Descriere
Sumar
Despre autori
Prefață de Ticu Constantin
Timpul liber reprezintă un drept garantat al angajaților, însă beneficiile sale depind nu doar de disponibilitatea acestuia, ci și de felul în care este utilizat, de caracterul activităților desfășurate și de calitatea experiențelor subiective trăite în acest interval. De aceea, lucrarea de față își propune să ofere o imagine cuprinzătoare a literaturii științifice privind recuperarea psihologică după muncă. Deși există o serie de review-uri sistematice și meta-analize pe această temă, din câte cunoaștem, nu a fost publicat până în prezent, nici la nivel național, nici internațional, un volum dedicat exclusiv acestui subiect. În paginile acestei cărți autoarea își propune să abordeze diferența dintre activitățile de recuperare (comportamente observabile ale angajaților în timpul liber; de exemplu – implicarea în activități sociale sau casnice) și experiențele de recuperare (trăiri subiective; de exemplu: relaxarea), să prezinte factorii individuali și organizaționali care facilitează sau, dimpotrivă, împiedică recuperarea angajaților după muncă, precum și să argumenteze importanța acestui proces prin prisma efectelor sale. Este evidențiat impactul recuperării atât asupra stării de bine și a sănătății fizice a angajaților, cât și asupra performanței lor profesionale. De asemenea, este analizată recuperarea psihologică în diferite contexte temporale (de la micro-pauzele din timpul programului de lucru, până la concediile care se întind pe săptămâni sau luni) și în rândul diverselor categorii de angajați. Rezultatele studiilor existente vor servi drept bază pentru formularea unor recomandări concrete privind modul optim de gestionare a timpului liber, astfel încât acesta să genereze beneficii maxime atât pentru angajați, cât și pentru organizațiile din care fac parte.
«Elena Gabriela Balint a reușit să ofere, prin acest volum de autor, o sinteză matură asupra recuperării după muncă, invitându-ne să acceptăm o schimbare de perspectivă: performanța individuală nu poate fi separată de capacitatea de a ne reface, de a ne proteja resursele și de a construi un echilibru sănătos între muncă și viața din afara muncii. Autoarea a demonstrat, în mod convingător, că recuperarea după muncă nu este un lux personal, nici o simplă pauză de la activitatea profe¬sională, ci o condiție esențială a funcționării psihologice sănătoase și a performanței durabile.» (prof. univ. dr. Ticu Constantin)
«În general, angajații nu se recuperează suficient. O sugerează cercetările care arată că mulți angajați nu își acordă minimul necesar de pauze în timpul programului de lucru, fie pentru că uită să le ia, fiind absorbiți de sarcinile zilnice, fie pentru că sunt forțați de volumul de muncă ridicat să lucreze într-un ritm accelerat, iar întreruperea activității ar fi percepută în acest context ca o pierdere de timp sau ca o scădere a productivității. O sugerează și cercetările care arată că angajații nu-și folosesc dreptul la concediu, acumulând numeroase zile de concediu restant. Corelând aceste date cu creșterea nivelurilor de burnout la nivel global, probabil nu ne înșelăm considerând că epuizarea profesională din ce în ce mai frecventă în rândul angajaților este, cel puțin parțial, explicată de lipsa unei recuperări adecvate după muncă.» (Elena Gabriela Balint)
Prefață (Ticu Constantin)
Capitolul 1. Nevoia de recuperare după muncă. Activități și experiențe de recuperare
1.1. Cum ia naștere nevoia de recuperare? Factori predictivi
1.1.1. Trăsăturile de personalitate ale angajaţilor
1.1.2. Factori socio-demografici
1.1.3. Variabile contextuale
1.2. Consecințe ale nevoii de recuperare
1.3. Ce reprezintă recuperarea după muncă?
1.4. Modele teoretice generale ale recuperării după muncă
1.4.1. Modelul efort-recuperare
1.4.2. Teoria conservării resurselor
1.5. Două planuri ale recuperării: comportamentele observabile și trăirile subiective
1.5.1. Ce fac angajaţii ca să se recupereze după muncă. Activităţile de recuperare
1.5.2. O potenţială clasificare a activităţilor de timp liber
1.5.3. Dimensiuni ale activităţilor de recuperare
1.5.4. Patru experienţe fundamentale de recuperare: detaşarea, relaxarea, competenţa şi controlul
1.5.5. Alte două experienţe de recuperare: semnificaţia şi afilierea în modelul DRAMMA
1.5.6. Detaşarea psihologică – experienţă centrală de recuperare: modelul stresor-detaşare
Capitolul 2. Ce ne ajută și ce ne împiedică să ne recuperăm după muncă?
