Descriere
Sumar
Despre autori
Prefață de Cristian Ploscaru
Lucrarea de faţă propune o incursiune în viaţa politică din Ţara Românească, în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica, urmărind, totodată, să surprindă contextul şi maniera în care s-a constituit un discurs naţional, emanând de la grupul politic condus de Ion Câmpineanu. Demersul nostru a pornit de la înțelegerea realităţilor politice generate de Regulamentul Organic, a provocărilor întâmpinate de domn şi de noile instituţii în asigurarea stabilităţii reformelor, mergând apoi pe firul faptelor ce au condus la constituirea unui grup politic ataşat de un patrimoniu de idei, reprezentativ un nou tip de solidaritate, eminamente politic. Fără a pierde din vedere aspectele ce ţin de interesele, aspiraţiile, vederile şi opiniile membrilor săi, cartea urmăreşte eforturile lor pentru „deşteptarea” politică a patriei şi pentru afirmarea politică a naţionalităţii.
«Prin ținută discursivă și conținut de date și idei, cartea relevă „învățătura” că istoria se scrie parcă a se tot rescrie. Este o carte realmente nouă în orizontul unei literaturi de specialitate ce s-a lărgit mereu într-un decurs temporal de aproape două veacuri, de când politica și discursul național, la români, s-au încărcat semnificativ de valențele modernității. Noutatea ține de considerarea anilor 1838-1842 ca încadrați unui „moment” cu semnificații mult mai complexe decât cele pliate admiterii unor doar „încercări de atunci” întru confirmarea „mersului” implacabil al „revoluției române” de la 1821 la 1848. De apreciat, de partea noutății cărții, se vădește reușita autorului în a-și orienta demersul istoriografic peste orice „prejudecăți” implicate de „privirea” istoriei politice ca doar „înșiruire de fapte” ale căror înlănțuiri cauzale sau de consecințe să fie „ordonate empiric, pe baza unor scheme de interpretare” îndeosebi de natură retrospectiv-sociologică, structuralist-deterministă. Solidul raport de documentare sau de lectură a contat, firește, mult întru acestă frumoasă și adevărat reușită carte.» (Gheorghe Cliveti)
«Dl Cosmin Mihuţ este, dacă ne e permisă o parafrazare, precum „eroul” principal al acestei frumoase cărți, spătarul (la tinerețe) Alexandru D. Ghica, arătat, în titlul unui subcapitol, drept „o stea în ascensiune”, cu siguranță un istoric în ascensiune. Un istoric format, un istoric cu stil, cu eleganță, talent, inteligență și profesionalism.
În plus, cum zice, inspirat, semnatarul Cuvântului înainte, un istoric ieşean: care se înscrie, în opinia noastră cu toată evidenţa, într-o şcoală de istorie modernă, ilustrată de nume prestigioase, precum Dimitrie Berlescu, Gheorghe Platon, Leonid Boicu, Vasile Cristian, Vasile Russu – ca să-i amintim doar pe aceia care nu mai sunt printre noi.» (Mihai Cojocariu)
Capitolul I. Primii ani de domnie sub impactul legiuirii organice: trăsături și crize politice: „O stea în ascensiune” – spătarul Alexandru D. Ghica; Interese, ambiţii, datorii. Complicaţiile începutului de domnie; Alegerile pentru Obșteasca Adunare (1836) și nașterea opoziției „parlamentare”; Dezbaterile pe marginea „articolului adiţional”; Capitolul II. Politica în faţa publicului. Strategii discursive şi legitimităţi în dispută: Partida naţională şi tranziţia la modernitatea politică; Construcţia legitimităţii: comunicare şi spaţiu public; Capitolul III. Opoziţia pe drumul emancipării naţionale. Iniţiative şi inerţii politice: Idei comune, „interesuri particularnice”. O „schismă” între membrii partidei naţionale? (august 1838); Felix Colson şi „Pactul fundamental de uniune frăţească”. Un plan româno-sârb de confederare la 1837?; Ion Câmpineanu la Constantinopol, Paris şi Londra; Emigrația poloneză din Paris și proiectele „diplomatice” ale partidei naționale; Capitolul IV. Radiografia unui eşec. Arestarea lui Ion Câmpineanu şi sfârşitul ocârmuirii lui Alexandru D. Ghica: Negocierile ruso-britanice şi Principatele Române; Conflictul lui Alexandru D. Ghica cu Robert Colquhoun; Partida naţională după „mărginirea” lui Ion Câmpineanu. Relaţia domnului cu Obşteasca Adunare; Semnificaţia politică a eliberării lui Ion Câmpineanu; Un complot şi două „revoluţii”. Provocările ultimilor ani de domnie (1840-1842); Epilog. Memoria istorică a mişcării naţionale de la 1838-1840 şi paşoptismul românesc; Bibliografie; Indice.
Cosmin Mihuț (n. 1988, Iași) este asistent universitar doctor al Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Domenii de interes: istoria politicii, în special studiul practicilor discursive și reprezentărilor, a formelor de legitimare și exercitare simbolică a puterii, urmărind grupurile şi structurile de putere ce au activat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, precum şi modul în care acestea s-au format, în contextul constituirii discursului național românesc și al mișcării de emancipare națională; istoria relațiilor internaționale, în legătură cu politica Marilor Puteri față de „Problema orientală” și, odată cu delimitarea „chestiunii românești” din ansamblul acesteia, istoria relațiilor Principatelor Române cu Marile Puteri.
