcut parte din redacţia mai multor publicaţii ştiinţifice: Cronica (1966-1968); Collegium (redactor-şef în anii 1985-1988); Analele ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (redactor-şef al seriei de Lingvistică în anii 1994-2001); membru în Colegiul de redacţie al revistei Timpul, începând din anul 1993. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Comitetului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi.
Volume publicate: Disocieri, Iaşi, Editura Junimea, 1973; Relief contemporan. Scriitori şi cărţi, Iaşi, Editura Junimea, 1974; Stil şi limbaj, Iaşi, Editura Junimea, 1977; Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Iaşi, Editura Junimea, 1979; Studii de filologie şi istorie literară, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 1997; Psalmii în literatura română, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2004; Din meditaţiile cîinelui Jar, Iaşi, Editura T, 2009.
Premii şi distincţii obţinute: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut literar (1973); Premiul Academiei Române „Bogdan Petriceicu Hasdeu” pentru volumul I din ediţia (în colaborare) Biblia 1688, Geneza (1991); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediţii critice, Gib. I. Mihăescu, Opere, III, Rusoaica (1995); Premiul „Cartea universitară” pentru Biblia 1688, Pars XI, Liber Psalmorum, la Salonul Internaţional de Carte Românească, XII, 2003; Titlul de Professor emeritus, acordat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2001 şi 2008.