2.1. Predictori individuali ai recuperării
2.1.1. Impactul factorilor socio-demografici
2.1.2. Stabilitatea emoţională şi conştiinciozitatea
2.1.3. Perfecţionismul
2.1.4. Workaholismul
2.1.5. Autocompasiunea
2.1.6. Autoeficacitatea
2.1.7. Capitalul psihologic
2.1.8. Autoeficacitatea legată de recuperare
2.1.9. Modelarea echilibrului dintre muncă şi viaţa din afara muncii
2.2. Predictori contextuali ai recuperării: factori ce țin de domeniul muncii
2.2.1. Solicitările postului
2.2.2. Solicitări de tip provocare vs. solicitări de tip obstacol
2.2.3. Solicitările legate de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
2.2.4. Resursele postului
2.2.5. Contribuţia distinctă a solicitărilor şi a resurselor la predicţia experienţelor de recuperare
2.2.6. Rolul modelării postului
2.2.7. Îndeplinirea obiectivelor de muncă – un predictor al recuperării
2.3. Predictori contextuali ai recuperării: factori ce țin de domeniul familial
2.3.1. Solicitările şi resursele de acasă
2.3.2. Influenţa partenerului de cuplu
Capitolul 3. Ce câștigăm (sau pierdem) când (nu) ne refacem: efecte ale recuperării după muncă
3.1. Efecte la nivel individual
3.2. Efecte ale experiențelor de recuperare în domeniul muncii
3.2.1. Implicaţii asupra atitudinilor angajaţilor şi a performanţelor profesionale: rezultate la nivel meta-analitic
3.2.2. Efectul recuperării asupra solicitărilor şi resurselor profesionale
3.2.3. Cum îi influenţează pe angajaţi anticiparea şi rememorarea experienţelor de recuperare
3.3. Profiluri ale activităților și experiențelor de timp liber: un predictor mai bun al stării de bine și al performanței angajaților
3.4. Efecte ale recuperării la nivel familial
3.4.1. Efectele recuperării după muncă asupra conflictului muncă-familie
3.4.2. Efecte ale recuperării după muncă asupra copiilor angajaţilor
3.4.3. Efecte ale recuperării după muncă asupra relaţiei de cuplu
Capitolul 4. Când ne refacem? Contexte particulare ale activităților și experiențelor de recuperare
4.1. Recuperarea în timpul navetei către și dinspre locul de muncă
4.2. Recuperarea la locul de muncă
4.2.1. Micropauzele
4.2.2. Impactul caracteristicilor pauzelor asupra stării de bine şi a performanţei
4.2.3. Efectul pauzelor asupra stării de sănătate fizică
4.2.4. Ce-i determină pe angajaţi să (nu) îşi ia pauze?
4.3. Concediile de odihnă
Capitolul 5. Timpul liber și recuperarea după muncă la categorii profesionale speciale
5.1. Angajații cu program „atipic”
5.1.1. Programele de lucru atipice şi activităţile de timp liber
5.1.2. Programele de lucru atipice şi experienţele de recuperare
5.1.3. Explorarea calitativă a efectelor programelor de lucru atipice
5.2. Lucrătorii independenți
5.2.1. Dovezi indirecte legate de recuperarea după muncă la lucrătorii independenţi
5.2.2. Activităţile de timp liber ale lucrătorilor independenţi
5.2.3. Experienţele de recuperare ale lucrătorilor independenţi
5.2.4. Vacanţele lucrătorilor independenţi
5.3. Lucrătorii din economia gig
5.4. Angajați care desfășoară muncă fizică
Capitolul 6. Intervenții pentru îmbunătățirea experiențelor de recuperare după muncă
6.1. Intervenții la nivel individual
6.1.1. Intervenţii bazate pe activitate fizică uşoară în aer liber în timpul pauzei de prânz
6.1.2. Potenţialul de refacere al contactului cu medii naturale în afara programului de serviciu
6.1.3. Intervenţii centrate pe exerciţiul fizic
6.1.4. Intervenţii bazate pe mindfulness
6.1.5. Trainingurile pentru recuperare (recovery training)
6.1.6. Intervenţii concepute pentru îmbunătăţirea modului în care angajaţii gestionează problemele profesionale
6.1.7. Intervenţii care implică exprimarea în scris
6.1.8. Alte potenţiale intervenţii mai puţin explorate
6.2. Intervenții care vizează schimbări asupra muncii și asupra mediului organizațional
6.3. Ingredientele unei intervenții de recuperare eficiente din perspectiva angajaților
Capitolul 7. Concluzii și direcții viitoare în studiul recuperării după muncă
Referințe bibliografice
Elena Gabriela Balint este asistent universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde predă seminare de Psihologia muncii și Psihologie organizațională. A obținut titlul de doctor în psihologie în anul 2024, cu o teză referitoare la implicațiile recunoștinței asupra sănătății ocupaționale și a performanței angajaților. Interesele sale de cercetare aparțin psihologiei organizaționale și psihologiei pozitive, focalizându-se asupra modurilor în care putem promova starea de bine și implicarea în muncă a angajaților. Este autoarea mai multor articole publicate în jurnale științifice internaționale, precum și a unor capitole în volume colective.
